Te finisez
Te conturez cu un cărbune,
Pe-o pânză albă de destin,
Când visele, nu pot a spune
Reversul timpului hain.
Te conturez... cu răsuflarea
Alunecînd... spre-acel abis
La ora când despică marea
Eternul univers... deschis
Te hașurez... nedefinită
Punând răbdare-ntre tăceri,
Tot așteptând a-mi fi... iubită
Și dintre toți să mă preferi.
Te hașurez... c-o mângâiere
Răscolitoare și plăpândă,
Cu un sărut de dulce miere,
Ce a uitat, să se ascundă.
Te finisez, abia-nspre seară
În altă formă... și-n alt sens,
Găsit într-un mulaj de ceară
Și în acest amurg... imens.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Te finisez
Te conturez cu un cărbune
Pe-o pânză albă de destin,
Când visele nu pot a spune
Reversul timpului... hain.
Te conturez... cu răsuflarea
Alunecînd spre-acel abis,
La ora când despică marea
Eternul univers... deschis
Te hașurez... nedefinită,
Punând răbdare-ntre tăceri,
Tot așteptând a-mi fi iubită
Și dintre toți... să mă preferi.
Te hașurez... c-o mângâiere
Răscolitoare și plăpândă,
Cu un sărut dulce de miere
Ce a uitat, să se ascundă.
Te finisez... abia-nspre seară
În altă formă... și-n alt sens,
Găsit într-un mulaj de ceară
Și în acest amurg... imens.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiuni fierbinți te-ademenesc
Se deschide cerul... a lumină,
Marea se întinde spre amurg,
Așteptându-te ca pe-o regină
Visele în valuri când se scurg.
Norii-s adunați ca o chemare,
Soarele se-ascunde în tăceri,
Timpu-i ca o spumă... de uitare,
Prinsă-n chinga veșnicului ieri.
Dintre falduri, clipa te-nfășoară
Într-o simfonie... de-așteptări
Și-n adâncul trupului coboară
Cu parfum de dor... și sărutări.
Ți-e deschisă calea spre iubire,
Pasiuni fierbinți te-ademenesc,
Patima o bei... dintr-o sorbire
Când speranțele... te-ncolăcesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpedele gândului
Limpedele gândului... mă ține,
Verilor răcoare-nspre amurg,
Flacără pătrunsă-ntre rubine
Și albastru ochilor ce plâng.
Aș putea rămâne... într-o doară,
Cumpănă sărutului străin,
Fluturii-n petale de coboară
Ignorând ermeticul destin.
Uneori... frumoasa mea iubită,
Palmele-s cuvinte și tăceri,
Înflorind pe-a sânilor ispită
Când apar ai nopții grăniceri.
Te-aș cuprinde într-o legănare,
Fluturând speranțe încă verzi
Și dosind regrete-n buzunare
Când în iarbă... patimile-așezi.
Mă voi da păcatelor... încinse,
Stelelor, ca un descântec viu,
Buzelor ce ard... abia atinse
De prezentul tainic, sidefiu.
Limpedele gândului... m-aruncă,
Așteptând tomnatice plăceri
Și ursitele, ca pe-o poruncă,
Din arșița nu știu cărei veri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă joc abil cu razele de soare
Mi te acopăr cu nisip de aur,
Pe-o plajă risipită-n univers,
Adăpostind în tine un tezaur
Și fluturii... etericului vers.
Mă joc abil cu razele de soare
Și valurile albastre-ntr-un festin,
De litere ce ard ca o-ntrebare...
Când bate ceasul timpului puțin.
Apoi te scald în clipele rebele
Și te înfășor în tainice priviri,
Ascunsă te păstrez de toate cele,
Ca pe-un balsam exotic... de iubiri
Mi te-nvelesc cu visele spre seară,
Redesenând... speranțe-n așternut,
Cu sânii tăi vibrând ca o vioară
Și buzele topite-ntr-un sărut.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca spre zori, cu tine,
Pe un câmp de rouă plin...
Printre frunzele puține
Și-ntr-un vis, mereu, carmin.
Te-aș întinde-n dimineață
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se-ascund pe dup-o haină
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare,
Când mai zboară câte-o gâză
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
M-aș lăsa în nemișcare,
Tolănit... pe-o mângâiere
Și pe razele de soare
Risipite în tăcere.
Te-aș cuprinde cu petale
Și cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de stea
Crezul meu, sufletul meu mă inspiră
Când sorb seninul ochilor tăi
Unde în cădere liberă luceafărul
Mai adulmecă necunoscutele căi.
Încerc să conturez iubirea neîncetat,
Să conturez o lacrimă din fraze,
Toamna cade peste pragul greu
Când vântul-ascunde printre gingii raze.
Am jurat să fiu zdrobit ca floarea
Prinsă-n piept, în strălucirea ta,
Parfum dulceag iubirea să anine
Punctul răsucit în miez de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puține,
Și-ntr-un vis mereu carmin.
Te-aș întinde -n dimineață,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
M-aș lăsa în nemișcare,
Tolănit... pe -o mângâiere
Și pe razele de soare,
Risipite în tăcere.
Te-aș cuprinde cu petale
Și cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept, iubito!
Te-aștept, iubito, ca pe primăvară,
În zori de zi și-n liniștit amurg,
Privind natura ce mă înconjoară,
Parcă aud secundele cum curg
Și cum respiră slab, ultima oară.
Te-aștept, iubito, ca pe-o caldă rază,
În fiecare zi cu-același dor,
Să ne-ncălzim la soarele de-amiază,
Bând împreună cupa de amor,
Ca însetatul ce-a găsit o oază.
Te-aștept, iubito, ca pe-o adiere
Ce-abia clintește frunzele din ram,
Să mă alinți cu-o tandră mângâiere
Și să îmi amintești cum mă simțeam,
Când savuram sărutu-ți ca de miere.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât ar fi să fie-amor
Cât ar fi... să fie-amor,
Fără mine-i numai dor,
Vânt și pulbere de stele,
Dans nebun de triste iele.
Tot aștept, dar de ce oare?
Ochii... să îți fie floare,
Sânii... pere pârguite,
Coapsele... descoperite.
Te sărut... și tu mă muști,
Mierea buzelor.. mi-o guști,
Trupu-mi arde, cresc imens
Într-un soare atât de dens.
Aburindă... mă cuprinzi,
Lângă mine când te-ntinzi
Tălmăcind demult, descântec,
Mâna de ți-o pun pe pântec.
Cât ar fi... amor să fie
Sau o sfântă leturghie
Din amiază-nspre amurg,
Sunt izvor și-n tine curg.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remodelăm trupuri nebune
Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veșnicului doi.
E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... și tu mă cerți,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperți.
Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neștiute
Și-n coama gri... a unui murg.
Rebel... ascund înspre uitare
Greșeli și îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.
Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Și sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de catifea
Mi te vreau în palma mea,
Unduioasă și plăpândă
În amurg de catifea,
Gândul să mi-te pătrundă.
Să te simt... ca o leoaică,
În paharul meu de vin,
Desfăcând ultima gaică
Și scăpându-mă de chin.
Mi te vreau dansând nebună
Într-o clipă de plăceri
Și vibrândă... ca o strună,
Sărutarea când mi-o ceri.
Și te sorb... dulce risipă,
Tandru, blând și-ncetișor,
Fără grabă... fără pripă,
Înspre suflet... când cobor.
Mi te vreau... și tu știi bine,
Caldă... și îmbujorată,
Trandafir sau mărăcine,
Vei fi veșnic... adorată.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te colind pe tine, mamă
Și te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină și tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.
Eu mâna ți-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot așteptând a veni rândul
Poveștilor... până în zori.
Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Și cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.
Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuță!... iartă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare și pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.
Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.
Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.
Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.
Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi și când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri și șoapte,
Te voi iubi... când mă înveți să zbor.
Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă știe,
Te voi iubi... și-apoi am să te fur.
Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi și voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.
Te voi iubi-ntr-o noapte de beție,
Te voi iubi... mărturisindu-ți trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorbindu-te dintr-un sărut
Înspre amiezi, topesc dorințele-n noroc,
Iluzii torn peste-așteptări... și le dau foc,
Din vise fac... perdele-arzând... de catifea
Și-adun încet, nemărginirea dintr-o stea.
La sânul tău, ascund amorul și mi-l sting,
Spre adâncimi cu răsărituri când te-ating,
Nebune clipe-ți despletesc... prin așternut
Și te cuprind, sorbindu-te, dintr-un sărut.
Te dezgolesc și-ți pun peceți cu buze moi,
Un univers, de patimi vechi renaște-n noi,
Făcându-mi loc... năucitor... să te pătrund
Și să m-agăț... de șoapta gri... a unui gând.
Dintre năluci... am să te fur... înfierbântat,
De trupul tău n-am să mă satur niciodat'
Mi te răstorn într-un hamac... ca un alint,
Și-n păr iți scutur... nesfârșitul... de-argint.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentul îmbrăcat cu sens
am uitat slăbiciunea privirii
pe destinația mersului înnoptez în viitor
la concertul cu visul din ape clipe
petrec o noapte spre zi
într-un mers lumesc spre sufletul pereche
ca înspre o rugă
sens
spirala din vise a deschis nasturele unui alt poem
m-a recunoscut durându-mă încă o zi
găsindu-mă cel căutat prezent
pe umerii goi de nopți femeia timpului
sens
întindem brațele spre înserări
prin nopțile cuminți
splendide treceri în carul de timp
cu roțile fecunde
unicate coliere copiii noștri
noi îmbătrânim umbre
sens
între coperțile vieții primenite de amintiri
legende între arcuș și vioară
melodia unei repetabile minuni
renaște în fiecare floare albă
dinspre azi spre totdeauna
acolo și aici femeia
sens
zi - noapte - seară.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen de iubire
Pe chipul tău, ninge cu stele,
Cu flori de soare-n infinit,
Vrea marea sânul să ți-l spele
Cu-atingeri blânde de zenit
Curge-ntre valuri... răsăritul,
Care regretelor se-nchină
Tu fugi de mână cu iubitul
Ca o prințesă... spre lumină.
Pe buze... zâmbetu-nflorește
Și ochi-ți sunt ca o chemare
În care dragostea sclipește,
Iar pleoapele... își cer iertare.
Ți-e mâna dulce mângâiere
Pe-obrajii mei... ca un destin,
TU... cea străină... de durere,
Aștepți din noapte, să revin.
Și-acolo-n nebunii de șoapte,
Turnate-n trup... ca un alint,
Te voi sorbi cu buze coapte
Dintre cuvintele... ce mint.
Și-n dimineți ca de poveste,
Trăite... făr-de-asemănare,
Voi da speranțelor de veste,
Că mi-am gasit... raza de soare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa sentință... execut
Instigi priviri și-atingeri blânde,
Zâmbești și plângi... vrăjitorie,
Când palmele cuprind plăpânde
Un infinit... de nostalgie.
Complicități... arunci în suflet
Și raze care ard... cumplit,
Enigma... veșnicului umblet,
Cuvântul încă... nerostit.
Compui apoi... nemărginirea,
Din ape... vise... și tăceri,
Punând în slove, strălucirea
Și-argintul ultimelor veri.
Te culci și te trezești... cu mine
Ca un sărut... pe sânul drept,
Ce vrea picanterii virgine,
Pe sfârcul viu... ca un accept.
Și mă condamni... poruncitoare,
Doi ani întregi să te sărut,
Fără a pune... o-ntrebare
Așa sentință... execut.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și te sărut
Și te sărut... și te doresc,
În flăcări ard și pătimesc
Cuprins de dor, până târziu,
Iubindu-te, cum doar eu știu.
Și te sărut pe ochi... pe sâni,
Gândesc la ei de săptămâni,
Iar de te văd... mă fâstâcesc,
Însă... tu știi... că te iubesc.
Și te sărut... cu lăcomie,
Așa cum nimeni nu mai știe
Pe umeri goi... și pe picior,
Înspre al trupului izvor.
Și te sărut... pe buze dulci,
Răsad al marilor porunci
Ce se lipesc... și mă cuprind
Când între perne te întind.
Și te sărut pe-obraz, pe gât,
Dar nu ma satur... cu atât,
Pe coapse moi... cu pasiune,
Unde mai vrei, iubito, spune?
Eu... te sărut... de mii de ori
Pe patul alb și plin de flori
Ce-ascunde visele carmine
De veșniciile... virgine
Șoptesc apoi... magic cuvânt,
Și te pătrund... și te frământ,
Sfințindu-te... c-o sărutare
În drumul tău spre neuitare
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doream nebun
Doream nebun, a fi cu tine
La margine de drag și dor,
Când stele-alunecă-n fântâne
Și ceru-n pat, la noi, dobor.
Doream nebun, a te cuprinde
În noaptea albă, ca o lună
Și în cearceafuri a te-ntinde,
Când visele... ni-se-mpreună.
Doream nebun, să am puterea
De a te face... să-nflorești
Și de-a primi zâmbind, plăcerea,
În străluciri..... dumnezeești.
Doream nebun, pentru o clipă,
A-ți dărui... tot ce dorești,
Să te adun dinspre risipă,
Să te iubesc... să mă iubești.
Doream nebun, sărut a pune
Pe sâni arzând ca doi cărbuni,
Dar ai plecat... fără a spune,
De-atât amar... de săptămâni.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri dezgolite de veșminte
Patul meu, te-așteaptă dulce,
Să te-ascundă-ntre cuvinte,
Când vor gânduri să se culce
Dezgolite de veștminte.
Lasă-te-ntre perne-ntinsă
Și cuibar îți fă din mine,
De-un sărut când ești atinsă,
Peste sânul stâng, știi bine.
Te topește-ncet, ca fulgul
Peste pieptu-mi ars de dor,
Cerul când ascunde-amurgul,
Într-o clipă de amor.
Cad în așternut, luceferi,
Aruncând scântei și foc,
Cât mai suntem încă teferi
Vreau în tine să-mi faci loc.
Și în noaptea asta sfântă,
Când priviri sclipesc nebune,
Palmele-mi adânc frământă
Trupu-ncins, ca un cărbune.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!