
Viața ca o ambuscadă
viața în război este nefiresc de simplă
îți cunoști capacitatea de a da mâna morții care survolează deasupra orașului
iar inteligenței ei artificiale nu-i scapă nicio venă niciun călcâi niciun tendon
de unde ne vine patima de a trage cu tunurile umplute cu apă
peste câinii în călduri din ghetourile numite cartiere?
prosperitatea nu are balcoanele pline de rufe fistichii nici nu are în sertare distincții tu poți mirosi a sărac și a un alt dumnezeu
cu alaiurile lui de versete
însă războiul nu distinge granița dintre gurile comune și rugul pe care vor arde utopiile celor care posedă vieți all inclusive
printre lacrimi sângerii și ambuscade în fumul de gaze al explozibililor cu ținte precise
zac trupuri de copii frânte de dogme absurde
în damasc flutură steaguri negre înfipte ca un cioc de pasăre rock în blocurile mici cât o boabă de orez
tu știi câte morți mai sunt necesare ca dumnezeu
să ierte viii flămânzi?
poate moartea este pata neagră de petrol din ocean
care plutește plutește și niciodată nu se întoarce decât în pământ
iar războaiele sunt caii sălbatici care se zice nu se pot îmblînzi iar noi oamenii suntem viermi de mătase omizi sau fluturi de o zi
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre război
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre negru
- poezii despre viermi
- poezii despre sărăcie
- poezii despre roșu
- poezii despre rock
- poezii despre religie
Citate similare

Panaceu
sunt poeme curate vii cu care dai mâna
și le bei în avalanșe
am credința că niciun înger nu se va juca de-a leapșa urcând în dreapta lui dumnezeu cum se întâmplă astăzi când rotim axul
războaielor iar epicentrul este mereu între
națiuni
steagul este în inima voastră precum nichelul în cuvinte cade doar pentru a produce
zgomot
și în toate acestea poezia sapă tranșee
ca o cârtiță nevăzută
nu poți ascunde bulbi de iriși în pământul afânat pentru că vor veni câinii nopților și vor săpa
în căutarea unui panaceu pentru foamete
setea de minuni este atât de acută încât
în parcările subterane plătești o suprataxă
ca să poți inspira aerul decolorat al morții
sunt un dragon care iubește limane insule coralii dar flăcările pe care le expiră aprind
crugul cerului
și nici măcar tu nu poți înfige stiletul în crusta cuvintelor
ele viermuiesc/ șerpi inelari/ printre săracii
cu plămânii invadați de CO2 și le scriu epitaful
așa cum gavriil odinioară tăia tufe de trandafir în eden
te aștept cu ani de alamă la urechi să mângâi
spinarea destinului cetaceu
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre cuvinte, poezii despre țări, poezii despre îngeri, poezii despre șerpi, poezii despre urechi sau poezii despre trandafiri

Banii sunt un lucru ciudat. Dacă nu îi aveți, lucrurile sunt simple, nu apare nicio problemă. Însă dacă îi aveți, problemele își fac, cu siguranță, apariția. Una dintre cele mai mari probleme pe care le creează banii este faptul că nu știi niciodată dacă tu ești cel dorit sau ei. Și acest lucru este atât de dificil de aflat, încât ai prefera să nu îi ai deloc. Atunci, cel puțin, viața ar fi simplă. Banii, care ar fi putut reprezenta o mare plăcere, devin însă - în acest caz - o sursă de angoasă. Nu ei sunt însă adevărata sursă, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este niciun păcat să îi ai, nu este nevoie să ai un sentiment de culpabilitate.
Osho în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea Trifu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vinovăție
- citate despre viață
- citate de Osho despre viață
- citate despre superlative
- citate de Osho despre superlative
- citate despre plăcere
- citate despre dorințe
- citate de Osho despre dorințe
- citate despre devenire
- citate de Osho despre devenire
- citate despre bani
- citate de Osho despre bani
Copilul "Diamant": "Dumnezeu este oceanul si noi oamenii suntem picăturile." Serios? Și cum se distinge o picătură în ocean? Cum și în ce punct e despărțită picătura de ocean pentru a o putea decela? Oceanul este Totul din întreg și acceptăm absurditatea că în El apare o picătură, păi cum de e desprinsă ea de ocean ca să putem vorbi de dualitatea Dumnezeu-om? În afara minții tale duale care se crede desprinsă de Dumnezeu cum de exiști tu și Dumnezeu? Unde și când a apărut această separare dureroasă dacă însăși ubicuitatea/atotprezența divină spune că EL e Totul? Pretutindeni există Sinele/Dumnezeu și atunci cum și unde mai apari și exiști tu - în afara lui - de ai început să îl cauți sau să faci afirmații absurde gen "omul e picătura, iar Dumnezeu e oceanul"?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre ocean, citate despre existență, citate despre absurd, citate despre început, citate despre vorbire, citate despre religie, citate despre durere, citate despre diamante sau citate despre copilărie

Iernile roșii
în iarna asta prin cartierul meu
păsări negre beau din sângele calului întins în zăpadă
și se rotesc peste liniștea ce respiră din cimitir
este un cartier de snobi de oameni fixați în stereotipii
unde ferestrele se deschid rar ca și inimile
răsuflarea calului părăsit în nămeți îmi urcă precum o neliniște în iriși
dau moartea pe repeat îi ascult bit-ul cotidian
și nu pot să închid ochii înțelepți ai animalului
decât după ce mângâi spinarea împovărată de clipe iarba care îi crește dezinvolt între coaste și lumina desăvârșită a aripilor
vara caii slăbănogi pasc printre buruieni și construcții la roșu
câțiva câini își umezesc limba în bălțile de după ploi
numai iernile vin în cartier cu arbori ce defilează din patriotism
în locul armatelor de îngeri
iar ninsorile se revarsă peste pragul lui Dumnezeu până în cartierul cu oameni blazați
și simulează un război al cerului
în care oameni și animale sângerează
viețideimprumut
fără întrebări despre condiția umană
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zoologie, poezii despre lumină, poezii despre iarnă, poezii despre cai, poezii despre animale sau poezii despre înțelepciune
Ropes
&
zăpada ca o frânghie care își continuă
drumul până în momentul în care
întâlnește frica noastră la fel de albă.
purtăm în noi elicoptere care survolează orașul și câmpurile.
desenăm copii morți pe pereți/ pe drumurile orașului
ca și cum noi am fost niște copii morți cândva
și acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neștiinței
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină și întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
și atât rămâne
imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
așa am fost tot timpul - copii morți - noi și frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre întuneric, poezii despre timp, poezii despre medicină sau poezii despre imagine

Facere
Își poartă mâna pe un trup de lut,
Peste-a lui viață, peste chipul mut
Pe care dintru totdeauna l-a știut,
Că poate să respire în neștire,
Pe un pământ de rouă și iubire,
Dar lutu-i slab, se macin-a murire...
Și imediat după creație, îl eliberează
Pe omul care moare și visează,
Sperând că taina vieții n-o trișează;
Tu mâna porți pe trupul meu,
Eu mâna port pe trupul tău,
Naștem alt trup în Dumnezeu
Și suntem doi și suntem goi,
Ca într-o noapte de război,
În care moartea a uitat definitiv de noi,
Tu mâna porți să mă supui,
Să mă deții, să mă răpui,
Sunt patru mâini care trișează voia Lui,
Pe un pământ ce geme tulburat,
Uitat în veșnicia de păcat,
A primei guri de aer respirat.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre visare, poezii despre rouă, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce anume este de veacuri Aici? Frumusețea întrebării: "Cine sunt eu?" este că nu există niciun răspuns. Mintea va încerca să te ajute, dar însăși cuvintele "eu sunt" apar în ceea ce deja "Eu-Sunt". Liniștea este aceeași. Acest "Eu-Sunt" este cel care este la granița dintre "cu formă" și "fără formă", percepția pură, fără niciun perceptor. Dacă acum, în această clipă, există doar cuvintele și doar auzul, dacă ele nu caută să se asocieze unui individ - "eu", care încearcă să înțeleagă ceva - ce mai rămâne? Pe Cel ce moare înainte de moarte, moartea nu-l mai poate atinge, pentru că este el însuși moartea morții. Îmi place să spun, și chiar așa este, că El a îngropat moartea în Inima Vieții Veșnice. Noi nu realizăm că acest concept de naștere este o farsă la fel de mare ca și conceptul de moarte, chiar le credem reale. Noi credem că suntem o formă înlănțuită în lumea formelor. Când eu scriam Biblia, tu jucai table cu Dumnezeu. Pe mine mă interesează, ce anume este de veacuri Aici? Sinele nu este un concept, toate conceptele vin și pleacă din Prezență, dar Prezența rămâne. Ceea ce suntem noi este atât de evident, încât este inevitabil. Sinele este inevitabil!
Atmaji Maharaj în Când capul "eu-lui" este tăiat, ce mai rămâne?
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre table, citate despre naștere, citate despre inimă, citate despre graniță sau citate despre frumusețe

Zero infinit
trec pe roșu și nu își numără restul
au zile galbene ore verzi discursuri pompoase iar tu știi că îi interesează ordinea imatură
nimic din vocea lor nu seduce plebea adunată
să împartă celebritatea
îi vezi la gurile de metrou cu edițiile speciale sub braț la tarabele cu sfinți de vânzare
viața lor s-a demonetizat și tocmai de aceea ard în rutina zilei cu fețele plate și ochii exoftalmici de atâtea așteptări
traversezi printre guri de canal aburii zilei toride îți înfășoară pulpele ziua este un te deum nesfârșit în care aplici pentru patru de da
vrei să te ipostaziezi lângă mulțimea rebelă și încă eziți să-i numești frați pe oamenii cu aură violet ce se multiplică precum nebunii pe tabla de șah
dincolo de gestul mărunt al pașilor măsurați
există doar vorbe fariseice
astăzi se trăiește în vitrină în locuri comune cu toate ale sufletului la vedere precum în Amsterdam unde poți să cumperi din priviri
femei și bărbați cu acea libertate nemăsurată
din care dumnezeu scade spre zero infinit
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Sunt de ajuns, și clopote și aripi
dacă trebuie să scrii e ca să nu stea mâna celor nouă ursitoare
la lumina unei lămpi se prefigurează în mișcare umbre
dar tu nu mai auzi
să repeți după mine cuvântul Dumnezeu e imposibil
un ocean în care plutește tăcerea aduce la țărm vietăți ce au murit odată
sufletul îngheață mai repede chiar decât ai aprinde farul lumină
să inspiri prin fular temperaturile scăzute
și nici atunci să nu poți bloca adevărul de la un capăt la altul
ai învățat că echilibrul se află în bătăile neregulate ale inimii
care te cuprinde dintr-o singură mișcare
care te însoțește pe celălalt mal și scoți prin ochi și oase cele mai negre temeri
le arunci prin crăpătura ușii celor nouă ursitoare
chiar înainte de începerea unei spovedanii
îngenunchezi lângă icoană
poezie de Afrodita Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre tăcere, poezii despre temperatură, poezii despre superlative sau poezii despre spovedanie

Blue Monday
dacă oamenii sunt triști
înseamnă că terapia prin artă este un îndulcitor cu aspartam iar iubirea o coloană a infinitului
această diluție a clipelor în servituți
ne transformă în roboți megatronici
dar până și ei au eșecuri și dezechilibre financiare
într-o lume de voyeuriști
jucăm poker cu nestările noastre
pentru că emoțional suntem pe meridianul zero
lunea este ziua pentru decodificat sentimente
însă niciodată nu vom începe
să ne îndrăgostim cât vom fi răsărit delfin sau autism
numai roșul ne va vindeca de monologul albastru al decepției
roșul celor ce se nasc mai tineri în cuvânt
necatapultați în iubiri fără acele fibrilații
numite sentimente
fără ozonul care ție îți lipsește
când te reinventezi și inspiri în mod automat
pinkemoji
nonculori și vin aspru cartiere silențioase
o lume de sentimente prefabricate
preoți duplicat stări confuze de abandon emoțional
iată știrile zilei de luni din care poezia lipsește
cu desăvârșire
iar poeții cu acel cateter bine înfipt în antebraț
sorb declicul zilei bluemonday
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre știri, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe sau poezii despre roboți
Înțelepciunea morții
Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind.
Orice termen de garanție amintește de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți.
Cei vii se duc, morții rămân ca martori.
Când viața nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre râs sau poezii despre plâns
Viii nu ne văd de nori
Ne ducem pașii printre morți,
ne rătăcim
printre morminte,
mințim
că suntem vii și-ntregi,
dar nu ne suntem viețuire,
ne amăgim că dăinuim
și ne ascundem
în cuvinte,
cuvinte care ne ucid și sufletul
și trupul
și mersu-n nemurire.
Sunt trupuri
care-și merg alături,
până la capătul de drum,
sunt oameni
care-și spun că sunt
și că trăiesc
deși sunt morți,
sunt oameni
care rătăcesc
și se-amețesc cu-al lor parfum
sunt oameni
ce se cred viori
dar și-au pierdut cântarea-n sorți.
Ne ducem pașii printre vii
dar viii
nu ne văd de nori,
prin labirintul vieții noastre
ne căutăm
cheia-n noroi,
suntem doar puncte mișcătoare
ce-și caută raza-ntre sori,
ne ducem pașii către noi,
dar
pașii curg
în lung șuvoi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre vioară, poezii despre nori, poezii despre minciună sau poezii despre Soare

2 vieți
dimineți fără claxoane și gândul care nu îți dă culoare
nici animația cu care te zvârcolești cu volumul lui Murakami pe birou
apoi zecile de reviste mediocre care îți ajung sub nas
și teama că nu vei mai publica niciodată
prietenii tăi imaginari care vin la lansări comme d'habitude
însă fără efuziuni patetice ca o tuse pe stomacul gol
și (încă) nu te simți singur înconjurat de rafturi
unde trebuie să scormonești
poate 2 vieți
după autori obscuri/ și ei merită lumina tiparului/
sunt semeni subfebrili saturați de controale epidemiologice
lumea pare prinsă în capcane invizibile și tu îți reconstruiești egoul
cu care încerci să supraviețuiești maladiilor moderne
bei o gură de Jack Daniel's apoi urci la mansardă
scuturi praful ridicol dintre volumele tale/editorii zic că
ar fi pandemie și în piața de carte/
ești din ce în ce mai nesigur
că vei mai ajunge la Bookfest 2020
poți să te îndrăgostești în propria ta izolare
ca atunci ca atunci
când femeile răscoaleau amurgul cu piciorul
lor subțire
și le sărutai sânii cu o emoție ce nu prevestea nimic?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre supraviețuire, poezii despre prietenie, poezii despre picioare, poezii despre pandemie sau poezii despre mediocritate

Iglu
Păsările care invadează cerul cu aripi fosforescente, ele sunt
suave ale clipelor, fisuri într-un timp de ipsos.
Le văd atelele printre stele stinse și rog planeta celor o mie de singurătăți să nu-și întindă tentaculele spre cercul lor, curcubeu prins de scara norilor.
Am așezat pe portativul morții zile îndoliate, nopți desferecate... caii neliniștilor pagi...
dar tot îmi ieși și îmi intri în piept, pasăre
a destinului cuibărită pe un cactus.
Inima mi se dilată cât o singurătate spartă
de propria noastră zidire, ființa.
Acum și aici zboară, viață sticloasă, printre păsări-cobre
ce își mușcă coada lăsată peste amurg.
Va veni ziua când tinerețea își va chema păsările lipite pe cer cu adeziv și nu vei mai putea fura zborul sufletelor înaripate,
aer inoxidabil, dragoste care aburești propriul meu iglu!
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre singurătate, poezii despre păsări sau poezii despre aripi

Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați,
Ne mor oamenii, nevinovați,
Pentru o cruntă încăpățânare,
Se varsă lacrimi arzătoare...
Sunt minți bolnave, imbecili,
Făcând să sufere vlăstare de copii,
Nebuni ce vor să ne înjuge...
Pământul-i tot un lac de sânge!
Se înlocuiesc bomboane cu blindate,
Tancuri care zac pe catafalcuri,
Cu încrâncenare azi ne domină prostia...
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine,
Sau interese doar meschine,
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi,
Doar pe motivul că ați vrut război!
Chiar dacă ne desparte acea fâșie
Și nu vorbim aceeași limbă,
Aceleași sentimente avem de mame și soții
Și cu regret vă spun, aveți și voi copii...
De ești un om de rând, un diplomat sau președinte,
Cuvântul este același, de te numești părinte,
Nu contează în fața morții statutul pe care-l ai,
În fața lui Dumnezeu suntem egali!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre încăpățânare, poezii despre sânge, poezii despre soție sau poezii despre soț

Colecționarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorși de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu știu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
și tot ce-am avut...
până la urmă aș putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecționar de răni
pe care și Dumnezeu l-a uitat
nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine
știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră și
mușcă
puțin câte puțin
îmi fac loc în propria-mi rană și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre colecționare, poezii despre vestimentație, poezii despre muncă, poezii despre frică sau poezii despre existență

Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați
Ne mor oamenii, nevinovați
Pentru o cruntă încăpățânare
Se varsă lacrimi arzătoare
Sunt minți bolnave, imbecili
Făcând să sufere vlăstare de copii
Nebuni ce vor să ne înjuge
Pământu-i tot un lac de sânge
Se înlocuiesc bomboane cu blindate
Tancuri care zac pe catafalcul urii
Cu încrâncenare azi ne domină prostia
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine
Sau interese doar meschine
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi
Doar pe motivul că ați vrut război
Chiar dacă ne desparte acea fâșie
Și nu vorbim aceeași limbă
Aceleași sentimente avem, de mame și soții
Și cu regret vă spun, aveți și voi copii...
De ești un om de rând, un diplomat sau președinte
Cuvântul este același, de te numești părinte
Nu contează în fața morții statul pe care-l ai
În fața lui Dumnezeu suntem egali!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, draga mea! Ceea ce spui este fals din temelii! Așadar, nimeni din cei menționați de tine, "nu-ți poate salva viața" și nici nu poate "salva vieți". Nici cel care te salvează de la înec, nici cel mai vestit doctor. Tot ceea ce salvează aceștia este pârlitul de corp. Dar viața pe care o ești și e liberă de corp, cine o salvează? Doar Guru îți poate salva viața, făcându-te să vezi că niciodată nu ai fost corpul, ci viața veșnică care-l animă. De mici credem șopârla care ne-o vinde gândul și anume că suntem posesori de viață și deci implicit gândul e deasupra ei, nu? Dar noi suntem viața, iar gândul e un veșnic nevoiaș care apare în ea, și te invită la efemeritatea și frica lui de extincție. De aia crezi că "ți-a salvat viața"!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre salvare, citate despre corp, citate despre medicină, citate despre medici, citate despre libertate, citate despre gânduri sau citate despre frică

Demisol
zilele se recompun precum arta
sunt individualiste
nu există zile ci zilieri
nici orașe doar orășeni
nici poezii nu există ci poeți
care se scriu
simpli scribi ai orașelor de rangul al treilea
pentru că numai în orașele mici
poți zări arhetipul cuvintelor
te îneci în lumina unui timp vertical
și îți strigi aducerile-aminte
lumea aceea de 7 ori șapte care
vine năucitor de zânatică
să îți cuprindă nefericirile pervertite
în happy story
primele ore ale vieții sunt versatile
iau forma sunetelor și tonalitatea zborului
sunt zigzaguri peste monada cuvântului om
din imperiul de clipe vine spre tine
ca o traversă existența eroică în orașul de azbest
de unde doar zilierii cuvintelor afișează noul status al vieții la demisol respiro
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun fluture -
doar iarba încolțită
sub brazda neagră
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre negru sau citate despre fluturi