Crăiasa nopții
În micul meu palat de gheață
Pătrunse-n gând înaripat
Un vis ciudat, o preafrumoasă
Pe con de lună argintat.
Zâmbesc și-i spun cu-nțelepciune
-Adresa-mi pare ai greșit
Nu mai sunt eu acela care
Un braț spre tine să întind.
Crăiasa nopții imi aruncă
Din falduri un parfum de floare,
Mirajul viselor trecute
Iubirea care incă doare.
Și-a dispărut precum venise
Discretă, amintire tandră
Rămân s-aprind in casă focul
In ziua care stă să cadă.
poezie de Doina Bonescu din Zăpezi topite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Îngerii nopții
Aruncă condeiul, sunt lângă tine
Venită prin ploaie pe strada pustie
Aruncă eseul... ușa-ncuiată...
Sunt lângă tine cu haina udată
Veșminte așează-mi la focul cu jar
Oprește-ți o clipă gândul hoinar
Lasă doar ploaia să plângă-n șuvoi
Și îngerii nopții să râdă cu noi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina nopții
Mult imi place lângă casă
Floare albă si aleasă
O ""Regina nopții"" care
Se deschide-n inserare.
Cu parfum imbietor
Sub lumina stelelor
Te imbată, adâncește
Visele primite zestre!
Si le dă curaj să zboare
Peste râuri curgătoare
Să ajungă-n prag la tine
Unde este cald si bine!
Dar răcoarea-n dimineață
Inchid florile la față,
Eu mă-ntorc cu vis uitat
Unde zâne au dansat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare
eu nu te pot iubi
cascade în suflet le trec
șuvoi de dorințe petrec
ultima clipă...
aș vrea ca să zbor
am aripa frântă
și doare..
nu știu cum să-ți spun
că nu sunt acum
decât un sfârșit
de poveste...
n-am voie să trec
peste un prag
ce Domnul mi-a dat
dar mă doare...
eu nu te pot iubi
dar pot să-ți trimit
în ceasul târziu
o scrisoare...
pe aripi de vânt..
pe aripi de gând
trecutul parfum
dintr-o floare...
e mult... sau puțin..
nici eu nu mai știu
dar inima-mi plânge
și doare...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine
Cu tine in gând adorm
In frigul nopții
Cu tine in gând
Răsar in zorii dimineții
Cu tine in gând
Mă incălzesc
In soarele de iarnă
Cu tine in gând
Privesc pe stradă
Trecatorii..
Si dacă intr-o zi
Voi pierde gândul?
Cum voi putea trai
Făr-a gândi la tine?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre casă
pe drumul spre casă
inima-mi bate...
pe-o uliță-i mama
si-un foc care arde!
fereastra-i deschisă
poarta e veche
lar gardul se-nclină
cu gând să m-aștepte!
ograda-i curată
sub ramuri de prun
curcanul se-nfoaie
se pierde-n Crăciun!
purcelul in paie
se-ascunde cât poate
mielul suspină
-nu-mi pare dreptate!
zăpada se lasă
putin așteptată
nepotul cuminte
așează o gheată
din abur fierbinte
de pâine-n cuptor
intorc firul vietii
spre casă... cu dor!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drumul meu
Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ți văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată
Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înțeles
Cât îi iubesc și cât mi-e dor
Când seara genele cobor
Și noaptea mi se pare tristă
În dimineți nu mai există
Speranța zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine
Mai mult ce aș putea să spun?
Te chem și-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire
Mă-ntâlnesc la o rascruce
Cu timpul care se duce
Ma priveste cam ciudat
Se pare... m-a cautat
Și începe a-ntreba
Sa ma poata repera
Cati ani am, de unde sunt
Și încep ca sa-i raspund
-Anii mei sunt cati imi dai
Numele-l gasesti pe plai
Sunt ecoul din paduri
Sunt iubirea care-o furi
Tu, batrane timp hain
Peste tot lasi un suspin
Eu scriu vers in zori de zi
Adap inimile vii
Timpul însă prea grabit
Ce am spus n-a auzit
Și-a plecat in drumu-i lung
Stau in loc sa nu-l ajung.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, frumoaso!
va veni o zi în care
nicio umbră nu te doare
nici apus, nici răsărit
nici lumina la zenit
va veni o zi în care
nu mai simți parfum de floare
nu vezi valul înspumat
nici pădurea cea de brad
va veni noaptea cu lună
care-n cer stele adună
va veni și vânt și ploaie
și lacrimi curgând șiroaie
va veni... nu-ți este frică
vei fi lut sau o furnică
viața asta ți-a fost dată
n-o mai poți trăi odată
hai, frumoaso lângă mine
să-ți fiu miere de albine
strălucești ca niciodată
în iubire îmbrăcată!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău de floare
flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopțile de iarnă
dorul viu de primăvară
pe un colț de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit
a fost numai o părere
nu sunt flori și nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ține-nchis în casă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua
știu ca te gandesti la mine...
esti soarele intr-un apus,
iar eu sunt ziua cea senina..
și cate nu ar fi de spus!!!
mi-a fost se pare mult prea teama
de noaptea care va veni....
sau de apusul tau cel tandru
pe care multe-l vor iubi!
și-asa pierduta in visare..
între a fi.. sau a nu fi..
privesc lumina-ti sclipitoare
ce-a mangaiat senin o zi!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare și viață
Sunt ca un copil
Care se joacă cu literele
Le adun in cuvinte
Ce zboară ca petale de flori
In vântul primăverii
Alerg să le prind
Și să le leg
Cu firul subțire
Al gândului meu
Intind mâna...
In lumina soarelui
Scânteiază aripile
Unui fluture
-Tu cine ești? il intreb
Și-mi zâmbește
-Sunt ziua ta de primăvară
Pe care incerci s-o păstrezi
Vie-n amintire
Din fluturi, petale....
Soare si viață!
Voi fi mereu alături de tine
Imi place zâmbetul tău
Pe care timpul nu l-a schimbat.
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă..., acela...,sunt eu
Dacă iubirea liniștește sufletul,
acela care o oferă, sunt eu.
Dacă dragostea suportă vinovăția,
acela care o poartă, sunt eu.
Dacă timpul își cântă eternitatea,
acela care ascultă, sunt eu.
Dacă pământul își arată comorile,
acela care le adună, sunt eu.
Dacă viața învinge moartea,
acela care câștigă, sunt eu.
Dacă cerul își deschide porțile,
acela care intră sunt eu,
muritor plecat la Dumnezeu.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Febrile gânduri
Rămâi cum ești, rămân cum sunt
Dar niciodată impreună.
Destramă noaptea vechi povești
Și in tăceri raze de lună.
Nu pot nici să mă răzvrătesc
Ar insemna cu mine insămi
In doua tabere s-așez
Febrile gânduri....
Rămâi cum ești, rămân cum sunt
E-atâta liniște in casă
Iar ghiocei iviți in zori
Privirea-n jos o lasă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convalescență
am fost bolnav și incă sunt
n-am vrut ca să îmi fac un scut
să trec cu gând nepăsător
și mult mă doare dorul lor.
sunt un român cu suflet mare
și văd plecând peste hotare
vecini, nepoți care muncesc
pe unde pot, unde găsesc
plătiți la întâmplare...
suntem datori, suntem vânduți
la guvernanți nu sunt virtuți
a reuși dintr-un marasm
ca să salvăm ce a rămas.
și-atunci mă zbat pe pat de moarte
vreau pașii țării să mă poarte
cu demnitate pe drum drept
îmi bate inima în piept
și sufletul mă doare.
vreau să mă vindec și nu pot
românii mei mergeți la vot
vom reuși într-un final
a scoate țara din calvar
să văd nou răsărit de soare
pe ale noastre vechi hotare
cu strigăte de bucurie
acoperind munți și câmpie
Frumoasa Românie!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi în noapte
O flacără mică,
În întunericul nopții
Arde, pâlpâind ca o inimă
Ce nu vrea să se stingă...
În jurul ei se rotesc fluturi
Atrași de mirajul luminii
Aproape... tot mai aproape,
Se zbat ușor și cad
Cu aripile arse,
Precum un vis neîmplinit...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teiubescurile noastre adormite
Sunt dimineți în care te iubescul se așază liniștit lângă micul dejun iar noi zâmbim ca doi copii bosumflați.
Sunt după-amiezi în care te iubescul ia foc și nu știm nimic de noi. Naivul dinăuntru joacă piese de teatru cu sufletul la gură.
Sunt seri în care te iubescurile se pierd în paturile noastre reci care înmormântează oameni.
Sunt te iubescuri care încep să cadă precum niște petale dintr-o floare care se ofilește, iar noi strângem din dinții pe care nu îi mai avem.
Un soldat stătea mizilic la marginea te iubescului
își încălzea degetele degerate și repeta.
Te iubesc că un străjer care nu se întreabă de ce.
Te iubesc simplu, curat, nădăjduit.
Te iubesc desculț.
poezie de Gabriel Nicolae Mihăilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând către tine
Te aștept de mult pe aici,
Chiar frunza umbrei tale pică,
La cotituri de clipe reci,
Mănunchi de gânduri se despică.
Nu mai am timp pentru povești
Și bruma dintre noi m-apasă,
Printre cărări așa lumești,
Uitarea și-a brodat cămașă.
Trec păsări spre un alt ținut
Și-n armonia nopții caste,
Îmi joc destinul ce-am avut
A-l scrie spre a-l recunoaște.
Nu mai sunt eu, deși aș vrea
Să-ți vântur iar lumini de stele,
Sunt umbra care te iubea,
Atunci când toate ți-erau grele.
Nu are rost să te oprești
În pragul care-a plâns de doruri,
Ești fraged și tăcut te-ndrepți,
Să-ți joci sarcastic alte roluri.
Adio, deși vreau să vii
Și atât de mult mă doare,
Din visul nostru de copii
S-a scuturat ultima floare.
E toamnă și-i pustiul mat
Prin cărăruile de humă,
Din gândul sorții alambicat
Un dor cu tine se cunună.
Rămâi acolo, sol celest,
E alb târziul pentru mine,
Trecutul e-un prezent funest,
Căci nu sunt eu fără de tine.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți spun
îți spun adesea din gândurile mele
sunt triste uneori dar ce să fac cu ele?
în inimă le-adun dar nu mai găsesc loc
aș vrea să scap de ele dar unde să le-ngrop?
le-aș arunca în râuri să curgă-n alte toamne
le-aș arunca-n livadă, ascunse printre poame.
le-aș arunca în vale în fânul cel cosit....
se-ntorc iarăși la mine, nimic nu-i de găsit.
iar amintirea tandră, ce doare atât de mult
rămâne ca izvorul ce zilnic îl ascult.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare
Mă doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
Mă doare neînțelegerea lor, dar mult mai mult
Mă doare indiferența sufletelor lor de gheață.
Mă doare când în loc să manifestăm o iubire necondiționată,
Alegem să arătăm dispreț
Mă doare judecata lor nedreaptă,
Mă doare încât plec în lume,
Mă doare când pășesc printre inimile de gheață
Și mă lovesc de ale lor veșminte aspre,
Mă doare nepăsarea și lacrimile lor de crocodil,
Mă doare încrederea mea nejustificată în oameni,
Mă doare căci am risipit energia
Cu care aș fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!