Preventiv

femeilor din neamul meu
le-a fost inoculat un ser
cules din raza lunii
pentru minunea ce va fi
când pot să nască
aşa de neagră şi adâncă
povestea lumii
undeva
cu mult mai presus
de cuminţenia trainică
a pietrelor neamului meu
preventiv se aude ecoul
acelora ce nasc sau vor naşte cândva
copaci scorţoşi
neînşeuaţi de raza ce curge umilă
în viitor
peste chipul atâtor femei din neamul meu
primejdia paşte nestingherită
ele poartă la sân şi hrănesc preventiv
o lumea aproape hilară
între atâtea miracole

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e ultima zi
când soarele doarme
în raza ucigaşă a Lunii
e ultima seară
când se deşteaptă lumina
şi toate mările cerului
nasc prunci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

destinul bate la uşă
din pietrele negre

sunt prinsă-n coarda viţei-de-vie
ce înfloreşte a sărbătoare

nu pot să-i deschid lui

încerc să-ndrept raza luminii
pe strâmba cale a legii
venită din genuni
pentru povestea lumii

destinul bate insistent
ca iarba-n unduiri de vis
la uşa mea

când vânturile tac ponosite
la poarta dintre rai şi iad

să îi deschid sau nu?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e ultimul spaţiu si timp
când soarele adoarme
În raza ucigaşă a Lunii
e ultima seara
când se revoltă lumina
şi toate stelele plâng
Maria îmi este aproape
mamă şi soră născătoare
de tot ce-am iubit si sunt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sub raza lunii
marea pare anostă
iar lumea un port devastat

râsul şi plânsul sau vântul

mari cristale de sare surâd
în Ochiul Lui Dumnezeu

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crisalida

cât de adâncă
şi plină de molii
e noaptea
când eu îmbrăţişez
un arbore
gândind că-mi iau seva
din rădăcinile lui
între noi latră
câinii zăpezii
şi muşcă profund
din prima sclipire a lunii
peste un timp îngheţat
eu mă leg de acelaşi copac
şi visez cu mult mai departe
tu dormi cu ochii deschişi
într-un alt cer
sicriu-crisalidă
nepăsător
la toate durerile lumii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sub raza lunii
marea pare anostă
vântul sau plânsul

mari cristale de sare
surâd în ochiul nostru

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burniţa

între noi, depărtări
cu mult mai adânci
decât setea pietrelor

spălate de ploi
poveşti ce înfloresc
din spaimele lumii

şi umbre tremurând
la ceas de zăbavă
între noi, burniţa

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de sus

cu decenţa răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârşite iluzii
doar setea şi piatra
grele ca raza de lună
rabdă şi tac şi renasc
atât de sus

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

neam

Neamul

De-i neamul nostru-al tuturor,
E-un drum deschis spre viitor,
De-i "neamul" lui de la Centrală,
E drumul spre căpătuială!

definiţie epigramatică de Virgiliu Şchiopescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau linişte

bat clopote de-aramă

mă plimb între lumi

simt raza lunii cum cade
pe coasta pământului

aud cerul sub cetini
văd zăpada plângând

mai sus de nori
umbrele mele mustind a spaimă
înfloresc din poveştile apelor
în care se scaldă căprioarele
cu puii lor nenăscuţi

parcă sunt eu sau nu

sub cioburi de vise
percep un vuiet de roşu aprins
răsărind

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul care curge

Brazii îşi arată măreţia, râul defilează printre ei,
Aburii descoperă magia pietrelor statornice-n temei.
De mult timp aici vin martor cheie, un tărâm străbunii-au făurit,
Mult răgaz şi linişte să-mi deie Creatorul Lumii, iscusit.

Timpul trece şi umple de viaţă un ţinut clădit cu dibăcie,
Plin de soare, muncă şi verdeaţă: un popor născut din hărnicie.
Se prăvale dinspre munte boarea peste deal şi rodnice vâlcele,
Unde neamul meu găsi candoarea şi-unde curge râul vieţii mele.

Prin prundiş sau grohotiş trăiră, frunţile le-au fost mereu cărunte,
Cei viteji aici se prăpădiră... iar din oase-am ridicat un munte.
Sfinţit meleag dorit de Dumnezeu... pe frunte i-am simţit vâltoarea,
Căci râul care curge sunt chiar eu, tumultuos i-am dat răcoarea.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci şi ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câţiva kilometri... Şi raza asta de orgoliu creşte ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla

din nopţi fără de lună
pescarul veni obosit
abia trăgând harponul
barca, sufletul trist
ce încerca a dezghioca
aparenţele sub urzeala clară
a lunii, în zori simţi
raza răsfrântă a lui
în bobul tăvălit de ape
şi se iţi o lumină
pescarul meu orb văzu
înfloritele drumuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

de ce-aş zdrobi sub tălpi
un fir de iarbă?

de ce-aş ucide-n zborul ei
o gâză?

de ce-aş opri un cântec
din gâtul unei ciocârlii?

de ce n-aş auzi
pădurea sub cetini?

un zvon ca vuietul de corb
întors, îndepărtat şi rece
mai straniu decât raza lunii
se-aude aici

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înainte de-a ne fi fost
să fim
guri de fluvii spre hăul
deschis între sărut şi frică
am fost două fântâni
una cu apă sălcie
alta cu apa dulce
adâncă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă-l punem pe Vlad Ţepeş şef la DNA, nu rezolvăm nimic, din lipsă de ţepe! Ţeparii neamului au tăiat, preventiv, pădurile!

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impact

de acolo şi până aici
doar roua florilor poartă
ecoul
peste raze de lună
soare sfâşiat
se aud susurând ape
lacrimi solitare
ce se vor locuite
de o dragoste mare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu îţi dau sarea
din pumn
tu îmi dai sarea
din cer
nu eu am ales
să mă nasc
la ceasul când
soarele se ascunde
stingher
în cel mai înalt
pliu al lunii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar aici, furnicile numite oameni se strâng pentru război. Ca şi când n-am mai avea loc sub soare. Şi într-un fel, nu mai avem loc. Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci şi ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câţiva kilometri. Şi uite aşa ne călcăm pe orgoliu şi nu mai avem loc unul de altul. Şi raza asta de orgoliu creşte ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.

citat din Oana Pellea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar atât

dacă ar fi să fie
alte întoarceri
din lumi paralele
aş încolţi ca iarba
legată în crustă
sub cerul de zgură
aş fi bucuria iertării
în cruda tăcere a mieilor
ce pasc atâtea plecări
din cuminţenia noastră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!