* * *
Să-ndrăgești și a muri
Femeia a ți-o iubi
Si din buze-ți recitând
Să auzi nuferi râzând
Printre trestia coapselor
În mlaștina ispitelor
Prin ostroavele sânilor
Răsărind delta trupurilor
Ocupând sărut cu sărut
Nisipului, joc de rut,
Măcinând ce-i de pământ
Cu nectaru-ți prea sfânt
Într-o deltă-ntre stele
Plutitoare printre lumi
Să mor pentru însă-mi
Prăbusit ca și astrele
Renăscând din cometele
Ce bântuie galaxiile
Noi lumi nemaivăzute
De oameni și zeitate
Căci tu esti din toate
Primul cuvânt preexistent
A tot ce e viu si prezent
Muză căruia, fiinte
existente, care vor fi!
Să nu-ndrăznească a-ți
pomeni, numele, știi!
Căci știu cât te voi iubi.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.