Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puține,
Și-ntr-un vis mereu carmin.
Te-aș întinde -n dimineață,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
M-aș lăsa în nemișcare,
Tolănit... pe -o mângâiere
Și pe razele de soare,
Risipite în tăcere.
Te-aș cuprinde cu petale
Și cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.