Miaș fi dorit...
Era atâta primăvară
În ochii tăi când te-am văzut,
Că aș fi dorit să fiu lumina
Ce-ți mângâie intregul chip.
Mi-aș fi dorit să fiu eu vântul
Ce-ți vântură rochia inflorată
Și părul tău să-l răscolesc
Suflându-ți flori pe la urechi.
Și aș fi dorit să fiu și soare
Să te cuprindă a mea căldură;
Și ploaia ce te răcorește
Și curcubeu după furtună.
Mi-aș fi dorit să fiu eu luna
Ce o privești târziu in noapte;
Apoi, când somnul te cuprinde,
Să-ți invadez visele toate.
Să mă visezi in tot și-n toate
Numai pe mine.
poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
1 bettymarcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 9 iulie 2012: |
| Un portret intro poezie ce își dorește frumusețea desăvârșită. |
2 angelina [din public] a spus pe 10 iulie 2012: |
| Va multumesc Stimata Doamna pentru aprecierile constante! |