Noapte către zi

mi-e cerul greu de stele făr' de vină
în noaptea ce cu lene mă străbate
din calea ta şi umbra se abate
de-i îmbrăcată-n vremuri de hermină.

la uşa raiului o rugă bate,
o lacrimă-n priviri e-n rădăcină
vin păsări, înţelesuri de rugină
de ou cu miez în şoaptă întrebate.

şi-n plin de-a ta făptură, zări ce-mi frânge
apropii des distanţe-n vămi de karme
iubirea ta în braţe îmi adoarme
sub piele-ţi beau albastrul tot din sânge.

pe nimfe de lumină-ncalec iute
în soarta lină-a dragostei ştiute.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femur vărsat în rugă

parfum al stinsului mi-alcătuieşte
în pipa veşniciilor tot jarul
un ultim fum în soartă mi-e ca zarul
de margini de soroc de se loveşte.

strecor prin vămi de-aiurea necesarul,
pe frunţi învăţătură se iveşte
acolo e al nemuririi cleşte
ce după chip îţi făurea altarul.

îţi aduceam iubirea mea ofrandă
în sânge ce mă doare ancestral,
pe-acoperiş sunt ploi în sarabandă.

pe zidul vremii sta un vis mural,
scoteai un aur rece din salbandă,
vărsat ca apa-n rugă-s femural.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Bluto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti umbra mea...

Eşti umbra mea ce mă-nsoţeşti
Cu-aceeaşi ochi desculţi de vină
Urmându-mi paşii în surdină
Topeşti arzând şi mă priveşti.

Asculţi galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.

Eşti umbra mea ce-mi dai putere
Să şterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ţi-oi unge rănile cu miere.

Eşti umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n braţe calm ne ţine
Şi tandru-n picurii-ciorchine
Fiori încep să se-nfiripe.

Întinzi de corzi vioara vieţii
Vâslind la ţărmuri de poveste,
‘Nălţând iubirea, sus, pe creste
Şi soare-aduci în schimbul ceţii.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E moartea cântec boală veche

ţi-s ochii înrămaţi în lăcrimare,
icoană ce-mi veghează ruga-n buze
ce-i abur care suie-n vămi confuze -
ni-s existenţele cafele-amare...

visării depărtările ni-s muze
slăvind cu stih a zborului chemare
şi cât clipita-i Dumnezeu de mare
la sânul întrebărilor lăuze.

infern de preacuvinte-n sânge doarme
scăldând morminte-n înserări de om -
plutesc pe umbre îngeri fără karme...
prin timpul cu secunda galantom
sicrie vin, fiinţa să o sfarme
şi-i cântecul ades de-amurg simptom...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori de noapte

în mănăstirea vremii nezidită
de nefiind ţi-s ochii veci, fecioară,
de hram în stih cu taină ce-mi coboară
născută dintr-un vis de stea cumplită.

şi ou de clipă se înşiră-n sfoară
având esenţa-n linişti învelită;
la demiurg eternitate-n sită
e-n pasăre ce-n ultim cântec zboară...

iubirea ta-mi aleargă prin aortă,
lumină-n sânge mi se face mult
la tine-n ceţuri a senin exult,
pe gând corăbii şoapte-n miez transportă.

şi mai era şi-o noapte ninsă foarte
de o trezie către vămi de moarte...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajbă de eternitate

eternitatea e o vrajbă-a vieţii
în cerul cel îndestulat cu rugă
din calea timpului ades să fugă
secundă-n neclintire bând poeţii.

mirarea-ţi este-n taine-abia văiugă,
adâncul din a florilor excreţii
odaia-ţi este-aşezământ tristeţii,
o raclă raţiunea ce-ţi subjugă.

îmi eşti corola ploii viitoare
ce din amar îmi va uda-n priviri
de nelumină stând făuritoare.

fiind de pasăre-n îmbolnăviri
îţi respirai iar umbra şi te doare
un gând spre oameni, clipă-n zăboviri.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Popeye
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lene

[sub zodia rimei]

E viaţa noapte şi zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumeşti enigme coace
şi ochiul minţii mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în şoapte se-adâncise
şi-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.

Şi gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul negru

veghind în negru visul ni se-arată
precum o gură duhul să ne-nghită,
prin bezne trece jalea ta grăbită
să-mi vândă dor şi-n clipe frica toată

infernul suie-n piscuri de ispită,
privirea minţii lacrima-şi înoată
şi-n ape când lucirea-ţi e vărsată
la fel şi umbra ta e-n plai răpită

întemniţaţi de braţe nevăzute
amorul curge-n lene de palavre
sub liniştea ce aprig se ascute

când îngerii în lese-s simple javre
şi noaptea vine-n taine pe tăcute
în rost de cripte întocmim cadavre

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de noapte

Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.

Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n linişti se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.

A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al şoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...

Că şi poeţii Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ce nu e spus

Singurătate, luminează-mi zorii
să-mi intre întunericul în teacă
şi-n dimineaţa vorbelor te-apleacă
din clipa ud a nopţilor istorii...
pe şoaptă ţin sărutul tău oleacă,
muţenii unor vremuri iluzorii
şi trec la Dumnezeu prin moarte-actorii
ca printr-o uşă-n teatrul tainei joacă...
să înţeleg o lege-n umbre-adânc
tăcere cer în alfabet de vămi,
averi de pace din enigmă dă-mi
şi setea de pe buze să-ţi mănânc...
ebrietate-n trist de unul însă
căci tu eşti nefiind, femeie plânsă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ciclonul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti umbra mea...

Eşti umbra mea ce mă-nsoţeşti
Cu-aceeaşi ochi desculţi de vină
Urmându-mi paşii în surdină
Topeşti arzând şi mă priveşti.

Asculţi galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.

Eşti umbra mea ce-mi dai putere
Să şterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ţi-oi unge rănile cu miere.

Întinzi de corzi vioara vieţii
Vâslind la ţărmuri de poveste
Unde iubirea-n faguri este
Şi-unde sfârşesc florarii ceţii.

Eşti umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n braţe ne ţinea
Şi tandru-n picuri ne zâmbea
Ştiind ce-avea să se-nfiripe.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul sângelui înnoptat

Cu ochi de vis te beau ca pe o lene
ce mi se-nfige-n gând, oprindu-i goana
pe guri sărutul ne astupă rana
cuvântul ce-a lăsat-n nunţi viclene...

Ne înveleam cu umbra-n veci, tirana
aducere aminte-n mâine scene
când ne-om clădi-n zidiri nepământene
în arbori de mormânt suind prihana...

Şi duhul ca o veste ne va merge
de Dumnezeu în rugă de cerşit
născându-ne în fără de sfârşit
păcatul raţiunii a se şterge...

Cunosc tăcerii viciu-n minţi sculptat
a şti-nţeles de sânge înnoptat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Olaf
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pas de zbor

lumină beau, străjer în ape sure
şi adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.

ebrietatea frumuseţii tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.

femeie-n gânduri ce-mi încărunţeşti,
prin lume-mi eşti destin şi testament,
al zămislirii dulce element
şi piatră de înmormântare-mi eşti.

genuni deasupra leneş se deschid,
păşim în cer tiptil şi-n zbor lichid.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Kalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenume

Nenume-n lacrimi, tristă-n sare vamă
Şi dulce la atingere-a păcate
Misterele au veacuri dezbrăcate
Şi racla iar fiinţa noastră cheamă.

Erau scrisori spre tine şi-n erate
Strigam venirea ta sub stropi de teamă;
Aici absenţa-i linişte infamă
Şi rugăciunea mi-e-n singurătate.

Portiţa către Raiului grădină
În miezul duhului mi s-a deschis...

Te-aştept, dar mi-este straja anodină...!

Din zări apari cu mâine-n ieri ucis,
Ci azi e templu-n rară rădăcină
A tot ce stă-n corola noastră scris...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... şi nu pot...

Nu mă scarpin când mă mâncă,
Stau cu capu' într-o brâncă,
Nu pot sta nici în picioare,
Mi-e o lene de mă doare...

Ochii-abia îi ţin în gene,
Lene mi-e să-mi fie lene,
Şi să-nhaţ un chilipir,
Lene mi-e şi să respire...

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... rău de tot...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezemând lumina

grădini de gând au flori de înţelesuri
parfumul de cunoaşteri ce emană
şi clipa-i vis de trecere umană
şi ruga-i zămislire de eresuri.

sub joc de stele-i soarta ta sărmană
în cântec mic, jelanie de presuri
la vreme de-a enigmelor culesuri
rodind tăceri în noaptea cea din rană.

pe căi spre culmi de adevăruri ninse
în raţiuni ai mai încărunţit,
în tine timpul verdele îşi stinse.

aşa că te întreb amănunţit
de zboru-n care Dumnezeu te-atinse
de-ai rezemat lumina de-asfinţit.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Tornada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenciar ideatic

E frica păsării să nu mai zboare
iar îngerul cu umbra lui se bate...
Din respirări mirarea ne străbate
aeriform amorul să coboare.

Pe chipul tău enigme ţii şi poate
vei deveni-n distanţei ierni o floare
pe geam la Dumnezeu, când nu mai doare
fiinţa, lut în negrele capoate.

Scăldaţi în apa dulce de mistere
cu întrebarea cea mireasă-n gând
ne este-n sânge strigătul negând
a noastre existenţe austere.

Mai trece vis, în viaţă făurind
din bezna grea de cuget hram jelind

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

Zguduitor e cântul suit în singur clopot
din noaptea vieţii, veşnici de se arată Zorii
strivind în carne calea de gânduri iluzorii,
de cuget ce rodeşte al neputinţei ropot.
În roua dezrobirii în sânge doarme somnul
ce a nefi trezeşte şi strigă-n ţeluri mici
de oameni idealuri fraterne-n vis cu Domnul
şi a minciunii floare e veştedă aici.
Pitit în umbra albă te scriu în stihul van
ce-ţi desenează coaja, ci nu în miez pătrunde
iar în odaie ruga, izbindu-se-n tavan
ca-n temniţă nu are a se-nălţa pe unde.
Ci toate-n urma morţii s-or chibzui eterne

e amintire scribul, dar pururi Azi deşterne

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Cerber
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu rime facile

pe alb de insomnie-s taine scrise
misterului de diamant lucire
în perne bând poem de fericire
pe rană umbra cântec făurise.

ne ticluiam pe cer în adâncire,
la zarvă clipa vorbei ne oprise
vopsiţi pe guri şoaptă, sus zărise
a noastră stea divina rătăcire.

erau averi de vise, slovă-n lapte
a tălmăci văpaia fiartă-n frig
şi-n înţeles cu miezurile coapte.

din ochii tăi o depărtare strig
privindu-ţi văzul, mut în multa noapte
şi-n calea apei timpurilor dig.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

În parfum de iasomie, cu trei flori în buzunare,
Vreau să uit zilele-amare şi să gust din veşnicie...

Îmi aştern în ochi tăcere şi din cer imi fac şiraguri
Cu-albăstrelele din lanuri, ce-mi sunt singura avere.

Fiori dulci de vară coaptă şi de Soare, şi de stele,
Pardosesc visele mele mângâiate de-a ta şoaptă.

Ne-aşezăm lângă izvoare, sub priviri de Lună nouă,
Şi dăm totul pe din două c-un sărut plin de savoare.

Închid pleoapele-n simţire şi mă odihnesc regeşte
Când IUBIREA mi-aminteşte ce înseamnă nemurire...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fa-ma sa fiu

Mi-e dor de dorul tău
de ochii tăi adânci ca marea
când algele infloresc pe dragostea lor...
Mi-e dor de zilele scurte, călduroase
şi fierbinţi
ca inimile noastre.
Mi-e dor de gura ta peste a mea
de ochii tăi cu priviri verzi
ce-mi învaluie faptura
din creştet pâna în vârful mersului,
de mâinile tale cu catifea pe degete
ce-mi revoltă simţurile
Unde eşti...
pe unde-ţi merg paşii?
Iţi văd urmele pe nisipul fierbinte al zilei
sau răcoros al nopţii,
când număram stelele şi ne scăldam în calea lactee,
ori când mi-ai aşezat la picioare
ploaia de stele
facându-mi cunună deasupra ochilor verzi,
m-ai luat în braţe din valul mării
zburând îmbrăţişaţi pe swit-tuttle
unde ne-a dus în faţa lui perseu
cununându-ne cu pecetea iubirii:
stele în cer,
stele sub noi,
un roi de stele cântând iubirii noastre,
luminându-ne calea
pe care ai pavat-o cu patale roz de tranfafir...
Vino degrab',
te aştept cu înfrigurare
în nopţile astea fierbinţi
şi adu-mi sărutul,
îmbrăţişările
fă-mă să fiu o noapte de august,
cu dimineţi
pline cu rouă şi fluturi aurii.

poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!