Crăiasa nopții
În micul meu palat de gheață
Pătrunse-n gând înaripat
Un vis ciudat, o preafrumoasă
Pe con de lună argintat.
Zâmbesc și-i spun cu-nțelepciune
-Adresa-mi pare ai greșit
Nu mai sunt eu acela care
Un braț spre tine să întind.
Crăiasa nopții imi aruncă
Din falduri un parfum de floare,
Mirajul viselor trecute
Iubirea care incă doare.
Și-a dispărut precum venise
Discretă, amintire tandră
Rămân s-aprind in casă focul
In ziua care stă să cadă.
poezie de Doina Bonescu din Zăpezi topite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.