Lacul Înghețat
Pe lacul înghețat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.
Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheața tare, în vis de iarnă
Cer și lac, îngemănate
La orizont îmbrățișate.
Ceața rece se ridică
De pe ghețuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Și în loc, Soarele se ridică.
O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheața răcoroasă
Viața crește, reînvie.
poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Soarele și Luna
Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbește-n zori zambilei,
Strălucește și-ncălzește
Și la viață ne trezește.
Luna e regina nopții,
Și nu doar la echinopții;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Strălucește, dar e rece.
Luna palid strălucește,
Dar lumina-i ne vrăjește;
Chiar de-i rece, negreșit
Ea ne-ndeamnă la iubit.
poezie de George Budoi din Soarele și Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O zi din viața noastră începe dimineața,
Atunci când soarele răsare foarte vioi.
Iar pe la amiază se topește toată gheața...
Căci peste noapte iubirea a înghețat în noi.
catren de Ovidiu Kerekes (20 februarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva... călătorind
Călătorind departe, am uitat
Să cobor la timp în stație
Am adormit... sunt plictisit,
Iar trenul pleacă mai departe.
Afară soarele străluce
Aruncând în jur cu flăcări,
Sunt captiv în cuptorul prăfuit
Și ies aburi dintre scaune.
Am plecat pe hol în jos,
Să-mi dezmorțesc picioarele,
Privesc în jur fără interes
La cum fumează "Nașii".
"N-are rost să te opui, aprinde o țigare",
Îmi spun, stând proptit în tocul ușii,
Aruncând apoi destins si detașat
Țigarea pe-o multicoloră fustă.
poezie de Edmond Ioan Siladie (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața la rece
trăim mai sănătos în containerul
adânc îngropat pe un țurțure
trecuți printr-o selecție riguroasă
e rece în jurul nostru și ne ciupim
pentru a ne convinge că încă trăim
fiecare plânge fără lacrimi pe față
glumele cu înghețată sunt interzise
viața la rece între două lumi
copiii nu se dau pe gheață pe câmpia
de pudră de la marginea satului
totul e rece și cerul e plumburiu
joci șah pe patinoarele din care ies
crosele jucătorilor de hochei prinși
sub gheața transparentă cu gust
de vanilie și mentă și cireșe amare
viața la rece este mai sănătoasă
și toți se gândesc că lumea va sfârși
în flăcările iadului de pe pământ
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gerul
Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheață,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.
Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând orașul alb și părăsit
De după norii cenușii.
Înghețat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare și întunecat ghețarul din mine crește...
E ger afară... e ger și-n mine.
poezie de Edmond Ioan Siladie (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna se întâmplă pe dos. Soarele trece prin constelațiile ce se ridică prea puțin la orizont și atunci Luna plină e prin constelațiile zodiacale ce sunt ridicate sus de tot pentru orizontul nostru. Sunt mulți cari, poate, nu au băgat de seamă acest lucru atât de simplu; îl vor vedea de acum înainte.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
No man's Land
S-a liniștit, a amuțit,
Noaptea-i aproape de sfârșit
Încă soarele n-a răsărit
Trupele stau, s-au liniștit.
Fasolea-i tare, se răcește
Nu-i mai bună, se sleiește
Stomacu-i doare, foamea-i mare
Nu-i mai apă... e teroare.
Cade-o bombă, apoi două
Groapa s-a umplut cu rouă,
Cad picuri cristalini în groapa nouă
Ce frumos este când plouă.
Răsăritul se face simțit,
Soarele-i incandescent, roșiatic,
Acum că ploaia s-a oprit
Se văd pe cer roiuri de licurici.
Dar nu sunt licurici
Sunt rachete, inamici
La orizont se văd dușmanii
Atacând mereu în raiduri.
Și deja e dimineață,
Toată zona e sfărâmată,
E o dimineață obișnuită
În zona nimănui e doar rutină.
pamflet de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii s-au ivit, ceața se ridică (Lorelei în oglindă)
Tribute to Heinrich Heine
Pe câmpia verde, de lucernă plină,
Era o prințesă, ca dama de pică
Mergând cu tact, precum o felină,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Și cătând pe râu, spre iubirea sa,
Se-aruncă-n vâltoare, ea nu ezită
Departe pe deal, chipul lui se-afla
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Din apele tulburi, ea tot privește,
Înoata-n continuu, fără pic de frică,
De mai aproape, el parcă o țintește,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Într-un final tragic, curentul răului,
O trase în jos, n-a mai putut să zică
Nimic, ci se scufundă cu figura lui
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
poezie de Alex Dospian (26 iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.A sosit primăvara
Pe dealuri se topește
De raze calde mângâiată,
Zăpada albă se strecoară,
Și-ncep florile să răsară.
Ghioceii albi, imaculați,
Se ridică pe câmpie
Anunțând cu bucurie
A primăverii sosire.
Pomii au înmugurit
Dezbrăcându-se de-a iernii grea cămașă,
Lăsând greaua promoroacă
Îmbrățișând primăvara luminată.
Copii fug pe străzi, se joacă
Atmosfera caldă, răsuflă eliberată
A naturii largi brațe se deschid,
Primăvară, bine ai venit!
poezie de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim...
Nu-mi ești aproape, deși pari,
Prin ceața minții mă strecor,
Revăd un flash și apoi dispari,
Rămân cu mine, în decor.
Natura plânge-n pomii goi,
Privesc spre soarele înghețat,
Trifoiul nostru în patru foi
Mai are încă de așteptat.
Inspir vapori de primăvară,
Prind în brațe raze reci,
Pășesc prin curte, este seară
Abia ai venit și iară pleci.
Suntem ca soarele și luna,
Unul vine și altul pleacă,
Ca adevărul și minciuna,
Lacrimi ude mă îneacă.
Se va-ncălzi iubito, în noi,
De iarna aspră să fugim,
Să-i dăm tristețea înapoi
Și apoi, din nou, să ne iubim.
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleacă iarna...
Pleacă iarna zdrențuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzișul toamnei triste răsar veseli ghiocei,
Primăvara lin coboară în ținutul meu natal
Dând semnalul deșteptării în alai de clopoței.
Curg zăpezile topite clipocind în dulce val,
Colți firavi de iarbă verde dau culoare pajiștei,
Pleacă iarna zdrențuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzișul toamnei triste răsar veseli ghiocei.
Râul dezmorțit se mișcă mângâind rănile-n mal,
Pe-o colină-nmiresmată bănuți roșii, gălbenei,
Liniște aduc privirii țesută-n covor floral,
Soarele cu raza-i blândă încălzește anii mei,
Pleacă iarna zdrențuită, se pierde în vârf de deal.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Te-ai îmbrăcat în mantie-argintie,
Ca o mireasă, iarăși, tu, câmpie.
În zale argintate... feerie.
Ne-ai pus în palmă vis, tăcere,
Și-n suflete melancolie.
Ne umpli cofele cu miere, cu nuci, cu vin și veselie.
Copacii altădată de smarald
Acum în soare-ndepărtat, ne ard.
Ai pus tabloul rece și divin
Cu liniștea-ți de-acum ne amăgim.
Dumnezeiesc și înghețat deodată,
Lumină blândă, cump décor, ne iartă!
Străluce-n noapte lacul înghețat
Și puntea-i rece, alte zori așteaptă,
Colindători ce vin la colindat.
Iar focul arde+n sobă și ateaptă
Copiii și bîtrâni ce spun povești
Și Moșul, Moșul cel de altădată.
Ca un cărbune, azi, încins în vatră,
S-a-mbujorat de-atâta trudă chipul
Și liniște-i afară. Și se-aude,
Cum răgușit, tușește doar bunicul.
E iarnă grea, dezlănțuită, crudă.
Și uflă vântulpeste tot. Ascultă!
Cupacii goi sunt și sunt tare triști...
Dar va veni și clipa trezirii lor cândva.
Când dezmorțiți, sălbatici, altruiști,
Spre Dumnezeu din nou s-or înălța.
Și-n haină nouă, proaspăt primeniți,
Se vor trezi la viață fericiți.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața
Ceața se lasă peste munți.
Peste pădurile cu brazi cărunți,
Peste florile de tei,
Se lasă și peste ochii mei, ai tăi.
Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Și luceafărul nu mai luminează până în zori.
Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare și va risipi
Ceața de pe pământ.
poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inainte de Crăciun
Peste tot plin este de zăpadă,
Neaua-și arată mantaua sa dalbă,
Renii se plimbă, aleargă-n pădure,
Din pomi zăpada în roiuri se cerne,
Pe întinderea pustie, fără de nume
Se văd pe alocuri, pași și urme...
Soarele apare, pe cerul roșiatic,
Si noaptea dispare, se retrage apatic.
Zorii de gheață răsar pe alocuri,
Veverițele se joacă-n stejarii de-alături.
Codrul fremătând, se-apleacă agale,
Peste cărarea argintie, netedă, pustie,
Pescarii la copcă, pescuiesc în vale,
Cu undițe străvechi, pe lacul cel mare.
Râul se scurge, încet se duce,
Sub gheața cea groasă ce-ncet îl strânge.
Norii vin încărcați de promoroacă,
Răspândind stele de gheață pe întinderea posacă.
Copii cu sania au ieșit la joacă,
Se bat în grupuri, cu bulgări de zăpadă.
La casele din sate, pe hornuri iese fumul,
Lângă bradul împodobit, în case arde focul.
Familiile deja au terminat gătitul,
Cu pași repezi a venit bătând la uși Crăciunul.
poezie de Edmond Ioan Siladie (19 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul
E zi de primăvară,
Zăpada s-a topit,
Dar nu-i frumos afară,
E timp posomorât.
Un ghiocel răsare
Și tremură de frică,
Că-i mic, iar sfântul soare,
Pe cer nu se ridică.
- Nu vreau să mor acuma,
Abia am răsărit.
E rece. A fost brumă.
De ce eu m-am grăbit.
Apari, o dulce soare,
Nu mă lăsa să mor,
Caci sunt o biată floare
Și tare te ador.
Și soarele se-nalță
Cu raze aurii,
Îl mângâie pe față:
- Alină-te. Tu vei trăi.
Pământul se-ncălzește
Și păsările cânt,
Iar ghiocelul crește:
- O, soare, tu ești Sfânt!
poezie de Petru Plătică (februarie 2016)
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub dulcele soare
Sub cerul clar, lipsit de nori
Lucrând sub arzătorul soare,
Cu pielea arsă, înnegrită
Muncesc pe câmp sleiți țăranii.
Se adapă... și se spală
Împreună, la grămadă,
De nămolul gros, fierbinte
În pârâul rece, iute.
Trestia cade, secerată
Strânsă la un loc grămadă,
Un muncitor le cară în spinare
Ducându-le în jos la vale.
A muncit destul, e slab
Ca o scândură, s-a uscat
Bătut de soare și de vânt
Ca o ramură de alun.
Și așa continuă munca
Sub soarele dulce, arzător,
Tăietorii muncesc de zor
Adunând trestia de zahăr.
poezie de Edmond Ioan Siladie (4 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâine o fi...
Ce prin lume azi mai trece
Mâine o fi sub talpă rece...
Precum norul ce mi se duce
Lăsând soarele să străluce.
Risipind umbra-n vară dulce
Mândrei ce soare-mi aduce!
Ce o lasă grea-n a mea iarnă
De-mi vine s-o-ngrop în țarnă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La farmacie
În față la morgă
moartea cântă la orgă.
Porumbeii albi
se izbesc de porumbeii negri.
Gri e frunza de zâmbet.
Un șoșon umblă desculț.
Zidarii rad radioul.
Mă seacă lacul cu chibrituri.
Plouă cu șosete cu dungi orizontale.
Într-un anus un nor scuipă fecale.
Noi râdem
de steaua fără sens
Busolele migrează în jupă.
Morții în balansoare se șterg de condens.
Soarele a înfundat o conductă.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La fel, viața și moartea...
O analogie grăitoare între viață și moarte:
Comparați-le cu apa și cu gheața.
Apa se strânge într-o îmbrățișare intensă și devine gheață,
Iar gheața se dispersează și devine apă.
Orice a murit se va naște cu siguranță iarăși;
Orice s-a născut se învârte și-apoi moare.
Așa cum gheața și apa nu-și fac reciproc nici un rău,
La fel, viața și moartea, amândouă, se simt bine.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Privește culoarea feței iubite ca soarele
Luna mâncată de nori se ceartă cu soarele.
Lumânării i-a fost dor de pletele iubitei
Într-o singură viață dragostea e ca soarele.
Despică-mi pieptul și vezi cum inima bate, deschide
Fereastra spre marea care spumegă ca soarele.
Ey, Fuzulî, când profetul se-mpotrivește, nu lua
În seamă, uită-te la o fată ca soarele.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!