neam

Neamul

De-i neamul nostru-al tuturor,
E-un drum deschis spre viitor,
De-i "neamul" lui de la Centrală,
E drumul spre căpătuială!

definiţie epigramatică de Virgiliu Şchiopescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

De-i ac ce-nţeapă-n mod discret,
Îl face pe-autor poet;
De-i bardă fără pic de har
Îl face simplu măcelar.

epigramă de Virgiliu Şchiopescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre viitor

Mă străduiesc şi îi dau zor
Cu tot ce am mai rezistent,
Dar cum s-ajung în viitor,
Când n-am ieşire… din prezent?

epigramă de Petru Cărare din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de amurg

drumul sublim îl are omul
drumul de piatră înroşită
de sângele lacom
căzut din umbrele oamenilor
ajunşi aproape
de apusul cerului

drumul roşu de suferinţă
spre nelumină
spre nimeni
spre nimic
umblat în toate chipurile
în toate felurile
în toate sensurile

drum bătătorit de oameni
de fier
cu picioare de lut

un drum neobişnuit
fără zare
fără liman
fără întoarcere
drum de amurg

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

De azi sunt mai liniştită, iar visului îi dau frâu liber
Să zboare spre stelele licurânde din inimi aprinse,
Să plece spre un târâm al unei ţări de nicăieri,
Să vină în zbor luceferii şi să boteze cu apă sfinţită tot neamul meu,
Să ne prindem de mâini în hora frăţiei,
Să ne unim în belşug şi simţire,
Să ne iubim şi să ne tolerăm,
Să fim mai buni, să ne tolerăm.
Să lăsăm făclia să ardă în sufletele tuturor.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul care se numeşte: "Lasă, mai târziu..." duce spre ţara care se numeşte: "Niciodată...". Aşa face omul şi Neamul cu amânarea mântuirii.

citat clasic din Arsenie Boca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina

De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân-la Mare
Vin muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte;
Sus la munte, jos pe vale,
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân- în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Zboară pasările toate
Numai umbra spinului
De neagra străinătate.
În uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codru ­ frate cu românul ­
De săcure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă ­
Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Şi neamul nemernicia!

Ştefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las-arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor,
În sama părinţilor,
Clopotele să se tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând!
De-i suna din corn o dată
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
­ Îţi vin codrii-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară,
Din hotară în hotară ­
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista Convorbiri literare, XVII, 4 (1 iulie 1883)
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

autograf

Autograful

E semnătura unui autor
Pe-o carte nouă, care-n viitor
Ori e un drum deschis spre nemurire,
Ori e un cec lipsit de-acoperire.

definiţie epigramatică de Ion Grigore din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

de-i albă de-i neagră
să mă dumiresc aş vrea –
spune-un moş bolnav

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii-şi hulesc neamul, glia!

Unii ce-s prin ţări străine,
Îşi hulesc neamul şi glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România.

Calcă iar pe-acest pământ,
Puşi pe critici şi intrigă,
Revin cu nările-n vânt,
Fac nazuri la mămăligă.

Urâţesc vorba străbună,
Amestecând-o voit,
Cu-alte limbi, după o lună,
De-i auzi, rămâi crucit.

Îi privesc pe toţi de sus,
Doar vin din străinătate...
Te jignesc dacă le-ai pus,
Paste, şi nu penne-rigate...

Fug de ceapă că miroase,
Iar brânza, zisă fromage,
O degustă doar din vase,
Nu din pungă că-i deranj.

Fructul îl dezinfectează,
Parcă-i plantat de lepros,
"La noi igiena primează!",
Uită că-l mâncau de jos...

De le pui sapa în mână,
Strigă-n cor: Avem statut!
Oare mama lor bătrână,
Nu-l avea când i-a crescut,

Dându-le pâine din grâul,
Muncit până la sudori?!
Sudori ce curgeau ca râul,
Pe ai mamei obrăjori?

Unii ce-s prin ţări străine,
Îşi hulesc neamul şi glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om luptă pentru neamul său, dar las-că şi neamul luptă cu el...

aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata, azi...

Are stil şi eleganţă,
Cu lopata de-i făcută,
Cum cât cea de-i obţinută
Cu ciocanul... în instanţă.

epigramă de Liviu Gogu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mutaţie definitivă în derizoriu

Caţavencu Gagamiţă
Zoe şi cu toată şleahta
neamul meu de mioriţă
a umplut cu peşte balta

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a întors iarăşi din drum
geaba ne mai plângem soarta
e doar o perdea de fum

Ne-a întors iarăşi din drum
neamul meu de mioriţă
nu ştiu când şi nu ştiu cum
Caţavencu Gagamiţă

Zoe şi cu toată şleahta
ne-a(u) mutat din lumea asta

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 august 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul

Între noi e o "poartă" înaltă,
Nu ştiu de-i închisă, deschisă...
De dor încins, aş vrea să te mângâi,
Răcoarea buzelor să ţi-o cuprind,
Zăpada sânilor să ţi-o alint.
Şi te-aş iubi, te-aş adora,
Să ne topim, dragostea mea!
Nu ştiu de "poarta-i" închisă, deschisă,
De-i translucidă, de e-o oglindă.
Şi dac-ar fi aşa,
Să ne privim în ea:
Eu din lumea mea,
Tu din lumea ta.
Atunci
Iubirea ne-ar apropia.
Ce s-a-ntâmplat, iubita mea?
Oglinda ta, te-a-ndepărtat?!
Dar eu, eu tocmai m-am apropiat!
Dar poarta se transformă-n zid,
Un rece zid...
Prin care nu mai văd nimic.
Şi când poarta se transformă-n zid,
Se-nchide drumul spre iubire...
Se naşte-n inimă un vid
Ce schimbă-n rău a noastră fire...

poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul

Progresul de-i prezent în toate,
Ce-am cucerit cu binişorul,
E orologiul care bate
La piept cadent cu tricolorul.

E-o piatră încercată de granit,
Ce ştie a opri orice furtună
Şi lasă drumul liber de trecut
Spre libertate, spre lumină.

E fluviul nesecat ce curge
Pe gura din furnale ne-ncetat,
Covorul fermecat ce-ajunge
Visarea oricărui bărbat.

Cu ochii deschişi şi chip senin,
Că-i sensul unui nou destin.

sonet de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vouă!

Voi muri fără voi, veţi muri fără mine,
Cine ştie de-i rău, cine ştie de-i bine?
Exponat ruginit, rătăcit printre zile,
Nu e loc în muzeu, doar umile azile.

Mă mai mint că nu-i rău, mă mai mint că-i mai bine,
Şi zâmbesc incolor, spre copilul din mine.
Din bilanţ în bilanţ mai întârzii totalul,
Ce-a fost bun, ce-am greşit, unde-i Doamne finalul?

Vă salut şi vă iert, dar iertaţi-mi şi mie,
Eu spre ultima zi, voi spre ce va să vie,
Uneori se-ntâlnesc printre drumuri destine,
Şi aflăm prea târziu, ce e rău, ce e bine.

În lumină pe rând şi pe rând în finaluri,
Singuraticii zei pe-ale vieţilor maluri,
V-am iubit, m-aţi iubit, să ne fie de bine,
Acest ultim nonsens fără noimă ne ţine.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Pământului

De-i lung pământul sau de-i lat
Cum zice-o poezie-n vers,
Se vaită-ntr-una că-i frustrat
Şi-i cel mai trist din Univers.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spînzuraţi-l de-i mişel

Spînzuraţi-l, de-i mişel,
De-i nebun, la gard cu el;
De-i ciocoi cu fumuri,
Daţi-l celor lui de-un fel:
Cînilor din drumuri

Ce vă doare cui i-aţi spus?
Pentru cine-aţi tot adus
Smirna şi tămîia?
Latini jos şi lifte sus,
Iar în vîrf momîia

Buni or răi, romîni suntem,
Romînesc pămîntu-l vrem,
Romînească ţara.
Noi ne suferim ce-avem,
Noi purtăm ocară.

Cui nu-i place-aşa cum vrem
Ducă-se la dracul.
Ai venit la noi golan
Fără ţară, far-un ban,
Fără neam şi nume,
Şi-astăzi, cîne, al meu duşman,
Vreai s-orbeşti o lume

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza motivului

De-i iarnă-n toi, de-i plină vară,
Aici, la noi, pe plai bătrân,
Ne pleacă medicii din ţară
Şi numai... doctorii rămân!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie la prima vedere

De-i privit dupà alură,
Pare om cinstit, nu fură...
De-i priveşti şi buzunarul,
Vezi că e... prea plin "paharul"...

epigramă de Constantin Enescu (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre "înţelepciune" sau spre "libertate" este un drum spre centrul fiinţei tale. Aceasta este cea mai simplă definiţie care se poate da metafizicii în genere.

Mircea Eliade în Fragmentarium
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!