Poem de zenit

Semiramido cu aripi din file
Am răsărit o grădină suspendată
Inflorindu-mi din pana înmuiată
In cerneală căutată-n galaxiile

Pe unde pasc unicorni din stele
In pomul cu toate florile lumii
Legat de toate păsările zării
In triluri de ard în ploi perseidele...

Şi spre pământ am lăsat un curcubeu
Să urci aici în ramurile mele
Să-ţi dau în pârg inimii, cireşele
Să-mi simţi dulceaţa de derbedeu

Fugit de lumea cu reflexii mereu
Cu legi nerespectate de vreun zeu..
Şi să te grăbesti nu astept infinit
Căci copacul urcă necontenit

Avid de sevă de quasar tanin
Şi într-o zi numai va fi,.. de găsit
Zburând printre planete, stele ronin
Până v-a găsi ce de lume nu-i dorit

Rădăcina unui sărut infinit
In poemul de zenit de toţii zei dorit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un sărut...

Când inima îmi simte
Că ea,.. e-nviere,.. moarte
Din piept bate să iasă
Să zboare la cea aleasă

Ca două ciocârlii spre soare
In triluri de dor răvăşitore
Una în alta să topească
Si infinitul o să le dorească

Muzica lui divină, senină
Printr-o fantă de curcubeu
Să moară de ciudă orice zeu
Când spre tine zbor... eu
Să te iubesc un infinit
Şi incă un sărut..
In triluri curcubeu
Ce le simt când ştiu
Că exişti pe pământ
Si mai renăscut din lut
Cu un sărut de infinit
Ce-l ador sfânt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caruselul inimii

Conjugă-mă într-un sărut
Să simt verbul a iubi
Cu bătăile inimii
In carusel pe un căluţ

Deasupra lumii in stele
De rochia ta învârtit
Pe curcubeu de buze
Să mă ridici infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopie sau poem?

Să muşti din acelaşi
măr cu aromă de tu
e o utopie?
Sau e poemul unui infinit
ce poate fi răsărit
căci nimeni
nu ne-a povestit
intorcându-se din infinit
aici unde mărul de viermi
incet e măcinat în vid

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uitaţi

Voi, cei ce aţi vrut să mă scufundaţi
În călimara poeziei să mă-necaţi
În veci de file şi versuri nu uitaţi
De condei de curcubeu o să daţi

Fiindcă eu am vrut doar să scriu
Să uit ce aici sunt să nu mai fiu
Acele clipe când doream să fiu
Un zar de nisip prin rece pustiu

Unde versul era un băt de chibrit
Ridicând nacela sufletului-n vis
De voi! Dorit să-mi fie interzis
În drumul meu spre infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Derbedeu de curcubeu
Îmi e numele meu!
Nu mă tem de vreun zeu
Adăpat de Prometeu.
Hrănit de stele mereu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumesc, că exist!

Nici nu stii cât de frumoasă eşti
Nu s-au scris sau se vor scrie
Poezii romane sau poveşti
Sau se vor picta şi fotografia
Culorile fiintei curcubeu ce-mi
mi-ai răsărit din lacrima de nisip
a clepsidrei ce eram eu, să-mi
ţip!
Ca un delfin ce se scaldă
in valurile amniotice cu curbe de infinit
Te-ai născut să exist, simt, gust, respir
Culorile ce mi le-ai sărutat tandru
Fluviu de univers meandru
Ce urcă intr-un fuior de fluturi
Cu trupul meu ce-l învăluiesti
In adieri de aripi ce mă înalţă
Intr-un quasar cu toate culorile
Sufletului şi inimii tale
Universul unde exist
Fără a-mi cere ceva de negăsit
Doar atât vrei să mă iubeşti....
Cu toate vidurile şi găurile negre ale angoaselor
Ce le îmblânzeşti în lumina ce-mi eşti
Multumesc!
Că exişti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aripile mele

Vreau să te văd zburând în albastru
Iţi dau aripile şi ghearele mele
Să te apere de corbi şi păsări iele.

Şi când te voi zări albatros de stele
Eu voi zbura mai mult, privindu-te
Cum zbori şi cu bătăile mele.

Şi ce vei simţi tu şi eu voi simţi
Căci depărtare, zarea nu contează
Când două inimi în ritm vibrează!

Ele sunt lipite într-un infinit
Chiar de în lumi diferite ar fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens al sensurilor

File albe negre cad din zare
Scrise alb şi negru-n renegare...
Alba scrisă-n negru dă dreptate
Neagra-n alb scrisă-ntoarce toate.

Renegând sensurile predicate
Lumii de minţi prea luminate!
Căzând in frunze ying yang cu lame
Tăind fante ce-mi ard napalme...

Fila-ntunecată a zării mele
Intr-un deja-vu-n ploi de stele,
Zărind sensul sensurilor mele
Cunjurată de hore cu iele.

Recitindu-mi duios poemele
Transformând toate gândurile,
In ninsori de astrale petale
Tu, dragă,.. sens al nemuririi mele...

Căci ne vom întâlni, poate aici
Sau-n vieţiile-n care voi căuta:
Talpa, sărutarea, şoapta ta...
Prima! Ce mi-a născut menirea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorintă Avatar

Hai să fugim de tot şi toate
Să ne lăsăm grijile în spate
Pe un munte-nalt de fericire
Să inspirăm ozon de iubire

In căsuţă din pietrele noastre
Ce le aruncau a lor cutume...
Adorate aici în crez de lume
Să ne privim zâmbete albastre!

Sub ploii de tămâi de sus din astre
Sorbind izvoarele de curcubeie...
Să-mi fi a liniştii tandră zeie
Hrăniţi de privelisti măiastre.

La focul săruturilor noastre
Intr-un cojoc de file duioase,
Incălziti de aceste angoase
Ce smolesc acum vieţile sihastre..

Intr-o mănăstire doar de iubire
Pe un vârf ce se-nalţă spre nemurire,
Cu dangăte de metafore jerbe
Să-ti răsar aripile superbe.

De heruvimă ce mă albeşte
Ca o zăpadă pe-nalte creste..
Topită in fluviul ondulat
Pe trupul tău sublim, minunat.

Pe tărâmul unde tu tanină
Imi vei fi in inimă regină,
Precum un lampion de quasar!
Samuraiului ronin dorit avatar

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament scris cu curcubeu

Cu băjanie lumii să nu fiu
Pentru că-ntro zi, nu vreau să ştiu
Voi pleca, aici să nu ma fiu.
Dar totuşi... mult mai mult o să fiu...

Decât am fost cu trupul de vânt
Ce lăsa curcubeu de tuş pe pământ
Din desaga de nouri de cuvânt
Ce-n senin nevăzut de voi-l cânt

Alergând după un puf de păpădie
Ce e a fericirii ciocârlie
După o picătură de ploaie
Ce cerul genunchiul il îndoaie

In sunet culori in mine
A sufletului rugăciune
Ca lacrimile lumii venine
Să fie curcubeie divine

Ce îngheată în cruzi spini
Adânci cât un abis, haini
Ca o haită mare de demoni
Ce par de-i vezi ingeri minioni...

Căci de-mi rămâne condeiul
Nu contează unde e bordeiul...
In vidul rece ori purgatoriul!
De am cu mine cu ce scrie versul

Pot arde in smoală de mercur
Voi înmuia condeiul chiar în el
Să scriu legat în orice fel
Ce e minciună şi adevăr

De-ar fi chiar acolo-n paradis
Masca nu o suport ca derviş
Să acopere un chip prefăcut
Pentru un fir de praf de lut

Din care am fost plămădiţi
Despicaţi să învătăm aici
Să ne simţim iar iubiţi
Contopindu-ne senini, smeriţi

In ceea de cer am fost sortiţi
Intr-o lacrimă pură de rouă...
Să ne dea trup de curcubeu nouă
De intuneric în veci să nu fim robiţi.

Şi deci, să nu mă plângeti
Eu voi curcubeu pe ăst cer
Din lacrima tuşului mercur
Sub trupul meu să râdeţi

Eu demonul ronin lumii
Ce a învăţat a iubii
In intunericul rece de aici
Mai rece decât toate ce vor fi...

Şi când mă veţi vedea din nori
Apărând cu sunet de culori
La mine să nu vă gânditi
Atât vă rog,"Să vă iubiţi"

Căci ea doar ea, iubirea
E omului în veci menirea
Să-şi simtă, sărute nemurirea
Să-i ucidă timpului preamărirea

Lâsând deoparte judecata,
gândirea, rasisimul, ura...
războiul aurului tevatura...
căci vor rămâne-n lumea asta...

De unde voi pleca acuş şi eu
Devenind dintr-o lacrimă de cerneală
Ce mi-am dorit mereu, mereu!
Pe cer un curcubeu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să-ndrăgeşti şi a muri
Femeia a ţi-o iubi
Si din buze-ţi recitând
Să auzi nuferi râzând

Printre trestia coapselor
În mlaştina ispitelor
Prin ostroavele sânilor
Răsărind delta trupurilor

Ocupând sărut cu sărut
Nisipului, joc de rut,
Măcinând ce-i de pământ
Cu nectaru-ţi prea sfânt

Într-o deltă-ntre stele
Plutitoare printre lumi
Să mor pentru însă-mi
Prăbusit ca şi astrele

Renăscând din cometele
Ce bântuie galaxiile
Noi lumi nemaivăzute
De oameni şi zeitate

Căci tu esti din toate
Primul cuvânt preexistent
A tot ce e viu si prezent
Muză căruia, fiinte

existente, care vor fi!
Să nu-ndrăznească a-ţi
pomeni, numele, ştii!
Căci ştiu cât te voi iubi.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog, secera jos

Celor ce lingeţi tuşul de pe
Filele mele
Apoi lingând file cu limba
Pentru a căpăta laurii
De reflexie a ceea ce vă doriţi
Atât vă spun
Sunt condei ronin
Nu sunt legat de nici o umbră
Care murdăreste fila literaturii române...
Feriţivă....
Si incercaţi să vă folositi
Inspiraţia proprie
Nu ceea salivată de pe alte file
Pline de sudoarea sangvină
A poetului ce se usucă
Cu fiecare vers pe care il scrie
In scrum din condeiul trupului
Arzând doar pentru a simţi
Că poate zbura de aici
In fum nor ce-o fi
Numai să zboare
Din noroiul tuşului
Ce-l radeţi lingând alte creaţii...
Vă avertizez fără să glumesc!
Satira mea e cea mai dură
Din câte se pot găsi
O scot cu vârf de diamant
Al răbdării frământării mele
A cărbunelui cu care scriu
Din scrumul muiat cu cerneală
Ars mine din condeiul meu
Din lava creatiei
Unde turbam când vedeam
Ce faceţi din literatura noastră
Cu

P ile
C unostinte
R elatii

Asa că vă rog frumos
Laba jos de seceră
Care taie iarba slovelor
Ce răsare din file
Ce o tăiaţi voi
Pentru a vă impleti
Cununi de lauri....
Căci voi intra in voi
Si nu cred că vreţi să-mi cunoaşteţi
Fata demonică a roninului menestrel
Ce taie până in lava poeziei
Pentru a scoate diamante
De cuvinte...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurore de unicorni

Bătăile inimii
In herghelii de unicorni
Înaripaţi..
Chemaţi de al tău sărut din basm
Izbesc cu cornul,.. pieptul in spasm
Să-ţi înconjoare zâmbetul!
Arzând de tine,.. mângâiaţi
În aurore...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de crin

Amintiri în viespii revin
Luând nectar, lăsându-mi venin
Si iar infloresc din file tanin
Vers imperiu-ti, ronin de crin.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga

Iar am căzut sub lemnul crucii mele
Mândria cărnii mele simt cum geme
Strivită, amestecată în pământ
Încearcă de ţărână să se spele
Lemnul în drum prăfos abandonând.

Să fugă ar vrea, departe în patru zări
Să nu privească înapoi nicicând
Să caute tot timpul noi cărări
Să se arunce în mii de desfătări
Chefuri, huzur, întruna petrecând.

Dar toate aici facute sunt să piară
Aşa e legea aspră pe pământ
Şi carnea e menită să dispară
Însă din lemnul crucii poţi croi o scară
Spre infinit, scăpând de legământ.

Iar am căzut sub lemnul crucii mele
Ma opintesc să pot privi spre stele
Sudoare simt din carnea mea cazând
Ma rog numai atât, să am putere
Să-mi duc până la capăt crucea pe pământ.

poezie de Daniel Uritu (2010)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor străin

Sunt singur pe stânca bătută de vânt,
Pe-o coastă abruptă de munte,
Şi nu ştiu ce caut aici, pe Pământ,
Cu simţuri ciudate, din pene veşmânt,
Şi pofte sălbatice, crunte.

Sunt rege, sunt vultur, dar nu mi-am dorit
Un corp muritor să mă cheme;
Eram printre stele, o clipă-am murit,
Şi poate vreun zeu m-a cules şi-a dorit
Să zbor în înalturi o vreme.

Trec vagi amintiri ca prin ochiuri de nor,
Ceva pentru-o clipă-mi apare,
Şi parcă aş şti ce-am să fiu de-am să mor,
Mi-e frică, dar cred că mai mult îmi e dor
De vechea, eterna mea stare.

Nu ştiu cine-am fost şi de unde-am venit,
Pot numai să-ncerc să-mi închipui
O lume ciudată şi-un zbor nesfârşit
Prin spaţiul imens şi de stele ticsit,
Ocean ce-şi agită nisipu-i.

Acum sunt aici şi privesc împrejur
Spre lumea ce-alegeri nu-mi lasă
Sunt mare, sunt rege, sunt falnic, sunt dur,
Dar totuşi străin, într-un simplu sejur,
Cu dor nesfârşit de acasă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ar fi...

Ahh şi off,... de ar fi a mea, poezie..
I-aş scrie cu cerneala stelelor
Poezia poeziilor
Pe cerul filelor
Zi de zi fierbinte
Din două cuvinte
Cu buzele, braţele şi condeiul
Cu valurile, muntele şi teiul
Pe talpa de înger
Pe curba de zenit
In curcubeu infinit
Cu quasar de zefir...
Poem al poemurilor
Metaforă a metaforelor
Muză a muzelor
Exclamaţie a îngerilor
Ispită a demonilor

Te iubesc...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul tandreţii

Magnificul de tandreţe
se aude în liniştile
ascunse cu grumezele
sub aripi de lebede
să asculte inimile
ce le sunt mereu şoaptele
până vor pleca-n măreţe
plutiri-ntre nuferi de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tu nu ai dorit va fi dăruit

De ce fel de doruri-mi vorbeşti
Când eu ti-am cerut să te iubeşti
Cum te-am iubit ca un infinit
De nimic din lume atras, ispitit

Şi tu te-ai întrebat, ce ai oferit
Dureri inimii-n neînchipuit
Chin de a te iubi în simţ biciuit
De poezii ce altora le-ai dăruit

Gândindu-mă cu ce ţi-am greşit
Infingându-mi condeiul în piept
Devenind pe filă un vers cu glas inapt
Surd ţie ce erai-ncântată de năclăit

Gorn a celor ce vânează o muză
Văzând cum mi te adoram nebun
Copiind in reflexii tuşul meu de rază
Ce-ţi cânta lumina, să ţi-o supun

Să te încălzesc de iadul ăst diurn
Unde mai împietrit în totem saturn.
Unde nu vreau să mor în crud mercur
Cum Luceafărul s-a topit mult prea pur

Iubind o muză ce la amăgit
Cu cine pe file a şi întâlnit..
Şi degeaba te-aş ierta-n uitând
O aventură, două, căci tu zâmbind

Vei repeta acest refren ucigaş
Spunâdu-mi că eu sunt doar un laş
Şi nu te las să te adori în braţe
In tentaculele învăluite

Pe tine şi infipte samsar în mine
Tu, cântând în falsă-ţi fericire
Eu muţind şi trăind în orbire
De aceea iubire-n zări divine

Care in infinit nu o voi găsi
La tine, ce trăiesti pentru feline
Prăzi de păruţi poeţi juisaţi-n salive
De amanţi catâri mie cu venine

Osânde primite pentru iubire..
Şi de aceea-ţi doresc fericire
Iertându-te cu ignor şi nepăsare
In urcuşul meu spre aceea nemurire

Ce mi-a fost şoptită cu nepereche
In cuvintele "Poetul nepereche"
De un suflet ce-a fost şi el chinuit
Doar pentru că precum ca mine, a iubit..

Şi voi incerca să dăruiesc un infinit
Ce tu amintire niciodată nu l-ai dorit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi–aş fi dorit...

Era atâta primăvară
În ochii tăi când te-am văzut,
Că aş fi dorit să fiu lumina
Ce-ţi mângâie intregul chip.

Mi-aş fi dorit să fiu eu vântul
Ce-ţi vântură rochia inflorată
Şi părul tău să-l răscolesc
Suflându-ţi flori pe la urechi.

Şi aş fi dorit să fiu şi soare
Să te cuprindă a mea căldură;
Şi ploaia ce te răcoreşte
Şi curcubeu după furtună.

Mi-aş fi dorit să fiu eu luna
Ce o priveşti târziu in noapte;
Apoi, când somnul te cuprinde,
Să-ţi invadez visele toate.
Să mă visezi in tot şi-n toate
Numai pe mine.

poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!