Reiubirea

la uşi de mâine-s lacăte de ceaţă
şi către-acolo-i greu spre a cunoaşte;
în dragoste mă recobor în moaşte
şi iarăşi stihul pielea ta mi-o-nvaţă.

singurătăţii nu mă pot a naşte
te-am izgonit, revino să-mi fii viaţă
să te respir pe căi de dimineaţă
şi chei de învieri roti în broaşte.

din zumzete de ieri te reîntoarce
că azi în zvon de sânge te-am zărit
la îngeri blânzi acasă; însă-n rit
e din genuni de crezuri fir de Parce.

ţi-e viciu lacrima pe văz crescută
tristeţi să-nece, reiubiri s-ascută...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul spiritual al nefericirii în serpentine...

Ţi-am trecut, iubito, lacrima prin sită,
rafinându-ţi plânsul,
te-am salvat de voluptatea singurătăţii,
introducându-te în poezia vieţii,
ţi-am amânat, pentru un veac, stingerea,
ţi-am arătat viaţa în plinătatea ei,
voluptatea ei muzicală,
aurora, lumina, evanescenţa şi curgerea
spre Cer...

Te-am învăţat iubirea ca morală purificatoare
şi sublimitate a trăirii,
ţi-am arătat coruri de îngeri în Catedrala firii,

în fiecare dimineaţă, i-am adus trupului tău
omagiul cuvenit;
trupului tău prăbuşit,
până mai ieri, în
eul propriei castităţi,
am fost grădinarul tău ideal...
te-am ales, bob cu bob, val cu val,
te-am semănat, îngrijit şi drăgălit
la timp, mândra mea...
te-am iubit!

Dar, când ai înflorit
pe deplin,
ţi-ai dăruit parfumul altui bărbat...

Păcat!,
degeaba aş alerga, nebun, din nou, după tine,
astăzi, prefer sensul spiritual
al nefericirii, în serpentine!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Revino mai des şi îmbrăţişează-mă,
senzaţia că iubesc revine şi mă îmbrăţişează –
când memoria trupului se trezeşte
şi o veche dorinţă-mi pătrunde iarăşi în sânge,
când buzele şi pielea îşi amintesc,
iar mâinile simt din nou vechi atingeri.

Revino mai des, îmbrăţişează-mă noaptea
când buzele şi pielea îşi amintesc...

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respir din respiraţia ta însufleţirea mea...

Te-am iubit de-o viaţă, poate şi mai mult,
din cea anterioara –poate -
şi te-am pus deasupra vieţii,
să nu mă îndepărtez de mine.

Ţi- am alcătuit chipul din ochii mei,
din tâmplele şi buzele mele, întregindu-te cu o rană
de care nu mă pot vindeca vreodată.
Iubindu-te cu dor,
eu nu mă pot salva de tine –
respir din respiraţia ta însufleţirea mea...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Dunărea de jos, nr. 160 - iunie 2015. Revista Centrului Cultural Dunărea de Jos (29 martie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul nostru...

Eu te-am ţinut cu lacrima în pumni
Şi te-am sărutat mereu până
În captivitatea acestei lumi
Sărutul nostru a fost pradă/ şi pândă!

Eu te-am ţinut în braţe noapte de noapte
Şi te-am îmblânzit fior după fior;
Am avut nevoie de atâta singurătate
Încât şi stelele au murit de propriul dor!

Eu te-am iubit dincolo de semeni
Şi te-am mărturisit în fiecare crez;
Am gândit că tu o să-mi semeni
Cu nesfârşirea viselor în care-nviezi!

Eu te-am iubit în toate şi în tot
Printre capcane de iluzii şi abisuri certe;
Eu te-am iubit atunci când mai pot
Să te sărut pe-ascuns; şi, Domnul să ne ierte!

Sărutul nostru arde-n crizanteme
Şi în petale de îngeri şi de fum;
Fii fericită – de azi, îmi vei spune;
Suntem rouă-n rugăciune, orişicum...

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul gol

e tot spre a muri a mă renaşte
pe-acest Pământ ce n-are-n veci vertebre
lumini cu viaţa învelind tenebre
din astăzi mâine coborând în moaşte

în alergări de timp spre zări funebre
mi-e-n cuget năzuirea de-a cunoaşte
în vis din flori corole să-mi demaşte
prin omeneşti şi trecătoare febre

şi arbori sunt, ce umbrelor condamne-i,
pe-afară plumbul vine rostogol
de sub sisifica rostire-a toamnei

zadarnic dau de Tine blând ocol,
puţinul Tău de vin de-n sânge Doamne-i
mai mult de-i dres în minte-i dracul gol

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Son et cetera

de-aşa natură-i timpul spre a trece
gonindu-l azi spre mâine gându-n teatru
ci ieri e-a nălucirii idolatru,
în zidul amintirii piatra-i rece

strigând spre Dumnezeu în văzul patru
havuzul cel cu lacrimi să ne sece
sunt îngeri stinşi în tainele zevzece,
sub măr adie lut ofiolatru

e clipa cununată-n nunţi de şarpe
veniri de tine cu amor atest,
muriri ni-s însă-n carne monocarpe

de-ţi dau la sărutare buze rest
aud iubirea-ntemniţată-n harpe
şi mă cuprind cu şoapta-n fapt acest

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Prefă-te din piatra ce moare,
prefă-te din zmalţ de ruine,
prefă-te din cântec de sare,
prefă-te, revino la mine!

Te naşte din corturi de pleavă,
te naşte din plâns de jivine,
te naşte din beciuri de-otravă,
te naşte, revino la mine!

Apari din secunde cioplite,
apari ca din visuri străine,
apari de pe fluvii-mpietrite,
apari şi revino la mine!

Prefă-te din cremene udă,
te naşte din fum, pe coline,
apari când icoana asudă,
revino, revino la mine!

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primei întâlniri

Când te-am zărit de prima dată,
Aveai un zâmbet simulat,
Un pas-înapoi făcui îndată
Şi ai rămas cam bosumflat.

Mi s-a părut c-am fost ciudată,
Văzându-te puţin crispat;
Când te-am zărit de prima dată,
Aveai un zâmbet simulat.

Cu pas timid şi delicată,
Când la cafea m-ai invitat,
Făcând popas, doar c-o "săgeată"
Rapid eu te-am hipnotizat

Când te-am zărit de prima dată.

rondel de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puricile

Purice afurisit,
M-ai întors mereu în pat.
Două nopţi m-ai zgândărit,
M-ai lucrat şi m-ai mâncat.

Purice nelegiuit,
Cu un deşti muiat în gură,
Pe cearşaf te-am urmărit,
Să te prind din săritură.

Şi-ai sărit şi resărit.
Uite-l vine, uite-l suie.
Te-am pierdut, iar te-am zărit.
Uite-l iarăşi, iarăşi nu e.

De-ai putea sări ca el,
Ţi-ar ajunge ca-n poveşti,
Cinci minute şi niţel
Din Predeal la Bucureşti.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am aşteptat ieri încă de dimineaţă...

Te-am aşteptat ieri încă de dimineaţă,
Iar ei credeau că n-ai să vii,
Îţi aminteşti vremea de sărbătoare?
Am ieşit afară doar în cămaşă.

A venit şi ziua de azi,
Ei au pregătit pentru noi un timp mohorât,
Era foarte târziu şi ploua
Picăturile se prelingeau pe ramurile reci.

Fără o vorbă de alinare, lacrimile au izvorât...

poezie de Arseny Tarkovsky, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa te intorci la mine

Azi,
Mâine,
Sau, chiar mai târziu
Să vii, să-mi spui
"Te-am iertat"
Şi să mă iubeşti
Eu îţi voi spune
Că te-am dorit
Şi că am sperat.
Apoi sărutul meu
Va fi pecetea
Iubirii noastre.
Vom fi doar noi doi
Şi o lume de care
Nu ne leagă nimic
Vom fi noi doi
Şi o dragoste mare
Cum n-a fost
Şi nu e....
.... să vii, şi
Să-mi spui
"Te-am visat"

poezie de Virgil Mihaila
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în derivă

pe nava gândului s-a frânt timona
şi dedesubt e marea de idee
izbind zvârcolitorul vis ce-ncleie
o clipă-n har, ca-n fală anemona.

pe gura ta la şoapte te încheie
când la fereastră duhul ţi-e cremona
şi nu privi în ochi atunci gorgona
ci fii cum eşti, o mică dumnezeie.

în murmurul de pavăză-n destine
spre laudă cuvinte nu deţin
chiar dacă fluturi port în intestine.

te-am zăvorât în aerul puţin
la sânul de văzduhuri clandestine
da-n piept eu iarăşi mie-mi aparţin.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Plutoniu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem al cărnii cu viciu a nefi

Fiind, de cazi în umbre-a morţii viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ţi-s rănile din gând în chinuri coapte
Şi-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc şi bându-ţi şoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l ţin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exişti a nefiinţă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Şi-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spelunca din văzduh

în goana furioasă a gândurilor tale
ţi-e cugetul în stele dar vătămat de criptă
în amintirea cărei, de mâine-n azi înfiptă,
adoarme raţiunea în visului petale.
mormântul locui-vei cu plumbic al tău sânge
din ochi ţi se vor şterge a sinelui lecturi,
o salcie ce ramul la vârf spre-afund răsfrânge
spre apă de secunde cu dumnezei mature.
eu sunt bolnav de tine-n distanţelor altar,
mi-ai scris...
făr' a-ţi răspunde mă sting în sacrificiu
iar duhul mi-e de îngeri cu rost sedimentar
căderea unei pietre sisifică mi-e-n viciu.
ci-n zodie de oameni doar ne-aruncă
în pisc de arbori, în văzduh speluncă

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii...

Aştept o împlinire să mă elibereze,
Să zbor înalt spre culmi de fericire...
Cât mă iubeşte, şi el să realizeze,
Să nu mai irosească timp în risipire.

Nu ai să ştii vreodată cât iubesc!
Nu poţi cunoaşte inima mea plânsă...
Decât de te apropii... te doresc!
Cunoaşte-mi inima, atât de necuprinsă!

Te-am acceptat cu bune şi cu rele...
Şi te-am iubit pe loc, de m-a durut!
Dragostea mea este mai sus de stele,
Şi preţioasă... cum tu nu ai ştiut.

Mă doare timpul care trece greu...
Mă plânge o dragoste neîmplinită!
De nu ţi-aş scrie, n-aş mai putea fi eu,
Sunt însetată, înfometată, neiubită...

Şi tot ce-am oferit a fost iubire...!
Şi tot de mine ai fugit gonind...
Oare ţi-e teamă de vreo dezamăgire,
Sau, de o dragoste ce-o simţi venind?...

Să ştii, şi eu am teamă mult de tine...
Şi eu mă-ntreb la cer cum ea va fi...
Viaţa, cu noi doi... ne aparţine!
Şi trebuie să o trăim, să ştii...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

te-am căutat in tot albastrul mării
pe câmpul inverzit te-am căutat
te-am căutat in albul depărtării
si in pădurea de salcâmi de lângă sat

te-am căutat in casa de sub stele
te-am căutat in câmp de vânători
eşti peste tot in gândurile mele
in noptile târzii si fără somn

te-am căutat... voiam să-mi fii aproape
la fel ca pân-acum.... dar in zadar
este târziu şi ştiu că nu se poate
pe Cronos să-l inchid intr-un sertar

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou minim

Sub pas de om e umblet de minciună
Veghează umbra-n zarea lumii, mica
Şi în infern de şoapte eşti, adică
Femeie-n sânge foc având să-mi spună...

De-acolo fumul rugăciuni ridică
Seninul trist pe miez să se depună,
Ci stihul ne e dat spre împreună
Că frigul din distanţe doarme-n frică.

Absenţa ta îmi locuieşte-n perne,
În adevăr e Raiul rătăcit,
Din pipa vremii suie căi eterne...

În poezia timpului ghicit
Ne zice-n văz o rază-n zori a cerne
Şi-n moarte-i duh de luturi sărăcit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât?

între tristeţi şi bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit

şi sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaştri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit

pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat

pe amintirile din noi,
se scaldă soare şi noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut

pe noi albeaţa ne-a cupris,
în noi mai arde foc nestins,
cât te-am simţit, cât m-ai simţit,
cât m-ai jelit, cât te-am jelit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am cunoscut niciodată

deschid fereastra
în fiecare dimineaţă
o dimineaţă oarecare
îţi simt parfumul
când privesc un fluture rătăcit
soarele străluceşte uneori
atunci ştiu că zâmbeşti
alteori plouă
presupun că e doar lacrima ta
nu te-am cunoscut niciodată
iubito
poate doar într-un vis fără ţărm
dar când deschid fereastra
în fiecare dimineaţă
o dimineaţă oarecare
îţi simt parfumul

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrăviri prin cuvinte

deasupra ploaia îşi zideşte norul
spre a cădea în dragoste de tină
iar vântul are flamura deplină
pe când un fulger îşi apleacă zorul.

tu vii, frumoasă-n trupului tulpină
şi-n tine ţii în har de ape zborul
venea în nimb de pasăre soborul
a hotărî pe calea ta alpină.

erau acolo sfânt şi dumnezeie
în zvon de mere stând pustiitor
zemos ce-n foaie curge din condeie.

privesc a teamă larme-n viitor
când se va stinge drum de melopee,
respir deja cuvânt otrăvitor...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pompiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!