Lalea

se leagănă în vânt
tulpină care poartă
o cupă cu vin roşu
ce-o clipă mă îmbată

Rămân în loc mirat...
M-a îmbătat culoarea
sau ce m-a fermecat?

probabil frăgezimea
tulpinii de lalea,
şi-o leg în amintire
de tinereţea mea

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fantomă - II. Miresme

Prietene, vreodată-ai respirat
Cu-adâncă şi aleasă desfătare,
Tămâia care arde în altare,
Sau moscul dintr-un scrin demult uitat?

E farmecul cu care te îmbată
Aroma re-nviatului trecut;
E floarea ce-o culegi într-un sărut,
Sorbindu-i frăgezimea de-altădată.

- Din părul ei, pe umeri revărsat,
Jertfelnic de alcov, înmiresmat,
Se răspândea un aer de savană,

Iar frăgezimea trupului ei pur,
Înveşmântat în voal şi în velur,
Plutea ca un uşor parfumde blană.

sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă

Când tinereţea ta se duce
Păstrează-mi vad la o răscruce
Si voi veni cu braţ de flori
Cum te-aşteptam de-atâtea ori.

Eu voi fi ultimul invins
De al tău zâmbet ca un vis
Iţi voi păstra in amintire,
Acelaşi chip plin de iubire!

Si dacă soarta a fost rea
Ne-a despărţit când se-nsera
Eu voi veni din nou la tine
In clipa când, nimeni nu vine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea macilor

Pete de roşu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant şi cu bucurie.
Şoapte de vânt îndeamnă amanţii
cu pasiune şi ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcăraţi stau macii ca soldaţii
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
şi cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somunu-i dulce durerea să îndepărteze.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea macilor

Pete de roşu în lanul de grâu...
lungi tulpine leagănă corola de mătase purpurie,
macii se leagănă elegant şi cu bucurie.
Şoapte de vânt îndeamnă amanţii
cu pasiune şi ardoare să se iubească
cât timpul încă există sub bolta cerească.
La margini de drumuri,
înflăcăraţi stau macii ca soldaţii
fior de mângâiere inimilor rănite să doneze
şi cheamă Demetra, cu a sa energie maternă
de disperare să le elibereze,
cu somnu-i dulce durerea să îndepărteze.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă primăvară

aş vrea să plec...
ce mă reţine?
vreau ca răspunsul
să mi-l dai
dar taci
iar eu zâmbind îţi mângâi
părul cărunt albit de ani.
aş vrea ca să rămân
-de ce?
mă-ntrebi privind
prin geam afară
sunt îngheţat... adevărat...
dar sper
o altă primăvară
-am înţeles
eu îţi sunt toamna
iar tu doreşti din nou să ai
tulpină fragedă-n grădină
ce va-nflori în luna mai

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac roşu

maci roşii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc uşor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocăniţa
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
şi fluierând prelung
că peste şine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roşii unduind
în prag de seară...
şi n-am să-i uit nicicând.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flaut fermecat

Fără tine totu-i trist
Fără tine nu exist
Sunt legumă ambalată
Sunt o salcie uscată

Soarele într-un apus
Mi-a dat veste că te-ai dus

Îmi erai covor de flori
Îmi erai surâs în zori
Erai flaut fermecat
Erai tot ce mi-am visat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa nopţii

În micul meu palat de gheaţă
Pătrunse-n gând înaripat
Un vis ciudat, o preafrumoasă
Pe con de lună argintat.

Zâmbesc şi-i spun cu-nţelepciune
-Adresa-mi pare ai greşit
Nu mai sunt eu acela care
Un braţ spre tine să întind.

Crăiasa nopţii imi aruncă
Din falduri un parfum de floare,
Mirajul viselor trecute
Iubirea care incă doare.

Şi-a dispărut precum venise
Discretă, amintire tandră
Rămân s-aprind in casă focul
In ziua care stă să cadă.

poezie de Doina Bonescu din Zăpezi topite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast

dacă gândul meu te-apasă
dacă liniştea ţi-o ia
urcă munţi, te-ndepărtează
prinde-n palma ta o stea

şi acolo la-nălţime
norii albi în jur cunună
îţi vor da un nimb aparte
cer ţinându-te de mână

eu rămân jos într-o vale
fluturi mii în jurul meu
scutur când şi când petale
şi-apoi ce-o vrea Dumnezeu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

vino cu mine
ploaia-mi şopteşte
câmpul ne-aşteaptă
şi frunza de vie
pădurea tresare
se leagănă toată
tu vino cu mine
să vezi ce ne leagă

şiroaie de ape
grăbite s-alerge
şi soarele cald
ce norii-mi goneşte
mirosuri de plante
la despărţire...
tu vino cu mine

te ud la picioare
şi mare vei creşte
pe tălpile goale
pământ ce rodeşte.
şi urme de paşi
rămân împlântate
pe unde tu calci
nimeni nu ştie...
tu vino cu mine!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Clipă mică si perfidă
Siropoasă, languroasă
Adormită dezmorţită
Imi zâmbeşti
Si fără mască
Mă indemni
Să plec de-acasă...
Clipă mică mincinoasă
Te aştept
De-aproape un an
Sub acelaşi vechi castan.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrebări fără răspuns

Un crin galben, altul alb, or fi fraţi sau intâmplare
Răsăriţi intr-o grădină inundată cu mult soare?

Un om alb si altul negru despărţiţi printr-o culoare
Semn divin pune amprenta.... de ce oare?

Suflet bun si suflet rău, nici nu sti in care zace
Gând malefic se imbracă si-n petale si in ace?

După noapte vine zi.... după ploaie vine soare,
După viaţă ce-o mai fi.... si rămân cu o-ntrebare?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă frunza de nuc

Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Şi răsare steaua cea cu noroc.

Se leagănă frunza de plop
Şi lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Şi stropul se odihneşte în ochii tăi.

Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă aşa uşor
Şi-mi aduce aminte de al meu dor.

poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea din tăcerea frunzelor

L-am pictat pe septembrie
în culoarea unui trandafir
freamătând în braţele vântului
dintr-o amintire
promisă neuitării.
Poate ar fi trebuit să-i dau
culoarea zilelor de mai târziu,
în care spinii ultimelor cuvinte
s-au înfipt
în tăcerea frunzelor.
Oricum aş alege,
septembrie va trebui să aibă
culoarea toamnei tuturor gândurilor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ou roşu

trec şi Oltul... trec şi Jiul..
numai ca să vin la tine!
trec prin defileu şi turnuri
şi ajung iar la câmpie!

trec ca vântul ca-s purtată
de un dor ce e nestins...
văd în zare numai casa
şi cais cu floare nins

mă aştepţi iubire mică
să-ţi aduc doi iepuraşi
un ou roşu... că-s bunică...
şi-un pupic pe doi obraji!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti

să-ţi aminteşti de seara asta când bradul l-am împodobit
şi am umplut cu vin paharul şi gândul tandru nerostit
să-ţi aminteşti de mâna care a mângâiat obrazul alb
şi de sărutul pus în palmă mai scump decât un diamant

să-ţi aminteşti când ani vor trece de ochii mei căprui închis
ce pleoapele-au lăsat să cadă când buze calde i-au atins
să-ţi aminteşti... nu spun la nimeni a fost în seara de Crăciun
a nins... si fulgi din amintire vor fi purtaţi de vânt pe drum

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simţi culoarea din cuvânt

augustule sunt o poartă spre culoare
cum aş putea să nu văd să nu aud
tulnicele florilor de câmp
cum cântă ele sălbatic şi nu au moarte
de câte ori mi s-a-ntâmplat
să zăresc prin secetă ori zăpezi
chipurile ruşinate de roşu violaceu ori
griul acela cumplit de trist
în contraste luminoase
cineva a răsfoit tablou după tablou
file de carte cu miros acrilic
prin care am fost ispitită să intru
am trăit povestea unei iubiri maritime
am colindat universul acesta cromatic
am răsfirat pilitură de cuvinte
incredibil cum şi-au ştiut locul
am înţeles că fiecare are culoarea lui după cum
şi culoarea are cuvintele ei
augustule mă faci vară mă faci mare şi cer
mă las strivită de culorile tale
până ce o pânză de uleiuri voi deveni
poartă spre cuvânt

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stins

Culoarea trandafirului s-a stins
în furia ce-ntunecă privirea
ce, până ieri, pleca spre necuprins
din ochi ce-o îndemnau cu strălucirea.

Era privirea zorilor de zi,
a stelelor din nopţile senine,
o bucurie simplă de a fi
şi de-a putea în juru-i să lumine.

E trandafirul meu? Nu este el!
Cum poate-atâta roşu să dispară?
Să strice pânza mea un alt penel
venit ca o furtună de afară?

S-a stins culoarea lui, a dispărut!
E alb acum sau doar mi s-a părut?

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frezie roşu aprins

Spune-mi cine te-a trimis
Al cui gând de primăvară
A venit cu tine-aseară?
-M-a trimis chiar fiica ta
Să te poată bucura....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşii îşi leagănă florile în vânt,
Cerul peruca albastră îşi arată,
Fluturii se împletesc şi-n gând,
Primăvara e la taifas în poartă.

catren de Valeria Mahok (25 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!