Suspin
În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Țes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniștea e deplină
Țes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se așează
Pe raze de lună.
poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.