Sticla

din nopţi fără de lună
pescarul veni obosit
abia trăgând harponul
barca, sufletul trist
ce încerca a dezghioca
aparenţele sub urzeala clară
a lunii, în zori simţi
raza răsfrântă a lui
în bobul tăvălit de ape
şi se iţi o lumină
pescarul meu orb văzu
înfloritele drumuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dimineaţa devreme
îşi luă harponul
mandolina
barca plină cu vise
şi plecă
să caute monstrul

cerul era ca la Înviere
lumini cu gust de feştilă dansau
pe pânza subţire a apei

şi din senin se iscă o furtună
dinspre ţărm veniră constant
trei sfere de foc

marea mugea în larg
ca o fecioară despletită
de alge şi adânc

pescarul îşi puse mandolina
pe suflet şi zise
fie ce-o fi
nu sunt eu monstrul...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Peştele de-un timp îi scapă
Şi se pare că-i normal;
Somnul sigur e în apă
Şi "căscatul" e pe mal.

epigramă de Olimpiu Radu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barca plină cu flori

Sub mâna singurului bărbier din sat
Pescarul schimbă-o-închipuire c-o altă-închipuire,
Iar în unghiul în care casa şi hambarul îşi dau cu marea întâlnire
Şi-a-întocmit port barca lui de pescuit cu fundul lat.

Pe gazonul însorit, ea pluteşte cuminte şi comod
Plină cu brazde mari de flori până sus la copastie –
Incărcată ca pe vremuri când se-întoarcea acasă cu caricul de cod

De la George's Bank unde vânturile biciuiau marea fumurie.

Dar eu, privind elizeenele inflorescenţe sub cerul verii albastru şi senin,
Ştiu că-şi doresc un climat mai rece, departe de garduri şi de casă,
Că barca şi pescarul trebuie să navigheze pe calea croită de destin
În căutarea Insulelor Fericirii pe marea vălurind nervoasă.

poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Un miracol s-a-ntâmplat
Când o blondă, prea focoasă,
Cu-ochii negri l-a fixat
Reuşind să-l prindă-n... "plasă".

epigramă de Traian Conciatu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Paserile iuţi de baltă
Printre nuferi gălbiori
Fug de luntrea ce tresaltă
Sânii fetei rotungiori.

Lacul în arginţi sclipeşte
Hărţuit de raza lunii
Şi-l străpunge-arar un peşte
Vrând să-i vadă fetei, sânii!

Ce n-aş da să fiu pescarul
Ce întinde nada-n zori
Fetei ce posedă harul...
De-a transmite dulci fiori!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de iarnă, pe lac

Pe ghiaţa subţire, un ins pescuieşte.
În van se agită pe mal salvamarul -
Pescarul aşteaptă să-i cadă vreun peşte,
Iar peştele-aşteaptă să-i cadă pescarul!

antimetabolă epigramatică de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sub raza lunii
marea pare anostă
vântul sau plânsul

mari cristale de sare
surâd în ochiul nostru

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.
Mă întreb cât va mai dura.
Aud cum se sparg valurile de pietre.
Mă văd întotdeauna stând pe dig.
Vreau să pescuiesc aici în fiecare zi.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.

Pretind că marea este casa mea.
Simt nevoia de a fi aproape de freamătul apei.
Ating pietrele sărind de pe una pe alta.
Mi-e teamă că-într-o zi nu le voi mai putea traversa.
Îmi dau lacrimile când faleza mea este profanată.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.

Sunt conştient că într-o zi se va sfârşi.
Declar: acest dig va fi o parte din moştenirea familiei mele.
Cred că mai este timp să prind Pălămida din vis.
Incerc să-mi imaginez strănepoata păşind pe-aceste pietre.
Sper să pescuiesc mereu pe dig.
Eu sunt pescarul şi eu sunt capătul digului.

poezie de Greg Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventarul întunericului

Sunt fete tinere umezindu-se cu stupoarea broaştelor
Şi cadavre putrezind singure
În nopţi fără lună

Sunt oameni care s-au născut c-o gaură-n piept
Şi lumânări fierbinţi pentru alienarea fecioarelor
În întunecimea lunii

Sunt torente de lacrimi mărinimoase care ard
Şi care se tânguie ca un ochi în podea
În nopţi fără lună

Sunt saltele perfide-asemănătoare unui cristal pur
Şi prieteni veninoşi ca şopârlele-n aşteptare
În întunecimea lunii

Sunt femei care rod cele mai delicate viori
Şi fiare ruginind voioase ca nişte pierde-vară
În nopţi fără lună

Prin speranţe şi prin uragane
Cu pleoape care răsună şi cu încheietura mâinii tremurătoare
În întunecimea lunii

Mai e aerul greu al cămăşilor de noapte uzate
Agăţate de pulpele noastre ca un copil înspăimântat
În nopţi fără lună

poezie de Camilo José Cella, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Se-mbibă liniştea culorii, în apele adânci ce curg
Şi nuanţele-s împrăştiate de filantropul Demiurg,
Ca ramurile să-şi găsească-n oglinda lacului, uşor
Şi frunza galbenă ce pleacă şi cântecul de-amar şi dor.

Prind viaţă visele-ngropate, timid răsar pe-un mal pustiu,
În plasa lui pescarul strânge amurgul unui ceas târziu;
În barca lui nu-ncap speranţe, iar peştişorul din poveşti
A sucombat de-atâta pizmă şi azi, nu mai trimite veşti.

E-un loc în care plâng tăceri înmiresmate de răşină
Şi-n care, păcătos, de-ai fi, te simţi curat şi fără vină.
Pescaru-n fiecare zi, se-nchină, ca-n altar şi cere
Să-i vindece copacii verzi de goliciune şi durere.

Nu pescuieşte mai nimic, nu pângăreşte Paradisul
Ce-l găzduieşte-n oaza lui şi-i apără, de lacrimi, visul;
Pe-oglinda lacului de-argint, alunecă printre petale
Lăsând o şoaptă de alint din bogăţia firii sale...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sub raza lunii
marea pare anostă
iar lumea un port devastat

râsul şi plânsul sau vântul

mari cristale de sare surâd
în Ochiul Lui Dumnezeu

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantome

auzi cum tremură
vântul în bălţi
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?

întoarce-ţi faţa spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute

alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe faţa brăzdată a lunii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

mi se întâmplă să fiu
o altfel de piramidă
una cu baza sărutată de cer
şi vârful adânc înfipt
în măruntaiele pământului
dincolo de cuminţenii şi linişti
este o întâmplare că sunt
părerea clară a lunii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând lunii

Lună ce mă rătăceşti
şi mă zbaţi în raze reci,
ce mă-ntrebi şi mă suceşti
doar în vechile poveşti.

Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzeşti, să ştii,
doar mă perpeleşti prin spini.

Vii şi pleci când îţi e zi
şi mă laşi mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o laşi lună ochilor.

Lună, draga mea din nopţi
tu ce totul luminezi,
tu eşti cea ce mă mai poţi
împăca dacă mă vezi.

Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculţi
să mă străluceşti c-o stea.

Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am crezut
că luna era
numai a mea
ca o liberă veste
pe care vroiam s-o aud
când nu auzeam nimic
şi nimic nu vedeam
din lumea reală
ce noapte stingheră
ca zvonul întors
în cerul secat de oglinzi
îmi ofereau vârcolacii
mai presus de părerile mele
în ţărâna grasă a lunii
singurătatea albastră
gerul ce scârţâie
în urzeala luminii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e ultima zi
când soarele doarme
în raza ucigaşă a Lunii
e ultima seară
când se deşteaptă lumina
şi toate mările cerului
nasc prunci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul plecă. Iară băiatul intră cu plasa în gârlă. Bătu în sus, bătu în jos şi peşte să prinză, câtuşi decât. Tocmai era să se lase de pescuit, când văzu o mreană. Mreana fugi, el după ea, până îi veni bine şi, aruncând plasa, o încâlci într-însa şi o trase la margine. Văzu el că mreana era cât să le ajungă pe două zile. Se bucură în inima sa că făcuse o treabă cumsecade. Se puse deci de o curăţă de solzi; o spintecă, îi scoase măruntaiele. Când în loc de lapţi, ce să vezi? ceva ce nu semăna a nimic. Luă el acel ceva, îl spălă, şi rămase un fel de covăţea mititică de piatră.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Soţia când m-a căutat,
Cam dornică să-mi dea bătuta,
Cu barca nu eram plecat,
Eram plecat demult... cu pluta!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu din O epigramistă printre... floretişti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pescarul nu prinde nimic, dă vina pe peşte, şi chiorul pe lumină.

Dan Surducan
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de sus

cu decenţa răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârşite iluzii
doar setea şi piatra
grele ca raza de lună
rabdă şi tac şi renasc
atât de sus

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!