Multumesc, că exist!
Nici nu stii cât de frumoasă ești
Nu s-au scris sau se vor scrie
Poezii romane sau povești
Sau se vor picta și fotografia
Culorile fiintei curcubeu ce-mi
mi-ai răsărit din lacrima de nisip
a clepsidrei ce eram eu, să-mi
țip!
Ca un delfin ce se scaldă
in valurile amniotice cu curbe de infinit
Te-ai născut să exist, simt, gust, respir
Culorile ce mi le-ai sărutat tandru
Fluviu de univers meandru
Ce urcă intr-un fuior de fluturi
Cu trupul meu ce-l învăluiesti
In adieri de aripi ce mă înalță
Intr-un quasar cu toate culorile
Sufletului și inimii tale
Universul unde exist
Fără a-mi cere ceva de negăsit
Doar atât vrei să mă iubești....
Cu toate vidurile și găurile negre ale angoaselor
Ce le îmblânzești în lumina ce-mi ești
Multumesc!
Că exiști
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.