Cândva
destinul bate la ușă
din pietrele negre
sunt prinsă-n coarda viței-de-vie
ce înflorește a sărbătoare
nu pot să-i deschid lui
încerc să-ndrept raza luminii
pe strâmba cale a legii
venită din genuni
pentru povestea lumii
destinul bate insistent
ca iarba-n unduiri de vis
la ușa mea
când vânturile tac ponosite
la poarta dintre rai și iad
să îi deschid sau nu?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.