Sticla
din nopți fără de lună
pescarul veni obosit
abia trăgând harponul
barca, sufletul trist
ce încerca a dezghioca
aparențele sub urzeala clară
a lunii, în zori simți
raza răsfrântă a lui
în bobul tăvălit de ape
și se iți o lumină
pescarul meu orb văzu
înfloritele drumuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre pescuit, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre bărci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.