Metamorfoze

Provoc prezentul la duel;
trecutul mă recuperează din întâmplări cotidiene.
În dezmierdările luminii,
tăvălugul de patimi tranchilizează descompunerea timpului.

Activ, nu doar prin simpla deplasare,
măsor timpul cu bătăile inimii;
cu fiecare dintre ele, tămăduiesc metamorfoza,
mă sincronizez patetic cu orele în zbor,
şoaptele paşilor, încă,
lasă urme auzite în memoria mersului...

Chiar dacă amurgul trage cu ochiul,
în marea liniştită,
gust din libertatea de a fi
fără a respinge experienţa furtunii;
numai cine n-a naufragiat niciodată o exclude.

De la viaţă,
am învăţat legea compensaţiei:
cer din ce în ce mai puţin...
Oricum, lucrurile se-ntâmplă!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă zi trece prin viaţă

Soarele reflectă lumina pe lună
atunci când va înflori vizibil,
marea îmbrăţişează leneş ţărmul,
printre nori, toamna trage cu ochiul.
Viaţa ne aruncă, mereu şi mereu,
în furtună şi-n centrul ei.
În miezul furtunii
vei găsi un punct central
de pace durabilă,
dacă poţi ajunge la el,
asemenea pescăruşului
care zboară prin centrul liniştit,
dar nu trăieşte acolo.
Ne hrănim din acel spaţiu
fără a respinge
experienţa furtunii.
Nu putem ajunge la centru
fără să trecem
prin furtuna care-l înconjoară.
Un paradox,
această profunzime de nepătruns!
Există o prindere între forme,
un milion de vise gata să se trezească,
născute din această minune eternă,
focul care topeşte gheaţa,
un univers cu galaxii infinite
şi planete care
se mişcă, spiralat, în cicluri.
Sunt fericită să te ştiu,
aici în adâncul meu.
Eşti marea mea albastră,
infinitul mării mele! Atât ni s-a dat!
În mişcarea rapidă, poţi găsi, încă,
o linişte care nu moare.
Imaginea rămasă, zi de zi, aici,
pentru-a rămâne veşnică,
decolorează stelele pe cer.
O lume în oglindă
ca un întreg din puritatea sufletului!
Ai simţit bucuria, ai simţit
şi-o vei mai simţi! Depinde de noi!
A trebuit să trecem prin furtunile interioare
să înţelegem imensitatea cerului interior,
totul prin iubire, prin metamorfoza ei.
Marea eşti tu, marea sunt eu,
mister, nelinişte, necuprins,
exaltare, melancolie,
vibraţie, pură emoţie!
Mulţumesc, dragul meu,
mulţumesc întregirii-n adâncuri.
Lumina soarelui
începe să se estompeze,
dar luna strălucitoare rămâne.
O altă zi trece prin viaţă risipită de timp!

poezie de Irina Lucia Mihalca (19 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În firuirea timpului

În oglinda timpului, tâmple cărunte s-arată
Făcând perimetrul clipei să pară o ghipură,
Dar trecutul freamătă cu bucurie alterată
Accentuând un evantai de nostalgie pură.

Rememorându-mă din timpul petrecut,
Când melancolice, când furtunoase precum
Marea în care sunt pe veci ancorat de trecut,
Amintirile mă-ntăresc pentru momentul,, acum".

Îmbrăţişând răsăritul albastru, infinit şi cinetic
Şi sfidând trecerea anotimpurilor prin cutezanţă,
Vreau să trăiesc amurgul amintirilor mai frenetic
Vindecând prin tendenţa sufletului edenica speranţă.

În acest conglomerat de viaţă multivalent,
Cu tot ce-i real omenesc, am concrescut;
Dar în ochii amintirilor şi numai prin prezent,
Găsi-voi formula ce leagă viitorul de trecut.

Doar străbătând calea prezentului la pas,
Voi reuşi să-nţeleg de unde-am plecat,
Cum am ajuns la actualul loc de popas
În drumul spre următorul loc de descălecat.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chimie pură

suntem derivaţi din substanţa emoţiei
cu reacţii comune de contopire in acelaşi epicentru.
sfidăm orice axiomă chimică
şi fiecare element din tabelul lui mendeleev.

intrăm in metamorfoză cu fiecare sărut
intr-un magnetism perpetuu
care fericeşte in fiecare sinapsă si atom
şi mă tranchilizează.
e o chimie redefinită
de descompunerea timpului
pentru reacţiile dintre noi.

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dimineţii

Deşi rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceaţă,
Sunt cuprins de farmecul vieţii, oricum ar fi,
Născându-mă câte puţin în fiecare dimineaţă,
Chiar dacă devin sclavul ei pentru încă o zi.

Când divina-mbrăţişare de lumină-mi răsfaţă
Trupul predestinat veşniciei spre-a se jertfi,
Deşi rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceaţă,
Sunt cuprins de farmecul vieţii, oricum ar fi.

Luându-mi povara nopţii de pe umerii nomazi,
Binecuvântarea dimineţi-mi slujeşte de povaţă:
Cum să ţin făgăduinţa soarelui în fiecare azi
Şi cum să mă-ndrăgostesc mai abitir de viaţă,
Deşi rânduiala lumii pare-mbrăcată-n ceaţă.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectică

Am învăţat de la izvor
că totul începe de undeva.
Am învăţat de la râu
că viaţa-i plină de meandre
şi nu se-odihneşte niciodată.
Am învăţat de la fluviu
să nu refuz niciun râu
dacă vreau să cresc.
Am învăţat de la mare
să nu dispreţuiesc niciun val
şi interesul egoist al sirenei,
iar, de la viaţă,
că totul curge ca o apă.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Report

Din când în când,
îmi fac inventarul patimilor.
Cu fiecare respiraţie,
trupul suspină resemnat.
Cu fiecare tăcere,
sufletul doare infinit mai tare.
Ochiul inimii
împreunează lacrimile;
cu ele,
mai curăţă o filă de viaţă.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aplaudând existenţa cu bătăile inimii

Lumina adormită se trezeşte şi coboară în oameni,
Dumnezeu o semnează cu boabe de mărgăritar...

În condiţia umană,
debutez în fiecare dimineaţă;
chiar dacă,
de cele mai multe ori,
sunt acelaşi,
de fiecare dată,
fac cunoştinţă cu mine.

După ce-mi fură,
de sub pleoape,
ultimul vis,
zorile îmi legitimează debutul.

Descărcat de povara sfâşietoare a viselor,
trebuie să iau singurătatea aşteptării de la capăt
(într-un fel sau altul,
toţi suntem urmăriţi de sisificul destin),
cu iubire la obârşia fiecărui gând,
accesându-i formulele deziderative,
orientându-mă după bătaia lui,
spre orizontul imaginar al vieţii,
acceptând chiar întâmplări neaşteptate,
sub semnul preasfânt al speranţei,
atent,
totuşi,
la spaima prezumtivă a orelor.

Şi totuşi...
ceea ce fac azi

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare să-şi examineze gândurile; el le va găsi în întregime ocupate cu trecutul şi cu viitorul. Noi nu ne gândim aproape deloc la prezent şi dacă ne gândim la el o facem numai pentru a-i împrumuta lumina spre a dispune de viitor. Prezentul nu este niciodată ţinta noastră; trecutul şi prezentul sunt mijloacele noastre; numai viitorul este ţinta noastră. Astfel noi nu trăim niciodată, ci sperăm să trăim; şi pregătindu-ne mereu să fim fericiţi, este inevitabil să nu fim niciodată.

citat clasic din Blaise Pascal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă în ciuda luminii întunericul leagă stelele

cum să nu întreb cum stă soarele agăţat acolo
ca un fruct într-un copac invizibil
dar cine să-mi răspundă din pustiul cunoaşterii
oricum în catedrala aceasta nu se trage clopotul niciodată
nici de funie nici de limbă nici în dungă nici la sărbătoare
de teamă să nu cadă galaxiile în ele
cum se prăbuşesc zăpezile în lipsa frigului
din vârful muntelui până pe fundul oceanului
acolo unde nicio stea nu poate lumina de atât adânc

chiar dacă mă întreb ca un idiot
chiar dacă să zicem că aş găsi un răspuns
cine m-ar crede
cui i-ar folosi această măsură a măsurii
în măsurarea nemăsuratului
cum să ridic infinitul într-o fracţie oarecare
ce numitor să-i pun
oricum necunoscuta va rămâne necunoscută
şi dincolo de egal
aşa cum fiecare fluture îşi poartă visul de omidă
fără să întrebe florile de unde vin

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă oamenii nu ar fi inventat orele, zilele, anii şi tot neamul, timpul nu ar fi existat. El oricum nu există, e scos de propriul om din burtă pentru organizare. Nici măcar prezentul nu există. Singurul "timp" real e această clipă care e eternă, niciodată nu a început şi niciodată nu se va sfârşi.

citat din Cezar-Ştefan Jinga
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în faţă, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce ne naştem oare?... oricum plecăm din viaţă...
De ce ni-s numărate şi orele ce trec?
Prea multe feţe aspre ascunde-a noastră faţă
Şi măsurat ni-i timpul necredincios şi sec

De ce regret trecutul, oricum nu este cale
Să mă abat din drumul cuprins între porunci
Căci scris mi-a fost pe frunte s-o iau direct la vale
Deşi tot urc spre vârfuri luptând chiar şi pe brânci

Din tot ce-am luat cu mine nimic n-are valoare
Iluzii şi speranţe s-au rătăcit pe drum
Şi dacă spus-au unii că fericirea doare
De ce aveau dreptate şi încă au şi-acum?

Să nu te chinui astăzi să înţelegi cuvinte
Căci de înveţi prea multe, vei vrea să ai un rost
Dar vântul veşniciei îţi va aduce-aminte
Că moarte-i după viaţă şi doar un om ai fost...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout (14 septembrie 2006)
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu fuge de moarte

Nimeni nu fuge de moarte
La ieşirea din munţii semeţi
apele se limpezesc sărind în cascade
pe faţa dimineţii soarele îşi lasă razele
chiar dacă-i rece învăluită-n ceaţă,
totul se-ntâmplă normal şi grăbit,
nimeni nu fuge de moarte,
dar trăieşte cu teama în oase.

Nesfârşitul prin care curge văzduhul
lasă în hăuri ecoul
şi ziua se ridică din memoria clipei
fără cicatrici pe buzele amiezii
înflorind în ochi bucuria luminii.

Dacă pot să străbat cu sufletul,
odată cu săgeata albastră
voi străpunge cerul cu iubirea de semeni.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când emoţiile ne orbesc raţiunea, chiar şi cea mai neînsemnată întâmplare ni se pare un dezastru. Relaxează-te şi lasă puţin timpul să aşeze lucrurile, iar apoi trage concluzii.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare bob de nisip

Timpul se rostogoleşte
pergamente de viaţă roteşte
în vântul zilelor orele fărâmiţează
memoria veşnică intră-n anafază
şi pulbere de momente va fi,
nisip de clipe va jertfi
în clepsidra inimii.
Fiecare bob de nisip sărut,
să zboare îl las deşi e cerut...
cu timplul mă-mpac căci este al meu...
acum da, mă simt un mic Ptolemeu.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare-şi doreşte siguranţa zilei de mâine. Uneori, uităm că viaţa-i trecătoare, că suntem asemeni luminii unei lumânări ce poate fi stinsă accidental chiar şi de-o uşă deschisă, că dincolo de orizontul palpabil, realitatea clipei îşi trage seva din universul acesta imprevizibil şi golit de sentimente. Ne împiedicăm în proprii paşi, ducem cu noi teama şi neîmplinirile pe post de stindard, flamura sub care nu putem decât să gustăm crâmpeie de fericire. Boli, razboaie, tragedii şi întâmplări stupide sunt doar momente în care nu putem regăsi nimic din mila şi înţelegerea cerului! Şi totuşi... cât de frumoasă-i viata! Cât de mult ne dorim să ne regăsim în ceilalţi, credinţa şi speranţa de mai bine hrănind rădăcina dragostei. Dragostei de viaţă, de oameni, de natura şi de noi înşine. În dar, primim nu doar viaţa ci şi liberul albitru al destinului. Iar dacă într-o zi reuşeşti să strângi la piept un suflet drag, înseamnă o zi trăită cu folos. În fiecare zi e liber să iubim, fără taxe şi fără să trăim pe datorie dragostea. Te provoc să deschizi zăgazul sufletului. Şi să trăieşti fiecare zi cu tot sufletul adunat ciopor pe buzele destinului. Merităm să ştim să spunem fiecărei zi: Bine-ai Venit în Viaţa mea!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de a muri

Ali are o presimţire
şi-a lăsat sufletul lângă măslin
noaptea vin animalele
şi fură visele servitorilor
ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când
a învăţat mersul pe ape
şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea
în plină zi
se închină în văzul tuturor
nu poate respira dacă potirul e gol
i-a învăţat cum se trece prin site cuvântul

Ali ţine lumânările pe piept
şi nu se aud bătăile inimii
el trage cu poftă din narghilea
pufăind adevărul peste zilele triste
îşi piaptănă barba stufoasă
şi când e singur pleacă

Ali şi-a înscenat altă viaţă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cuvânt şi tăcere

(poem liric cu strofe haiku)

Faptele noastre,
Oricum şi oricât ar fi
De renumite,

Se sting în moarte
Cum gândurile toate
Sunt hărăzite.

Numai vorbele
Înţelepte dacă sunt,
În vers rostite,

De harul muzei,
La viaţă fără moarte,
Pot fi menite.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurii redeşteptate la viaţă

Motto:

,, Unele bucurii sunt precum păsările călătoare:
au memorie uluitoare şi se orientează după soare."

(Costel AVRĂMESCU,,, Roza gândurilor")

Am poftit primăvara în casă;
voiesc s-o împac cu toamna din mine.
Într-un început de ordine,
a răsfăţat-o cu un zâmbet curtenitor;
deja, a pus-o între ghilimele înmugurite.
Prin ochii verzi
– limpeziţi cu lacrimile toamnei –
se vede sufletul înflorind.
Ce primăvară a devenit amurgul!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos am trăit!

Îmi ascult uneori, atent,
ecoul paşilor
gândind că n-au obosit încă.
În ei simt trecerea timpului
şi-mi regăsesc
voinţa de stâncă.
Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice.
Îmi urmează paşii cadenţat.
Prin anotimpuri mă poartă, voios
mereu pe drumuri de neumblat.
Îmi simt amintirile
încrustate în talpa rănită de dor
şi văd cum din ele răzbate
al dorinţei de viaţă, izvor.
Şi merg, merg mai departe
sângerând.
Lacrimile mi le înghit
şi râd-plângând, hohotind.
Ce frumos, Doamne, am trăit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!