Nenume
Nenume-n lacrimi, tristă-n sare vamă
Și dulce la atingere-a păcate
Misterele au veacuri dezbrăcate
Și racla iar ființa noastră cheamă.
Erau scrisori spre tine și-n erate
Strigam venirea ta sub stropi de teamă;
Aici absența-i liniște infamă
Și rugăciunea mi-e-n singurătate.
Portița către Raiului grădină
În miezul duhului mi s-a deschis...
Te-aștept, dar mi-este straja anodină...!
Din zări apari cu mâine-n ieri ucis,
Ci azi e templu-n rară rădăcină
A tot ce stă-n corola noastră scris...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre vamă
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre scrisori
- poezii despre rai
- poezii despre nuditate
- poezii despre frică
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Doi jumate
senin mi-e-n suflet chinul cărnii, Doamne
că răni ființa îmi îndestulează
în lut umbros să-mi dai puțină rază
în noaptea vieții, sub argint de toamne
din bezne-a fi iertarea-mi du la Tine
că frig de timp în sânge îmi pătrunde
pe unde azi de ieri deja-s secunde
și strig albastru-n duhului retine
că nu-i nimic luminii Tale-ascunde;
poem de preacuvinte genuine
de reazem am în clipele-n ruine
citind Poeții ce-s în veci pe unde...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre secunde sau poezii despre noapte

Glossa vetrei strămoșești
Mătăsuri de lumini se lasă
Și zarea-i floare de cireși,
Mă-ntorc copil, măntorc acasă,
În lumea noastrăde povești.
E cerul literă-ncrustată
În sufletul și-n viața mea,
Te-aștept cu inima curată,
În veci eu te voi aștepta.
Mătăsuri de lumini se lasă
Și umbre-mi joacă în priviri,
Am scris, plângând, din viața noastră,
De lacrimi și dezamăgiri.
Și cerul și-a deschis corola
Și pleoapa, în vulcani si-a stins
Întâia literă din hora
Ce ca o torță s-a aprins.
Și zarea-i floare de cireși
Cuvânt de miere și lumină.
În ochii tăi atât de triști,
Eu sunt o lacrimă virgină.
Să-ți sorb cu sărutarea mea
Durerea vieții-ngenunchiate,
Că am plecat, mă poți ierta...
Dar nu atâta de departe...
Mă-ntorc copil, mă-ntorc acasă,
Ispitele se risipesc,
Aici e viața mai frumoasă
Și plaiul rai dumnezeiesc.
Aici sunt îngeri... Și lumina
Se-mparte în felii de vis,
Aici ni-i litera și tihna,
Aici să mă întorc mi-i scris.
În lumea noastră de povești
Trec iarăși cete de copii.
Pe cer, copile,-ai să citești!
Pe cer, copile, ai să scrii!
Să plângi cu lacrimă de jar
Iubiri pe pita românească.
Străbunii te așteaptă iar,
Căci multe au să-ți povestească...
E cerul literă-ncrustată
Și-n stele muguri aurii
Lucește mierea adunată...
Eu te aștept, tu nu mai vii.
Clepsidra,-n A. D. N-ul clipei
A stins și ultima speranță
Și fâlfâirile aripei,
În vise dulci, s-a-ntors la viață.
În sufletul și-n viața mea,
În timp și-n cumpăna fântânii,
Am strâns ciorchini iubirea mea,
Am strâns alături toți românii.
Și pas cu pas, către strămoși,
Am adunat lumini și datini
Și anii mei cei mai frumoși
Și taina nerostitei patimi.
Te-aștept cu inima curată,
Cu vin, cu pâine și cu sare,
Cu dor de mamă și de tată,
În zilele de sărbătoare...
Te-aștept, român din alte zări!
Mi-e astăzi ia-nsângerată...
La tâmple mi-au căzut ninsori
Și rădăcina mi-e tăiată.
În veci eu te voi aștepta
O candelă arzând în noapte,
Peșchiru-n care mama mea
Ne învelea pâinile coapte.
Să fi icoana lui Iisus
Și-ngenuncherea celui care,
De dorul țării sale-a plâns
Bocet prelung de-nmormântare!
În veci eu te voi aștepta!
Te-aștept cu inima curată.
În sufletul și-n viața mea,
E ceru literă-ncrustată.
În lumea noastră de povești
Mă-ntorc copil, mă-ntorc acasă
Și zarea-i flaore de cireși...
Mătăsuri de lumini se lasă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre România
- poezii despre plâns
- poezii despre miere
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noapte către zi
mi-e cerul greu de stele făr' de vină
în noaptea ce cu lene mă străbate
din calea ta și umbra se abate
de-i îmbrăcată-n vremuri de hermină.
la ușa raiului o rugă bate,
o lacrimă-n priviri e-n rădăcină
vin păsări, înțelesuri de rugină
de ou cu miez în șoaptă întrebate.
și-n plin de-a ta făptură, zări ce-mi frânge
apropii des distanțe-n vămi de karme
iubirea ta în brațe îmi adoarme
sub piele-ți beau albastrul tot din sânge.
pe nimfe de lumină-ncalec iute
în soarta lină-a dragostei știute.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre stele sau poezii despre somn

Bucovină, dulce fată
Bucovină, dulce fată,
Tu, copilă-a țării mele,
Cât mai ești înstrăinată
Mi te-apasă lanțuri grele.
Trasă pe a vremii roată,
Lacrimi grele-ai strâns în barbă.
Înlemnind, chemata gloată,
A rămas de-a pururi oarbă.
Cât e bolta înstelată,
Gândul către tine zboară.
Parcă fost-ai blestemată,
Toți râvnind a ta comoară.
Cât e cerul și pământul
Ți-oi purta în zări cuvântul,
Că inima n-are pace,
Nu mai rabdă, nici nu tace.
Sfânta noastră Bucovină
Smulsă-adânc din rădăcină,
Sufletul mi-e prins sub brume
Când rostesc falnicu-ți nume,
Stă chircit printre suspine,
Ochiu-mi plânge pentru tine;
Cel-lalt ochi spre tine cată,
Că ai fost altora dată,
Tu, cea mai frumoasă fată.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre patrie, poezii despre pace sau poezii despre inimă
După fustele vremii
locuiești într-o clipă de ieri
ploaia amintirii și-a ridicat fustele și plouă cu bucățele de timp
mâine își va aduce aminte de azi
fântâna sânului tău rostește alb sub cuvinte
eu n-am a face,
înmormântez rugăciunea în cer
într-o vreme pitită sub eternitate
spălându-mi apele duhului de noroaie,
de aluviuni de cuget, spre a nu cerceta pe Dumnezeu
multul tău e un puțin,
între tine și mine aerul e țesut cu șoaptă
în zborul îngerului între noi
în mine oglindită ești, ești icoană
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Jedi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre sâni sau poezii despre icoane
Teatru cunoscut
tăceai pe alb cuvântul care cheamă,
ți-era în sâmbure de fructe veste
ca flori morminte-s în grădini funeste
ce cresc în gândul tău spre ieri în teamă.
când mâine îți va fi doar de poveste
căzând în amintire, sânge-aramă,
sămânță-i azi ființei încă-n poamă
doar fum de-adie-n pipele celeste.
râzând a teatru-n vămi adiacente
se deschideau corole de sicriu
în pielea ta iubire-n pace-ți scriu
și coborând tăcerea în placente.
interioarei zări nu-i da pricină
în raclă cu odaia mea vecină...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre teatru, poezii despre moarte, poezii despre gânduri sau poezii despre fumat
Lene
[sub zodia rimei]
E viața noapte și zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumești enigme coace
și ochiul minții mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în șoapte se-adâncise
și-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.
Și gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre sărut sau poezii despre ochi
Povestea asta nu e nemaizisă
aceleași umbre-n taine mă cufundă
tăceri bețive-n clipelor izvoare
cuvânt rodește-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleșug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portița Raiului când e închisă
deși-n sorginte-mi nasc deschis coșciug...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu chema nemurirea căci te vei stinge din clipă
cuptor de astăzi mâine-n stea îl coace
și ieri era pitit în aur ușii
pe unde-n diamant spre veci supușii
intrând, se convertesc la sacră pace...
mai zboară Pasărea din jar cenușii
dar ploi îl sting și-i scrum de-o clipă-ncoace
ca dintr-o țigaretă, ce-n găoace
de gură cuvântează fum cu dușii...
acolo,-n Punte care priveghează
un sânge de-ntuneric astupat
mi-e adormirea în crepuscul trează...
femeie, umbra ta o am la pat,
păcatul către tine se păstrează,
un Înger din icoane decupat...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre păsări sau poezii despre prezent
La spelunca din văzduh
în goana furioasă a gândurilor tale
ți-e cugetul în stele dar vătămat de criptă
în amintirea cărei, de mâine-n azi înfiptă,
adoarme rațiunea în visului petale.
mormântul locui-vei cu plumbic al tău sânge
din ochi ți se vor șterge a sinelui lecturi,
o salcie ce ramul la vârf spre-afund răsfrânge
spre apă de secunde cu dumnezei mature.
eu sunt bolnav de tine-n distanțelor altar,
mi-ai scris...
făr' a-ți răspunde mă sting în sacrificiu
iar duhul mi-e de îngeri cu rost sedimentar
căderea unei pietre sisifică mi-e-n viciu.
ci-n zodie de oameni doar ne-aruncă
în pisc de arbori, în văzduh speluncă
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Bacchus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sacrificiu sau poezii despre maturitate
Coasta
Tu, domnișoară zâmbet rugăciune
La tine am a umbră vamă-n astre
Pe cerul pur de-s răcnete albastre,
Tăcândele merinde de genune.
S-au ofilit misterele în glastre,
Iubirea dezvelește căi a spune
Cea de a patra-n duh dimensiune
Și luminează inimile noastre.
Și aș fugi, dar zău că nu știu unde
Căci zările s-au adunat mănunchi
Din veacuri în spinare de secunde.
Beții îmi suie-n sacrul clipei trunchi
Nu știu de dragoste a mă ascunde
Și cad spre tine, coastă, în genunchi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Melpomene

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre astre
Cântec de obcină
În liniștea Agapiei, blajină
Întinsă peste brazi și stei
Ascult părinte Dosoftei
Cântarea ta care suspină
Rămasă de la bunii mei.
Plînsul Moldovei își anină
De cetină ciorchinii grei
În limba noastră de obcină
Făcînd din cetină condei,
Din lacrimi călimară plină.
Simțim amara rădăcină
Prin care ne-am legat toți cei
Întru credință-nvățăcei
La judecata ce-o să vină
Căci nu mai plâng ca-deobicei.
Din slava ta grădină prețioasă
Și eu mă-ntorc ca o albină
La pământescu ei știubei.
Și-n loc de plâns mă-ndrept-ehei
Spre vremea care stă să vină.
Vreme durată cu temei
Spre care ridica-te-vei
Tu însu-ți faguri de lumină
Și-n care psalmi toți se-nchină
Moldovei și dreptății ei!
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din Mănăstirea Agapia, 1957
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre brazi, poezii despre apicultură, poezii despre limba maternă, poezii despre dreptate sau poezii despre albine
Dracul gol
e tot spre a muri a mă renaște
pe-acest Pământ ce n-are-n veci vertebre
lumini cu viața învelind tenebre
din astăzi mâine coborând în moaște
în alergări de timp spre zări funebre
mi-e-n cuget năzuirea de-a cunoaște
în vis din flori corole să-mi demaște
prin omenești și trecătoare febre
și arbori sunt, ce umbrelor condamne-i,
pe-afară plumbul vine rostogol
de sub sisifica rostire-a toamnei
zadarnic dau de Tine blând ocol,
puținul Tău de vin de-n sânge Doamne-i
mai mult de-i dres în minte-i dracul gol
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Dormamu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plumb

Havuzul
Ți-s ochii osteniți, iubită!
Închide-i, și pe-adâncul pat
Rămâi culcată, toropită,
Cum desfătarea te-a lăsat.
Havuzul murmură afară
Zi, noapte, și-mprumută glas
Iubirii care-n astă seară
M-a prins în dulcele-i extaz.
Clarul snop defoaie
Mii de flori,
Phoebe le înmoaie
În culori,
Lacrimi ca o ploaie -
Stropi sonori.
Asa și duhul tău, văpaie
De pătimașe fulgerări,
Cutezător o cale-și taie
Spre vaste și vrăjite zări.
Apoi, astâmpărată undă,
Ca un izvor care-a scăzut
În inima mi se cufundă
Pe povârnișul nevăzut.
Clarul snop defoaie
Mii de flori,
Phoebe le înmoaie
În culori,
Lacrimi ca o ploaie -
Stropi sonori.
O, tu, care-mi răsai divină
În noapte, dulce mi-e-n auz
Să simt, la sânu-ți, cum suspină
Eterna șoaptă din havuz!
Foșniri de arbori, noapte, bură
Ce sună, luna ce colinzi,
Melancolia voastră pură
Încheagă dragostei oglinzi.
Clarul snop defoaie
Mii de flori,
Phoebe le înmoaie
În culori,
Lacrimi ca o ploaie -
Stropi sonori.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre melancolie sau poezii despre flori

Ființa noastră e la discreția celorlalți, nu apari tu în ochii unuia așa cum ești, ci cum au reușit alții să sugereze o imagine despre tine.
citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980)
Adăugat de cristina ispas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ochi sau citate despre imagine
Poem schizotim
momente țes arcușul în suiș de ape la a existenței fântână
noaptea miroase a întuneric
rugăciunea ne lichefiază a umple cocoașa semnului de-ntrebare
din rana umbrei curge un firișor de pace, un puroi de lumină
îngerul bețivan e-mpușcat în aripa aeriformă
sămânța neființă se decojește către mâine
miezul tăcerilor e cazat la hotelul minților rătăcitoare
tu ești femeie cu fântâni în ochi și-n ciutura tristeții ai zări
orizontul e însă o păcăleală între cer și pământ
ca o frontieră dintre două țări din UE
la meteo zice de un front atmosferic siropos,
aere ce ți le dai respirându-ți sângele
a pofte
în rest erau aceleași păsări, era aceeași cenușă,
Dumnezeu umbla nud ud de amorul de sine
eu sunt un megieș al căderii de frunză,
brâu dezrobit din rușine,
pot să-ți mărunțesc mărul în dantură de Șarpe
acolo puțin să-ți curgă lapte
din țâța aproximativ statuară,
să stingi setea copilului din mine cu o duioșie de fiară
aproximativ seară,
lumânarea crește la sân pruncul rădăcină de rugă
în grădina cu melci timpul conjugând clipa
dedesubtul unui veac
de carceră-n cuget
când noaptea e-n muget
nu mă trezi
doar amintește-mi în vis
că mâine e o nouă zi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre întuneric sau poezii despre șerpi
Sonet
Spre mâine-n întrebărilor cocoașă
Erau de umbre jocuri, teatru-n clipe
Era prin sânge-a fi, în glii să țipe
Și o beție-n pietre, uriașă.
Grădini în minți ivind de gând tulipe,
Tu strigi tăceri hârtiei, pe cămașă...
Așa, la vorbă miez în rost te-nfașă
Să-mi tălmăcești în fum de rugă-n pipe.
Fierbinte taină te ducea alături
De nunta cu inel de plumb topit
Și-n liniștea cuvântului cioplit
De celuloză iar vuiau omături.
Grăind neauzit în albe locuri
Enigme duci în șa de echivocuri...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre minciună, poezii despre lalele, poezii despre jocuri sau poezii despre hârtie
Altul la fel
spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temnița din lacrimă te-mbie
în imprecații venerând năpastă.
pe zări, în a zadarului fobie,
ți-e zborul tot o liniște fantastă,
morminte-n orizont îmi naști din coastă,
aceea ce ți-am dat sub stea zglobie.
acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exiști
femeie, către nunta care vine...
ci în peniță port, în hram de triști,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asiști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre sclavie

Dor de Eminescu
Luceafăr ce cutreieri prin lumea mea de vers,
Eu am făcut din tine un vis, un Univers...
Cu flori de tei, din lacrimi, tu singur ți-ai clădit,
Prin literă și lege, alt timp în infinit.
Pe lac, o diademă de lebede se-arată...
Ești cânt și nemurire, ești lumea noastră toată!
Ești viers! Și-n măiestria-ți, virtute și lumină.
Tu ai rămas de-a pururi a lumii rădăcină.
Cad flori de tei... și lacrimi... și litere-lumină.
Ai devenit un astru, ți-am plâns la rădăcină.
Te-ai înălțat Luceafăr. cât stele vom avea,
Cărarea vieții noastre, mereu vei lumina...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi
Fără stih
biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor bețive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.
mă șterg la gură de-alte-n ceas motive
și-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineață-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.
tăceri ne țes în vise taina-n straie
căzând în liniște ca într-un morb
dar chinul existenței ne-ncovoaie.
din strigăt de ființă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul

Comentează! | Votează! | Copiază!