Ochiul tău
îți luneci palma în cercuri de plăceri,
răzvrătindu-ne: deja ți-e seva în leagănul meu
când umed bate ceasul fluidelor
și mereu în decor mi-e norul ascendent și semnul tău
în care ploaia stă invers, așa cum ți-e locul,
ca o pavăză crescută-n mine.
într-adevăr, toată lucrarea ce-am adunat-o
pare grea și întruparea iubirii e pământescul doar
din visul ce îmi ascunde zborul spre lăsarea zilelor,
cum mâine, metalică, așa cum mă știi
din cele șapte zile pot curge înroșindu-ți
albastrul și patima
în valul topitor al ochiului.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre plăcere
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.