Să ne iubim...
Nu-mi ești aproape, deși pari,
Prin ceața minții mă strecor,
Revăd un flash și apoi dispari,
Rămân cu mine, în decor.
Natura plânge-n pomii goi,
Privesc spre soarele înghețat,
Trifoiul nostru în patru foi
Mai are încă de așteptat.
Inspir vapori de primăvară,
Prind în brațe raze reci,
Pășesc prin curte, este seară
Abia ai venit și iară pleci.
Suntem ca soarele și luna,
Unul vine și altul pleacă,
Ca adevărul și minciuna,
Lacrimi ude mă îneacă.
Se va-ncălzi iubito, în noi,
De iarna aspră să fugim,
Să-i dăm tristețea înapoi
Și apoi, din nou, să ne iubim.
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Stănciulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.