Căpițe de nebunie
Cioc, cioc,.. aud la ușă un zgomot.
Deschid și rămân uimit, un răvăș
și o coasă ruginită cam cât
vârsta ce o am fără vreun vers...
"Ascute-o", scria moartea hâdă!
Ce alerga acum ca o potaie
în urma mea, fugind de a ei baladă
să cosesc cu mea nebunie
curvo, hâdo să-mi fac căpițe
din iarbă de curcubeie, să dorm
în fânul de rouă cu albăstrite
versuri ondulate în copt, opt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.