Femur vărsat în rugă

parfum al stinsului mi-alcătuiește
în pipa veșniciilor tot jarul
un ultim fum în soartă mi-e ca zarul
de margini de soroc de se lovește.

strecor prin vămi de-aiurea necesarul,
pe frunți învățătură se ivește
acolo e al nemuririi clește
ce după chip îți făurea altarul.

îți aduceam iubirea mea ofrandă
în sânge ce mă doare ancestral,
pe-acoperiș sunt ploi în sarabandă.

pe zidul vremii sta un vis mural,
scoteai un aur rece din salbandă,
vărsat ca apa-n rugă-s femural.

poezie de
Adăugat de BlutoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ninsori de noapte

în mănăstirea vremii nezidită
de nefiind ți-s ochii veci, fecioară,
de hram în stih cu taină ce-mi coboară
născută dintr-un vis de stea cumplită.

și ou de clipă se înșiră-n sfoară
având esența-n liniști învelită;
la demiurg eternitate-n sită
e-n pasăre ce-n ultim cântec zboară...

iubirea ta-mi aleargă prin aortă,
lumină-n sânge mi se face mult
la tine-n cețuri a senin exult,
pe gând corăbii șoapte-n miez transportă.

și mai era și-o noapte ninsă foarte
de o trezie către vămi de moarte...

sonet de
Adăugat de NoxSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Dincolo de zidul rece

Dincolo de norii negri să ne-adăpostim iubirea,
Sulițe țâșnind din soare să ne-aducă izbăvirea,
Azurul să izvorască din privirea ta senină,
Să ne ocrotească cerul cu puterea lui divină.

Dincolo de valul mării, pe albastrele cărări
Să scurtăm nemărginirea, să ne dăm dulci sărutări,
Să plutim în zări departe înspre orizonturi large,
Să ne fluture iubirea sus în vârfuri de catarge.

Dincolo de zidul rece să n-o alungăm vreodată,
Vremurile de vor trece s-o păstrăm mereu curată,
Pe altarul nemuririi să o așezăm icoană,
Să nu fie sugrumată de a iederei liană.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă-ntre noi

În inima ta e răcoare,
S-așterne a toamnă-ntre noi;
Mă tem să mă-ntreb "de ce oare?"...
De ce mi-e în suflet noroi?

Secunda inertă mă doare;
Mă doare privind înapoi
Iubirea-i o rază de soare
Ce nu mai răzbate prin ploi.

Prin minte mi-e vifor de șoapte,
Pe uliță hurui-un dric,
Iubirea, doar miere și lapte,
Se urcă să șadă un pic.

Întinde în grabă o mână
Să ții acest dar efemer! -
O mână pe soartă stăpână,
Căci dricul se urcă la cer...

În spate,-asudată mi-e frica,
Lăsați îmi sunt umerii goi;
În inimi tronează... nimica.
Ce toamnă-i deja între noi...

poezie de (10 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Noapte către zi

mi-e cerul greu de stele făr' de vină
în noaptea ce cu lene mă străbate
din calea ta și umbra se abate
de-i îmbrăcată-n vremuri de hermină.

la ușa raiului o rugă bate,
o lacrimă-n priviri e-n rădăcină
vin păsări, înțelesuri de rugină
de ou cu miez în șoaptă întrebate.

și-n plin de-a ta făptură, zări ce-mi frânge
apropii des distanțe-n vămi de karme
iubirea ta în brațe îmi adoarme
sub piele-ți beau albastrul tot din sânge.

pe nimfe de lumină-ncalec iute
în soarta lină-a dragostei știute.

poezie de
Adăugat de NoxSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La pas de zbor

lumină beau, străjer în ape sure
și adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.

ebrietatea frumuseții tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.

femeie-n gânduri ce-mi încărunțești,
prin lume-mi ești destin și testament,
al zămislirii dulce element
și piatră de înmormântare-mi ești.

genuni deasupra leneș se deschid,
pășim în cer tiptil și-n zbor lichid.

poezie de
Adăugat de KaluSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Îndrăgostită...

Îmi fură noaptea amintirea care,
Mă îmbăta iar de tine... cu noi doi...
Acele amintiri dulci și polare,
Trăite prin ploi și soare amândoi...

Printre petalele trecutului suav zâmbesc,
Cu zâmbete ce plâng dezamăgire...
Imagini cu noi îmi amintesc,
Când te credeam, crezând în fericire...

O indolență doare când mă sună,
La ceas târziu, plimbarea-n gând cu tine...
Iubirea dintre noi să nu apună,
Căci te iubesc cum mă iubesc pe mine.

Și ce te-aș mângâia acum, iubire...
Pe sufletu-ți ce mult m-a îndrăgit,
Nicicând nu vei fi amintire...
În inimă îmi arzi încet, mocnit.

Trec zile, una câte una peste noi...
Mă doare lipsa jumătății mele!
M-aș regăsi cu tine și prin ploi,
Căci mi-ai intrat în sânge și în piele...

Cum dorul mă apasă-n miez de noapte...
Așa doresc să mă dorești, iubire!
Mi-e dor să îți aud cuvinte, șoapte...
Mi-e sete de a noastră împlinire.

Revino și iubește-mă odată!...
Am obosit să tot aștept dorind...
A noastră soartă este scrisă, dată,
Și ne vom ferici doar dăruind...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ecou minim

Sub pas de om e umblet de minciună
Veghează umbra-n zarea lumii, mica
Și în infern de șoapte ești, adică
Femeie-n sânge foc având să-mi spună...

De-acolo fumul rugăciuni ridică
Seninul trist pe miez să se depună,
Ci stihul ne e dat spre împreună
Că frigul din distanțe doarme-n frică.

Absența ta îmi locuiește-n perne,
În adevăr e Raiul rătăcit,
Din pipa vremii suie căi eterne...

În poezia timpului ghicit
Ne zice-n văz o rază-n zori a cerne
Și-n moarte-i duh de luturi sărăcit...

sonet de
Adăugat de ArdeleanulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu chema nemurirea căci te vei stinge din clipă

cuptor de astăzi mâine-n stea îl coace
și ieri era pitit în aur ușii
pe unde-n diamant spre veci supușii
intrând, se convertesc la sacră pace...
mai zboară Pasărea din jar cenușii
dar ploi îl sting și-i scrum de-o clipă-ncoace
ca dintr-o țigaretă, ce-n găoace
de gură cuvântează fum cu dușii...
acolo,-n Punte care priveghează
un sânge de-ntuneric astupat
mi-e adormirea în crepuscul trează...
femeie, umbra ta o am la pat,
păcatul către tine se păstrează,
un Înger din icoane decupat...

poezie de
Adăugat de AtlantisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dureri ancestrale

Mă doare soarele,
mă doare pasărea din zbor,
simt durere în stânca din suflet
și-n apa de pe lacrima crizantemei,
mă doare lumina din ochiul bolnav
de imaginea ființei topite-n prozodii,
mi-a sosit ora când mă sinucid
pe muzica stelelor rămase aprinse,
revenirea mi-e suflet de mare albastră
desenată ancestral de infinituri,

mi-e orizontul întrerupt, mamă
și mă doare femeia cu trupul ei insațiabil,
mă doare clipa când fug din așternuturi,
mă doare absența binelui
dintr-o enclavă a răului fecund...

poezie de (24 septembrie 2016)
Adăugat de Lucia mandacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ascultând tăcerea

de frumusețe ai făptura udă
și feeria ta aleargă-n oră
cu preacuvintele intrând în horă
în vremea cea puțină și zăludă.

tăcerea sta aproape ca sonoră
și lacrimile tale îmi sunt iudă
a ta privire de invoc a ciudă
și rugăciuni o pace grea imploră.

ci iar suiai pe tâmple gânduri multe
ce nu-și găsesc lumină de soroc
și nu-i auz la ele să asculte.

adorm în sânge patimi ca de foc
în mine năvălind din catapulte
și țes în aer umbre-n nimb de joc.

poezie de
Adăugat de AtlantisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reducere la singur amândoi

Tu ai în ochi priveliște senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindești în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.

Te cuvântam în liniști moi și-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea și-n miezuri carapace.

Nu te suiam, erai de nesfințire
În sânge ce pe cruce ți-l știam
Și răstignit pe orizont subțire.

Și-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărțire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...

sonet de
Adăugat de SoloSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu zadar adesea

renasc mirări în oameni zăvorâte
și mă-nsoțesc adesea cu zadarul
drumeț spre unde-mi cade-n soartă zarul
și vise-având eternității câte.

tăcerea-mi adâncește-n lut habarul
sub ceruri în lumină coborâte
de timp tu ai sprâncene mohorâte
femeie ce-n cuvânt îți verși nectarul.

priviri lăuntrice în tine-arunc
venind, nălucă, din eresul ploii
și dulce-mi înverzești în albul foii
pe-albastru țărm, în nemurire prunc.

e prin tenebre noaptea-n ale sale
vestiri de nuntă-n zile colosale.

poezie de
Adăugat de ArdeleanulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Mi-e frig de frigul

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
și nu va mai veni-napoi, în veci,
și haina din cuier devine rece
și mânecile la camași mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
și l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul nopților de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameții vor începe sa se-aștearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul țurțurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Își joaca rolul ultim și-i e greu,
Ca îl priveste însuși Dumnezeu,
și dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Somn

Prin lumi de vise-i omul, umbre-l poartă
în rătăcirea nopților pe cale
suind speranță-n rugăciuni egale
cu degete bocind a crucii hartă.
Poveri ducând pe-a întrebării șale
trecea un gând prin clipa-n taină fiartă
infernul de-a cunoaște-l spală-n soartă
sub nicăieri de liniști ireale.
Iar slova, la altarul alb mireasă
spre Dumnezeu o-ndeamnă scribul nins
cu fruntea din fântâni de-alean culeasă.
În piept de stih enigme s-au prelins
și păsări zboară-n flăcări din crevasă
lăsând umanitatea-n somn nestins...

poezie de
Adăugat de DormamuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubește-mă, sunt suflet fără chip

In picătura vieții au curs atâtea ploi...
Prin limpezimea lor s-au strecurat furtuni.
Tu suflete, sortit în tine să le-aduni
Ai scris o altă cale tăcerilor din noi.

Privește-mi gândul, încă mai scrie amintiri,
Nedeslușite căi cutreieră-n tăcere
Pentru un strop de dor și-un fir de mângâiere,
Nesățios si tainic, mai umblă prin iubiri.

Tradarea lui... mă vede cum patima o țip,
Ca un etern cortegiu de inimi sfâșiate
Ce-n umbra nemuririi le-aș construi cetate.
Iubește-mă-n candoare, sunt suflet fără chip.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Eu sau alte fleacuri

[voiculesciană]

La flacăra tristeții în ochi veghează plânsu-mi
galop de timp tihnește-n a clipei profunzime
și mi se-arată demoni din fleacuri anonime
de nu mai știu pe unde și când de mine însumi.
În miez de toate-a mele-i tăcere statuară
oglinda mi-e icoană, sunt propriul chip cioplit
amorurile zborul din perne își luară,
singurătatea-n patimi o cruce-a învelit.
Mormintele-s udate-n al amintirii chin
legate-n gâtul vremii prizoniere-s ceasuri,
ci nu există mâine în cupa mea cu vin,
fierbinți cuvinte-acolo se scaldă fără glasuri.
Aștept uitarea care în carne mi s-a vinde
eternității rugă ducându-i azi merinde.

poezie de
Adăugat de YoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E moartea cântec boală veche

ți-s ochii înrămați în lăcrimare,
icoană ce-mi veghează ruga-n buze
ce-i abur care suie-n vămi confuze -
ni-s existențele cafele-amare...

visării depărtările ni-s muze
slăvind cu stih a zborului chemare
și cât clipita-i Dumnezeu de mare
la sânul întrebărilor lăuze.

infern de preacuvinte-n sânge doarme
scăldând morminte-n înserări de om -
plutesc pe umbre îngeri fără karme...
prin timpul cu secunda galantom
sicrie vin, ființa să o sfarme
și-i cântecul ades de-amurg simptom...

poezie de
Adăugat de OceanulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Măseaua (fabulă)

Acolo unde trec, la vale... amestecate,
Cu băuturi alese, diversele bucate,
În clipele de groază stupidă și abjectă...
Măseaua se declară supusă, dar defectă...
Și-ți vâră un cuțit până-n picioare!
O!... De-ai putea țipa precum te doare!...
Iar dacă simte reci fiori de clește,
Te lasă ușurel și chiar o mai slăbește;
Găsește cum și ce, deretică prin casă
Și-ți lasă loc de poftă și la masă!
Dar dacă-o zgâlțâi cu semețul clește,
Stă rece, neclintită... bărbătește
Și te împinge să constați că vina,
O poartă o străină - întâmplător vecina-
Așa încât. pornit să spulberi răul,
Tragi de măseaua bună cu... lasoul!...

Morala
Dacă asculți de scrâșnet de măsele,
... Rămâi fără ele!

fabulă de (1987)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton comic

Distribuie

Sub cerul ca spinarea de lacherde

Sub cerul ca spinarea de lacherde
Lumina e puțină, nefirească
Și ploi ne sting o flăcăruie-n iască
Abia aprinsă-n duh, să ne dezmierde.

În piepturi tristul prinde să se nască
Și rece-arzând e-n plaiuri rostul verde
De frig și frică visul ni se pierde
Drept oameni diavoli să ne recunoască.

Dar cu dreptate este vremea asta,
E toamnă, dragă, hai nimicuri zi-mi
Și-alină-te că-n tine-mi doare coasta.

E înc-amor, iertat de profunzimi
Și-n sânge ne încăierăm și basta!
Pe-adânc ori nalt tu rana clipei ști-mi...

sonet de
Adăugat de AnonimusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor

Mi-e dor de mirosul frunzelor uscate,
pe care mama le ardea în șanț.
Mi-e dor de gutuia coaptă
în jarul inimii lor veștede.
Mi-e dor de toamna noastră țărănească
și mai ales mi-e dor de-o seară
acolo, la mine, acasă.

Mi-e dor de bătătura cu strigăte vesele,
și de prispa joasă a copilăriei,
dar mi-e dor mai ales de toamna
când copacul a eliberat
a treisprezecea-mi frunză.

poezie de din scrisoare (17 decembrie 1978)
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook