Jeluiște și albastrul
Suflet de cer se închină
Jeluind codrului rană
Rămas fără rădăcină
În lacrimi fără tihnă
Într-un bătrân copac
Ajuns la sicriu capac...
Chinuind pe cel prea sărac
Ce plutește în catafalc.
Vândut cu josnicie hâdă
Cu mir măsluit în noroaie
Să divină și îndoaie!
Țării tânără-i mladă...
Cu vocea tristă-n baladă
Fugind de tina-n cavalcadă...
Ce-ntunecă totu-n zare
Zvârliți peste hotare!
Lăsând bătrânul ce moare...
Codrul ce brațe nu are!
Să oprească acest noroi
Ce sa ridicat peste noi...
Roșu și ciumat de hiene
Ce sfâșie cu baliverne!
Trupul țării nostru sfânt...
Plâns de nori pe mormânt.
Săpat cu găuri de colaci
Aruncate la săraci!
Ce-au uitat că sunt daci
Sub talpa acestor draci...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Giulgiul nostru sfânt
De la Tisa până peste Nistru
De la Cernăuți până la Giurgiu.
Doamne-mi infășoară sfântul giulgiu
Pentru orice erou neștiut sihastru...
Al neamului curajos scut astru
Rămas fără cruce și fără nume
Să se audă de noi in astă lume
Cu tricolorul înfășurat măiastru
Roșu, galben și albastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Giulgiul nostru sfânt
De la Tisa până peste Nistru
De la Cernăuți până la Giurgiu.
Doamne-mi infășoară sfântul giulgiu
Pentru orice erou neștiut sihastru..
Al neamului curajos scut astru
Rămas fără cruce și fără nume
Să se audă de noi in astă lume
Cu tricolorul înfășurat măiastru
Roșu, galben și albastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conserve de lacrimi
Nevolnicia voastră fără leac
Pune cuie la al tării, catafalc...
Și de as putea să le scot-nroșite
Să le bat cântând-n palme nemuncite
Să simțiți mârsavilor lacrimile
Ce ard priviri-n conserve de azile
Ce sunt călcate-n zările străine..
Să vă lăfăiți-nsângerate hiene
Cu oratoriile de icre negre
Scuipate-n lacrimi cu nesimțire...
In congrese cu Iude și curtezane
Ajunse pentru prostime icoane
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și plouă-n suflet...
S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneși nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheață
Ne mângâie trupul,
Și rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preț, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuți, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins și lumânarea de o vreme
Și plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a așezat să ne subjuge trupul
Impresionat cu griji și cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria-i tot mai rară
În vara asta norii-au plâns
Cu prea puține lacrimi.
Cât a plouat, n-a fost de-ajuns
Să stingă-a noastre patimi.
Tristețea mai greu ne apasă.
Bucuria-i tot mai rară.
Lipsește pâinea pe masă,
Viața noastră-i mai amară.
Speranța pentru viitor
E din ce în ce mai sumbră.
E blestemat acest popor
Să rămână doar o umbră.
Mai marii țării au orbit.
Nu văd cum nația dispare,
Cum tot românul e sortit
Să meargă peste hotare.
Natura nu ne ajută,
Ei de noi nu au habar,
România e pierdută.
Rămâne fără hotar.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Căpițe de nebunie
Cioc, cioc,.. aud la ușă un zgomot.
Deschid și rămân uimit, un răvăș
și o coasă ruginită cam cât
vârsta ce o am fără vreun vers...
"Ascute-o", scria moartea hâdă!
Ce alerga acum ca o potaie
în urma mea, fugind de a ei baladă
să cosesc cu mea nebunie
curvo, hâdo să-mi fac căpițe
din iarbă de curcubeie, să dorm
în fânul de rouă cu albăstrite
versuri ondulate în copt, opt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi peste suferințe
Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare
Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește
Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire
Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe două tocuri
Iubirea nu are timp, anotimp
Ore fixe, zile precise in brațele femeii
Înfuriat timpul începu să macine
Lumea iubirii fără timp
A ingenuncheat femeia
Luând nisipul in căușul palmei
Cu lacrimi in palme frâmântându-l
In fard la răsfirat pe obraji
Și mai nebun timpul
A ars totul in cale
Grațioasă a suflat din cenusă
Rimel peste genele ei
Ahtiat și necruțător timpul
A revărsat potopul
Femei la înmiresmat cu flori
Și-a inebunit mai tare timpul
Cu parfumul adiat in zare
Au răsărit spini peste tot
Să-i insângereze talpa, timpul..
A fost nevoie doar de doi
Și in tocuri sa înălțat
Peste spini și nevoi
A săpat abisuri de neimaginat
Femeia cu flori le-a astupat
A întins pânze de timp
Râzând timpul victorios
Cu senzualitate din crisalida timpului
Și-a croit rochie de mătase
Cu un sliț de zare
Și timpul mereu o urmărește
Ea fiind viața și iubirea
Străbătând timpul necruțător
Pe doi spini înfipți în timp la braț cu noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
colaci șerpi
găuri aruncă lumii
ispititori
haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fila-mi sicriu...
Fluirașul mie izvoraș
Când dorul mă arde nărăvaș
Frunza-mi este ie
In gerul fără a ta privire...
Codrul mie dragă casă
De când numai ești acasă...
Fânul de pe câmpie-mi pat de seară
Când soapta ta din lună nu coboară...
Muntele-mi tăcere
Pentru al meu dor și durere...
Prutul mie scăldătoare
Când inima după tine moare...
Fila-mi sicriu
Când dorul mi-l scriu...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine
Cu-ale mele doine sacre
Stau în miezul unei lacrimi
La o margine de Țară,
Nici în Țară, nici afară.
"Nu suntem săraci de-avere,
Ci săraci de mângâiere",
Nu suntem săraci de pâine
Ci de tihnă, de-al ei bine.
Fără mare, fără munte,
Doamne, dă-mi măcar o punte,
Dă-mi o punte peste ape,
Să-mi văd neamul de aproape.
"Nu suntem săraci de-avere,
Ci săraci de mângâiere ",
Nu suntem săraci de pâine
Ci de tihnă, de-al ei bine.
Tot cântând așa de vatră,
M-a lovit barbar o piatră,
Plin mi-e numele de sânge
Și n-am, Doamne, cui mă plânge.
"Nu suntem săraci de-avere,
Ci săraci de mângâiere ",
Nu suntem săraci de pâine,
Ci de tihnă, de-al ei bine.
poezie celebră de Grigore Vieru din Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut/Pro Basarabia (10 iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Într-un sat uitat de lume
Într-un sat uitat de lume,
Pe un peron de gară vine
Un bătrân cu barbă mare
Și i-mi pune o întrebare:
Nu știi, taică, dacă vine,
Trenu-acela pentru mine?
Că l-aștept de ani de zile,
Mă uit lung și nu mai vine.
Au rămas bătrânii în sat,
Singuri și neajutorați,
Căci cu foametea cea mare,
Copii îs peste hotare.
Vin în gară zi de zi,
Poate îl voi întâlni.
Că-s bătrân și nu mai pot,
Simt că mor și nu-l mai văd.
La bătrân eu lung mă uit,
Și deodată încep să plâng,
În sfârșit a venit ceasul
Ca să-ți vezi acum băiatul.
Tata începe acum să plângă,
Mă ia în brațe, mă sărută,
Acum fiindcă te-am văzut,
Pot să mor, sunt liniștit.
poezie de Dorel Marin (16 iulie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus fruntea
Sus fruntea înalt in munte Române
Rupe lantul ce crud mi te răpune
Legat de gât de acest roșu tăciune
Saprofit pe codru si legi străbune
Ce din in grai în grai curaj ne spune
Precum Mihai Iancu și tu Ștefane
Ce nu v-ați închinat sfinte icoane
De onoare la zalele dușmane
Căci nu am mai fi aici existat
Cum e aromânul ce-ncet dispare
Cum e bucovineanul încleștat
De bolșevici si cucu-i moare
Cum e basarabeanul în Siberii
Lăsat să se roage disperării
Sus căci nația in mâna lor ne moare
Fără educație și sănătate
Fără legi cu onoare dreptății
Fără armată să apere granițe
Pândite crud de ura jivinității
Să ne fure pământul în banițe
Cu ai noștri mârșavi, hoți stăpâni!
Comunisti mascați in dihori haini
Să sugă sângele sfânt al ăstei nații
Să umple cu corupție cu avuții
Ce vor fi plătite in lagăr Române
Și ei vor fugi fără cinste și rusine
Lăsându-ne hrană pentru hiene
Ce ne vor fără grai, tradiții străbune
Grădina Maicii Domnului să dispară
Din cea mai frumoasă in lume, țară
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simbioza
sunt suflet chinuit și gârbovit
sunt prea bătrân, mult prea bătrân
pentru astă tristă lume
o lume îmbrăcată în ură
o ură murdară și hâdă
era odată tineri nebuni când cântam
cântam când rătăceam pe alei
cântam când ne iubeam
cântam când munceam
dar totul este din altă poveste
nu mai țin aminte și de țin ia tu aminte
ne-am uitat pe noi, am uitat cerul albastru
trăim în mocirlă bine controlată
am uitat iubirea, visarea
am ucis puritatea unui suflet de copil
v'ați vândut degeaba
și totul este normal, nu...
o simbioză perfectă între gunoaie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manolescu ia o floare
Manolescu ascultă aici
Nu mă cunoști curvă
Ce înfingi ca Brutus
Cuțite în mormânt
Vei vedea tu cine sunt
Roninul neinchinat
Aici pe pământ
Unde el a răsfirat
Sânge de tei
Pentru pământul țării sfânt!
Lingău salivar de politici curve
Vei avea de-a face cu mine
Când tu ai răscolit în catafalc
Să-ți atragi lauri..
Ce in versuri o să-i calc
Și o să șterg cu tine pe file
De ai să fugi numai
Când vei auzi de mine
Javră a literaturii contemporană
Cu condei de banană
Condeiul mie katană
Metafora harpie nevăzută
Ferește-te sau cere-ți iertare
De nu o să fiu fără îndurare
Fiindcă tai adânc, tare
De am adus moartea la disperare
Așa că mâine poate
Iei măcar o floare
Și o duci Eminului
Să-l onorezi
Și poate nu o să mă vezi
Cum cu versul te îngenunchez
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am ajuns la ușile altora
Cartoane de aruncat pe jos
Să-și șteargă de noi, odios...
Jegul din fruntea țării, zoios
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce nu sunt...
Vreme schimbătoare în prognoză
Autoștiutoarea prevede, meditează..
Sperie inima, să se imbrace gros..
In furtuni, ninsori și vânt
Fulgere și tunete fără cuvânt.
Se ascunse și dorul in mine friguros..
Și te-am zărit prin ploi de gând
In lujer de curcubeu, invăluindu-mă, ivind..
Ceea ce nu sunt... când
Fără tine sunt...
O zare fără nori și vânt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talpa țării
Țărănimea-i talpa țării!
Asta însemnează, oare,
Că pe biata țărănime
Toți s-o calce în picioare?
epigramă de Valentin Bude din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din Codrul Visător
În lumea lui din Codrul Visător,
Își tremura frunzișul de-amintiri
Din vremuri vechi, pulsând aprobator
În seva-ntinerită de trăiri.
Și totu-n jur părea că, din înalt,
Primește bucuria de a fi
A razelelor pornite în asalt
Asupra codrului cu visuri vii.
Se unduiau în umbra lui chemări
De ramuri lungi ca urma unui plâns
Al sălciilor care-n depărtări
Se-apleacă sub durerile ce-au strâns.
Le auzea în șoapte vagi de vânt
Ce apărea în trena unui vis
Ori ca ecou al unui vechi descânt,
În lumea viselor, pe veci, proscris.
Prin seva-ntinerită de trăiri,
Chemările-i păreau precum un nor
Ce-i mai umbrea frunzișul de-amintiri
Copacului din Codrul Visător
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-atâta vreme...
De-atâta vreme plouă ne-ntrerupt
Și mi s-a-ntors și sufletul pe dos
Am scotocit prin cer și pe pământ
Și nu am mai găsit nimic frumos.
Aici, în lume, mi-au tăiat păduri
Și-s fără brațe, fără oxigen.
Îi trebuiesc planetei armături,
Să facă față la acest blestem.
Și munții-au plâns și au îngenunchiat.
S-au prăbușit la tălpile fierbinți,
Dar parcă nimănui nu i-a păsat!
Dorm puși la zid, pe-o pungă de arginți.
Prin lege, azi, pământul ni-i sărac,
De-aceea cerul plouă cu dureri
Ce nici în suflet nu ne mai încap.
Voi toți, sămânța plămădită ieri,
Un bob de grâu arareori ivit
În pâinea frământată din neghină,
S-a dus grânarul țării, căci voit
V-ați asumat cu toți aceeași vină.
Se nasc furtuni în cer și pe pământ.
Ne sângerează în adânc strămoșii
Și plâng și răsucindu-se-n mormânt
Se roagă pentru voi. Nu stați ca...
Iar izbucnesc vulcani din infinit
Și stele căzătoare se desfată
Din trupul lumii împământenit,
Hrănit cu leșuri. Ce planetă moartă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!