
Sus fruntea
Sus fruntea înalt in munte Române
Rupe lantul ce crud mi te răpune
Legat de gât de acest roșu tăciune
Saprofit pe codru si legi străbune
Ce din in grai în grai curaj ne spune
Precum Mihai Iancu și tu Ștefane
Ce nu v-ați închinat sfinte icoane
De onoare la zalele dușmane
Căci nu am mai fi aici existat
Cum e aromânul ce-ncet dispare
Cum e bucovineanul încleștat
De bolșevici si cucu-i moare
Cum e basarabeanul în Siberii
Lăsat să se roage disperării
Sus căci nația in mâna lor ne moare
Fără educație și sănătate
Fără legi cu onoare dreptății
Fără armată să apere granițe
Pândite crud de ura jivinității
Să ne fure pământul în banițe
Cu ai noștri mârșavi, hoți stăpâni!
Comunisti mascați in dihori haini
Să sugă sângele sfânt al ăstei nații
Să umple cu corupție cu avuții
Ce vor fi plătite in lagăr Române
Și ei vor fugi fără cinste și rusine
Lăsându-ne hrană pentru hiene
Ce ne vor fără grai, tradiții străbune
Grădina Maicii Domnului să dispară
Din cea mai frumoasă in lume, țară
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre înălțime
- poezii despre tradiții
- poezii despre sănătate
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre plată
Citate similare

Ridică-ți, române, fruntea
Ridică-ți curajul din pământ, române
În flacără de lumânări străbune
Dacii nu s-au închinat pentru un colț de pâine..
O viată de vrei să stai legat
Gândește-te dacă se merită
Să mănânci zoi de străini aruncat
În lingușiri de falsă politică...
De a sta îngenuncheat
La conducerea ce ne-a înfierat,
Pentru a lor bunăstare de neiertat
Din seva pământului sfânt
Unde a curs sânge mult
Să fim noi stăpâni...
Nu... în lanțuri câini!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre pâine, poezii despre politică, poezii despre lumânări, poezii despre foc, poezii despre câini sau poezii despre curaj

Ciumate mumificații
In clipa când se sărută zile
Apar ielele cântând sibile
Văzute peste ani, veacuri
Cu români purtând iar lanturi...
Si ochii-mi cad in călimară
Căutând un vers arzând în flacără
Să trezesc acest neam Românesc
Cu, care, oriunde mă mândresc!
In lumea privindu-mă ciudat
Căci de slove sunt aici-nsemnat
Legat de catargul cu tricolor
Pentru acest milos și sfânt popor
Orbiți de vorba ce le pare
Că dă nației viitoru-i mare
Săpând prin spate înmormântare
Doinei ce-n zări străine moare
Cu bătrâni privind tristi-n zare
Când totul aici e de vânzare
Si munte și pădure și mare
Si traditia ca praful dispare
Asezat pe sate cu fantome
Asteptând aruncate fărâme
De mișei ce n-au mamă și nume
Ce-n cripte vor lume să scurme
Să fure și trecutul Române
Să uiti mâine ori poimâine
Legat cu lesă precum un câine
Gustul dulce de izvor și pâine
Prin lume fără tară si nume
Cum mor a valului-n pietre, spume
Clădite in soclu altor nații
In a pramatiilor ovații
Incântându-te cu declarații
Printre ciumate mumificații
Ucigând tot ce ating Române
C-un colț aruncat ție de pâine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
Tradiții la Înălțarea Domnului
TRADIȚII LA ÎNĂLȚAREA DOMNULUI
După patruzeci de zile
de la Sfânta Înviere,
Înălțarea-i prăznuire,
dintr-un răstimp cu mistere.
De-acum, Hristos Își încheie
menirea sfântă pe Pământ,
cinstindu-I prin tradiție,
Înălțarea cu Duhul Sfânt.
De la Paști la Înălțare,
se spune că Ceru-i deschis,
iar cel ce-n acest timp moare,
sufletul în Rai e trimis.
Înălțarea e numită
Sărbătoarea Eroilor
și în hram e prăznuită
de sufletele morților.
Pentru morți se dă pomană
cu lumină și prescură,
lângă porția de hrană
și pahar de băutură.
După tradiție sfântă,
precum strămoșii ne-au lăsat,
credincioșii se salută,
spunând "Hristos s-a înălțat!"
Prin obiceiuri creștine,
ouă în roșu se vopsesc.
"Hristos s-a-nălțat!" se spune
de credincioși, când le ciocnesc.
După datine străbune
se încheie semănatul.
De-acum, sămânța rămâne
seacă, îngrășând pământul.
Caii ce au fost blestemați,
de Înălțare sau Ispas,
hrănindu-i, vor fi săturați
pentru o vreme de un ceas.
Printr-o zicală din popor,
vis nesperat se-mplinește
doar la "Paștele Cailor",
pecetluit de poveste.
*Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești"
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri romanești / Editura Paideia - 2008 (2008)
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre creștinism sau poezii despre cai

O lume fără reprezentarea trecutului e o lume imbecilă, o lume fără onoare, o lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispară.
Alexandru Paleologu în Despre lucruri cu adevărat importante
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre trecut sau citate despre onoare
Cât trăim pe acest pământ
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat departe
Și un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămașă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre muzică, poezii despre sărbători, poezii despre pace sau poezii despre existență
În grai românesc
ÎN GRAI ROMÂNESC
În vatră de români m-am născut,
Iubită mamă - Românie!
Pe plai mioritic am crescut,
Cu munte, mare și câmpie.
Din graiul românesc port nume,
Că-n el am rostit primul cuvânt.
Am învățat să-i cânt renume
Țării-mamă ca Rai pe Pământ.
La școală mi-a fost temelie,
Alfabetul cu buchea cărții,
Să cultiv dragostea de glie
Și spiritul românității.
În grai românesc m-am înălțat
Pe-a moralei creștine scară
Și în demnitate am învățat
Că leagăn sfânt e mama-țară.
Pe grai românesc plânge condei,
Spre cinstirea Limbii române.
Că-n ploaie de gânduri și idei,
Lacrimă din gându-mi rămâne.
Cu Limba română în cuvânt
Și gânduri așezate-n carte,
Din românescul meu pământ
Duc sufletu-n eternitate.
*31 August - Ziua Limbii Române
*Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limba română, poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Odă limbii române (sonet aniversar)
ODĂ LIBII ROMÂNE
(sonet aniversar)
În veșminte românești, ca o zână
Vine Limba Română, cu suav grai
Să cânte baladă în pitoresc plai,
Când păstorii mioarelor o-ngână.
Cu flori pe glie te întâmpin, să stai
O veșnicie ca apa-n fântână,
Frumoasă și dulce Limbă Română,
Să te slăvească rapsozii în alai!
Din armonia ta te-aș ruga să-mi dai
Buchet de idei pe-a gândului strună,
Pentru cântare la cimpoi și la nai!
Originală prin vremuri rămână
Maternala limbă, venită din Rai,
Pe strămoșescul grai a fi stăpână!
* 31 august - Ziua Limbii Române
La mulți ani limbii române și fraților români!
*Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2020)
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre idei, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre Maria
Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
Fără lumină nu ai exista.
Fără propriul corp nu ai exista.
Fără spiritualitate nu ai exista.
Fără forme de relief nu ai exista.
Fără plâns și râs nu ai exista.
Fără natură nu ai exista.
Fără sentiment nu ai exista.
Fără foc nu ai exista.
Fără aer nu ai exista.
Fără univers nu ai exista.
Fără armonie nu ai exista.
Fără întelepciune nu ai exista.
Fără simțuri nu ai exista.
Fără smerenie nu ai exista.
Fără geometrie nu ai exista.
Fără suflet nu ai exista.
Fără pământ nu ai exista.
Fără gând nu ai exista.
Fără iarbă nu ai exista.
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre sunet, poezii despre spiritualitate, poezii despre smerenie sau poezii despre simțuri
Cel care trăiește fără disciplină, moare fără onoare.
proverbe islandeze
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre viață, proverbe despre onoare sau proverbe despre moarte

Dușman prieten
Am auzit pe cineva...
Pe mine mă iubeste,
Oare? Intreaga lume
Din răsărit și apus
Din inalt și de aici
Dusmani-mi par mici
Am prea mulți amici.
Câteodată un dușman
Are curajul ce nu-l are
Un fals sau bun prieten
Să-ți spună cu tărie
Adevărul ce doare...
Mai bine iubit puțin
Cu incredere și onoare
Decât adulat morgan
Pentru câștig, interese.
Mă inchin in fața...
Ta.. reverent dușmane...
De-mi spui realul și ai...
Cinste și onoare.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre onoare, poezii despre dușmănie sau poezii despre adevăr

Colind
Doamne, Tu ești blând și bun,
Fă să ningă de Crăciun:
Un Crăciun fără zăpadă
E ca vulpea fără coadă,
E ca pușca fără glonț
Și ca barza fără clonț,
E ca țuica fără grade,
Ca mândruța fără bade,
Ca un bal fără toasturi,
Ca Fuego fără nasturi,
Ca stejarul fără ghinde,
Hrușcă fără de colinde,
Ca nisipul fără dune
Și ca prunul fără prune,
Cum e cerul fără stele,
Guță fără de manele,
Ca mașina fără roți
Și ca banca fără hoți,
Ca pisica fără mâț,
Ca Johannis fără câț,
Cum e, fără roade, sacu,
PSD fără Ciolacu,
Cum e porcul fără troacă,
RTV fără Șoșoacă,
E ca strada fără stop
Și ca Leșe fără clop,
Ca turistul fără ghid,
Orban fără de partid,
Calul fără de căruță,
Badea fără de măsuță,
E ca starul fără fani
Și ca omul fără bani...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre zăpadă, poezii despre turism, poezii despre stele, poezii despre stejari, poezii despre porci, poezii despre pisici, poezii despre partide sau poezii despre nisip
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot
copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni
oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină
prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre fericire, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre rai sau poezii despre cuvinte

Superlativul roșu
Totul e de o grandoare
Fără margini și libertate
In superlativul roșu
Orice cuvânt e nemaiauzit
Și e nemuritor
Alfabet de dictator
Indică in preamărirea lui
Proiecte vidanjate din găndirea vizionară
Vede in el soluția tuturor problemelor
Sânge pe caldarâm
E un nimic in megalomania
Pieții cu tenori rugându-se
Intr-o religie a tuturor pentru o minune
Amăgeala neosuperlativelor
Ne-au ingropat și mai adânc
In smârcuri ce inghit
Onoare, cinste, demnitate!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre superlative, poezii despre libertate sau poezii despre dictatură
Duminica
Mihai veni
Al șaptelea pe lume.
Precum a șaptea vine
Duminica-Mihai.
În miez de iarnă-
Zi de înflorire:
Duminică în casă
Duminică în țară
Duminică în grai.
Mihai, mereu copil
Al limbii noastre,
Cutreieră și-acum
păduri sunând din foi...
Copiii mei, voi creșteți
Cu Mihai odată
Mihai, copiii mei,
Crește cu voi.
Nu poți să-ți iai
Din limba ta
concediu.
Duminica
e zi de lucru-n grai.
Duminica
este un nume-al clipei,
când sufletul
vorbește
cu Mihai.
Copii frumoși
ce vă veți naște mâine,
să țineți înflorită
duminica în grai.
Cu fiecare viață
trăită-n viața limbii
i-adaugăm o viață
copilului Mihai.
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre vorbire sau poezii despre naștere

* * *
Soarele și-a aplecat spre sud tâmpla
Să audă cum-i cântă ciocârlia
Infruntându-si cu triluri, pierea
Inălțându-i fără frică slăvirea
Pentru lumina vieți răsfirată
Fără de care nu am mai fi existat
Aici... pe lacrima de lut... vreodată
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre Soare

Stindard de mir
Pe un braț de apă s-au copt
Trei mere Roșu Galben și Albastru
Maica Domnului strângându-le-n poală
Au stârnit in lume invidie ș boală
Și-n hoarde s-au repezit
Căte unul să fie rupt
Din copacul cu adiere de lup
Si-n felii să fie împărtite
Cu gusturi aurii, de codru, de miere
Si cum tăiau felia mai tare răsărea România
Intr-un paner de munți cu codrii mulți
Pe care cerul la sfințit
In grădina Maicii Domnului
Ce umblă pe aici printre noi
Infăsurată in trei culori
Albastrul cerul
Galben din aurul sufletului
Roșu din puterea inimii
Ce-au fost tinute de o opincă
Prin noroi săbii pe stâncă
Cu stindard neasemuit
Tricolorul românului, sfânt
Mir de limbă pe acest pământ
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drapel, poezii despre albastru sau poezii despre stânci
Ziua Limbii Române
În fiecare zi e ziua Limbii mele,
O văd însângerată, strivită și scuipată
Înghesuită-n colțuri, supusă-n cazne grele
Legată-n lanțuri, ruptă, nu poate să se zbată...
În fiece secundă, în granițe, în lume
E cineva ce-o bate și o batjocorește
E subiect de bârfă, e subiect de glume
Tot timpul e vreunul ce o tot murdărește.
La bacalaureate, din doi - unul nu trece
Cum s-a ajuns la asta, pe profi să-i întrebați
Învățământul Țării e-n agonie, rece,
La doi pași de un colaps... gata să-l înhumați!
Poporul fără școală, fără cultură, moare
Și asta se dorește, nimeni nu se opune!
Politica-i jegoasă, coruptă, o tumoare,
Până când rabzi acestea? Deșteaptă-te române!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 31 august 2020 (31 august 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre umor, poezii despre secunde sau poezii despre murdărie

Jeluiște și albastrul
Suflet de cer se închină
Jeluind codrului rană
Rămas fără rădăcină
În lacrimi fără tihnă
Într-un bătrân copac
Ajuns la sicriu capac...
Chinuind pe cel prea sărac
Ce plutește în catafalc.
Vândut cu josnicie hâdă
Cu mir măsluit în noroaie
Să divină și îndoaie!
Țării tânără-i mladă...
Cu vocea tristă-n baladă
Fugind de tina-n cavalcadă...
Ce-ntunecă totu-n zare
Zvârliți peste hotare!
Lăsând bătrânul ce moare...
Codrul ce brațe nu are!
Să oprească acest noroi
Ce sa ridicat peste noi...
Roșu și ciumat de hiene
Ce sfâșie cu baliverne!
Trupul țării nostru sfânt...
Plâns de nori pe mormânt.
Săpat cu găuri de colaci
Aruncate la săraci!
Ce-au uitat că sunt daci
Sub talpa acestor draci...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre bătrânețe, poezii despre voce sau poezii despre trup și suflet
S.O.S. țara mea!
Vreau să vorbesc de țara mea;
O mână de pământ sfințit
Ce mi-am lăsat, fugar cinstit,
Că n-am vrut, să-mi bat joc de ea.
E țara unde cinstea moare;
Căci nu mai sunt părinți s-o aibă
-Plecați de timp, sleiți de treabă
Ei ce-o credeau nemuritoare.
E țara unde cartea moare
Pe rafturi de biblioteci
Între coperți, de piele, reci...
Citite de bibliotecare.
E țara unde breasla moare
Cu diplome fără de școală
Și dascăli ce predau morală,
Titluri... pe bani la orișicare.
E țara unde cultul moare
Cu preoți ce cultivă luatul
Uitând pe veci binevolatul;
Avizi de plăți de-nmormântare.
E țara unde "prostul" moare;
Cel ce-i nevinovat, victimă,
E pedepsit lipsit de vină,
Iar crima-i o bună purtare.
E țara unde viața moare
În spitale transformate-n morgă
Cu medici specialiști-n vorbă
Și șpaga lor amețitoare.
E țara unde român moare,
Că n-are bani, nici să mai nască...
Țiganii, se-nmulțesc în gașcă
Și fură ca să-și facă stare.
E țara unde unde visu-mi moare
Și m-am născut pe timp de vis;
Educat, fără compromis...
Și moartea ei profund mă doare.
E țara unde totul moare,
Cu pușcării drept experiență...
De n-ai partid, n-ai existență...
Hoți, delatorii au onoare.
Viața mi-aș da, s-aibă progres
Țărâna -ce la alții-i praf-
De Stea... de-un cinematograf
Unde-mi joc rol de S. O. S.!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre biblioteci sau poezii despre vinovăție

Autoflagelare de Iude
Apele ce s-au prăvălit
Ce par că ne-au nămolit
Comoditatea de a fi
Corupției de a nu ști
Lacunele politici
Ce se fac pe timp bun, laici
Furând diguri, șanțuri
În palate și averi...
Aduce credința Iudei
Ce pare că se spânzură
În fața populației
Ce-nchinați-l crezură...
Pentru a părea martirul
Fără vreo vină pe pământ
Autoflagelându-se-n eroul
Ce a suferit mult prea sfânt
În arest la domiciliu
Numărând bani cu doliu
Că nu sunt mai mulți-n munți
De ai noștri "popi" sfințiți...
Devenind prea religioși
Acești mârșavi voioși
În noroiul arginturilor
Sub tălpile copiilor
Pe casele bătrânilor
Luate de furia apelor
Prin găurile zăgazurilor
Ce păzesc izvorul neamului
Ce se scurge în mlaștini
Unde ne țin acești cretini
Fără religie și onoare
Ce slujesc doar argintului
Iudeu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre Israel sau poezii despre populație