Femur vărsat în rugă
parfum al stinsului mi-alcătuiește
în pipa veșniciilor tot jarul
un ultim fum în soartă mi-e ca zarul
de margini de soroc de se lovește.
strecor prin vămi de-aiurea necesarul,
pe frunți învățătură se ivește
acolo e al nemuririi clește
ce după chip îți făurea altarul.
îți aduceam iubirea mea ofrandă
în sânge ce mă doare ancestral,
pe-acoperiș sunt ploi în sarabandă.
pe zidul vremii sta un vis mural,
scoteai un aur rece din salbandă,
vărsat ca apa-n rugă-s femural.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Bluto

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.