Așa sentință... execut
Instigi priviri și-atingeri blânde,
Zâmbești și plângi... vrăjitorie,
Când palmele cuprind plăpânde
Un infinit... de nostalgie.
Complicități... arunci în suflet
Și raze care ard... cumplit,
Enigma... veșnicului umblet,
Cuvântul încă... nerostit.
Compui apoi... nemărginirea,
Din ape... vise... și tăceri,
Punând în slove, strălucirea
Și-argintul ultimelor veri.
Te culci și te trezești... cu mine
Ca un sărut... pe sânul drept,
Ce vrea picanterii virgine,
Pe sfârcul viu... ca un accept.
Și mă condamni... poruncitoare,
Doi ani întregi să te sărut,
Fără a pune... o-ntrebare
Așa sentință... execut.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.