Blue Monday

dacă oamenii sunt trişti
înseamnă că terapia prin artă este un îndulcitor cu aspartam iar iubirea o coloană a infinitului
această diluţie a clipelor în servituţi
ne transformă în roboţi megatronici
dar până şi ei au eşecuri şi dezechilibre financiare
într-o lume de voyeurişti

jucăm poker cu nestările noastre
pentru că emoţional suntem pe meridianul zero
lunea este ziua pentru decodificat sentimente
însă niciodată nu vom începe
să ne îndrăgostim cât vom fi răsărit delfin sau autism

numai roşul ne va vindeca de monologul albastru al decepţiei
roşul celor ce se nasc mai tineri în cuvânt
necatapultaţi în iubiri fără acele fibrilaţii
numite sentimente
fără ozonul care ţie îţi lipseşte
când te reinventezi şi inspiri în mod automat
pinkemoji

nonculori şi vin aspru cartiere silenţioase
o lume de sentimente prefabricate
preoţi duplicat stări confuze de abandon emoţional
iată ştirile zilei de luni din care poezia lipseşte
cu desăvârşire
iar poeţii cu acel cateter bine înfipt în antebraţ
sorb declicul zilei bluemonday

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanţe de iubire

Te iubesc în nuanţe pale rătăcite într-o toamnă
Şi în roşul tău de buze care mă încântă, Doamnă,
Te iubesc în aprig verde precum frunza de castan,
Vişinie mi-e iubirea şi albastru de ocean.

Mi te dărui sentimente în culori ce nu există,
Te iubesc cum te iubeşte griul zilei când eşti tristă,
Mă prefac în alb de suflet să te mângâi când mă laşi,
Merg în urma ta iubito să-ţi aştern turcoaz în paşi.

Când tu îmi oferi sărutul, mă transform în curcubeu,
Mă agăţ de-un colţ de zare să mă poţi vedea mereu,
Iar în boabele de rouă sunt o nuanţă sidefată,
Să-ţi fiu perlă a naturii, să-ţi ofer iubirea toată.

Prin paletele de pictori mă amestecă de vrei,
Desenează-mă prin tine în culoarea dragostei,
Împreună să fim artă, s-o expunem doar în doi
Şi să admirăm o viaţă dragostea ce curge-n noi.

poezie de Adi Conţu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În relaţia de cuplu, revenirea la integritatea emoţională presupune, înainte de toate, acceptarea faptului că noi toţi suntem fiinţe incomplete, cu istorii proprii şi bagaje de răni emoţionale. Când ne alegem partenerii, îi alegem în aşa fel încât să ne poată aduce înapoi acel lucru care ne lipseşte, acele părţi de sine pierdute în timp, fără ca măcar să ştim. Aşadar, înţelegând motivele pentru care am ajuns să fim împreună, precum şi cunoscând trecutul emoţional al familiilor de provenienţă, putem înţelege care sunt lucrurile/rănile la care ne putem aştepta să fie scoase la suprafaţă în cadrul relaţiei noastre şi putem crea spaţiu pentru a ne susţine reciproc în vindecarea acestora.

citat din Raluca Rusu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente incolore

acea zi fără echinocţiu mi-a schimbat viaţa/ştiai că sunt în palma ta
ca o brichetă stricată
nu puteam să întorc orele cu acea cheie uriaşă de la intrarea în oraşe
iar tu lipeai asfaltul de pe autostradă îmbrăcat într-o uniforma incoloră
şi beai stupid de sincer o halbă de bere
ca toţi artiştii nerealizaţi

ţi s-a spus vreodată că sistemul solar este populat cu emoţii pure,
din toţi arborii va curge dragostea aia cu iz de filme în 3D
şi, doar eu, voi fi ţigara slim strivită de asfalt/
ultima ta noapte zen
de parcă aici poţi trăi în parcări subterane ∞love
şi absolut niciodată nu te vei lăsa sedus
de liniile verticale ale morţii

iar acest sentiment de autoizolare ne va împlini sufleteşte
căci eu şi cu tine venim din câmpiile ivorii
tineri victorioşi capabili de a ne multiplica pinkemoji

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marţi nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

De-aşi fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Mâine aş fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Şi luni când mai vine?

Pentru vineri sunt un deşeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Şi luni când mai vine?

Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Şi luni când mai vine?

Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.

Oră de oră trec şi eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
şi-n lunea care vine?

E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Print-screen

noaptea aceasta trecutul îmi pare
mai palid ca obrazul cerului când plouă
dar noi ne ne îngrijorăm pentru că grindina nu are suflet şi exact acolo unde apele scad
te poţi îneca cu propria ta incertitudine
iar anii sunt electrici ca nişte lampeduze
şi numai tu poţi vedea haloul viselor
în care eşti un prinţ orb ce nu îmi vede defectele

cum vorbesc eu până la lună şi înapoi
nu ştiu nici măcar în biserică să tac
umplu pereţii cu acele cuvinte-stilet

parcă ieri te iubeam şi eram toată un je m'en fiche
aveam un vecin ipohondru care făcea dicteuri automate şi toţi îl credeau poet
pentru că odată ce se aşeza la PC spunea: Opriţi-mă!
nu-i pria lumea virtuală dar era drogul lui acel ecstasy infim
pe care îl ingera cu teama ca viaţa e un print-screen ieftin

oare nu suntem internauţi când vine vorba de sentimente?
navigăm prin timp încoace şi dincolo ca şi cum am avea superputeri
minusculi în roba noastră de un alb perfid

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

P-o-e-m 111

Cel mai frumos poem nu are coapse
Are îngeri care se înalţă cu tâmple argintii preafrumoşi
Precum în poveştile bifate cu x din librării
Pentru care se fac precomenzi
Şi se vând încă/ foarte bine

Nu ştiu aceşti cumpărători că poemele-vid
Sunt goale de sentimente şi fiecare cuvânt din cofrajul lor se deşiră iar poetul-care-mai-zboară-cu-norii scrie în graffiti mesajul lumii de dincolo de zona zero non politically
Acul kilometrajului derapează pare înghiţit de
Molozul cuvintelor poetul s-a ascuns într -un pet şi numai noi ăştia număram clipele care fumează iarbă

Timpul încă miroase a scris? Păsări-himere
Ne sparg geamurile cu zboruri în zig-zag
şi se aşază pe rafturi ca nişte relicve ale erei
Când poemele muşcau cu dinţi de fildeş urechea poetului ce nu s-a sinucis

Cel mai frumos poem este despre cum nu se scrie
Poezie tâmpită şi despre funicularul în care poeţii se urcă
cu Dumnezeu... poeţii întregesc lumina
Bat toaca în schitul unde pustnici scuipă
plămânii roşii ai scrisului-jertfă

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în torent emoţional

suflă vântul tare împrăştie gânduri
poartă poezia în zări îndepărtate
sentimente aranjate în patru rânduri
iubiri în cuvinte de aur montate.

pasiuni literare în torent mă aruncă
chemările luminii vin valuri valuri
dragostea de cuvânt mă farmecă încă
ca soarele vieţii pictat pe cristaluri.

doar între cuvinte vreau să trăiesc
litere inocente în suflet visător
chiar când mă pierd şi rătăcesc
versul îmi este drum izbăvitor.

poeţii universului îi am în anturaj
poemele albastre mă umplu de miraj.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii echilibrat şi puternic din punct de vedere emoţional înseamnă şi să ştii în ce anume merită să-ţi investeşti energia. Un om puternic din punct de vedere emoţional nu-şi pierde timpul focusându-se pe lucruri pe care nu le poate controla. El ştie că nu are niciun sens să se enerveze, de exemplu, pentru că plouă sau pentru că sunt blocaje în trafic. Un om puternic emoţional ştie că uneori singurul lucru pe care îl poate controla este atitudinea sa. Pacea interioară începe atunci când nu mai permiţi ca evenimentele sau oamenii să-ţi controleze emoţiile, ci tu eşti în controlul gândurilor şi trăirilor tale.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O emoţie este un program care funcţionează automat; de cele mai multe ori este implicat şi corpul. Un sentiment apare însă doar atunci când acest proces este conştientizat. Uneori, emoţiile pot apărea fără să existe sentimente -de exemplu, când roşim fără să ne dăm seama că ne-am ruşinat.

Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ştim de asemenea că sufletul nostru este unit cu un corp? Trebuie să conchidem de asemenea că un anumit corp este mai strâns unit cu sufletul nostru decât toate celelalte care sunt în lume, pentru că ne dăm seama în mod clar că durerea şi multe alte sentimente ne vin fără să le fi prevăzut, şi că sufletul nostru, printr-o cunoaştere care-i este firească, socoate că aceste sentimente nu purced din el singur, întrucât el este unit cu un lucru întins, care se mişcă datorită dispoziţiei organelor sale şi care se numeşte în mod propriu corpul unui om.

Descartes în Pasiunile
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă realitatea ar fi cea în care înţeleptul să primească recompensă în această lume, iar răul să primească pedeapsă pentru faptele sale, aici şi acum, nu am fi diferiţi faţă de animale, care sunt conduse numai prin puterea naturii imprimate în ele. Principiul este simplu – răul şi înţeleptul sunt două stări care descriu depărtarea de Puterea Supremă şi apropierea de Ea. De aceea, este vorba de stări dinamice, care se pot schimba în fiecare clipă, în fiecare om, când scopul principal trebuie să fie atins prin urcarea pe treptele scării spirituale, concomitent cu tragerea concluziilor din acele stări de coborâre, în care noi ne aflăm din când în când.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând într-o lume diferită

Uneori suntem un pic naivi
trăim într-o lume imaginară,
care pictează cum copiii sunt neajutoraţi,
pentru că ei nu cunosc ipocrizia
şi nu au scuturi pentru a se proteja.
Ei sunt sensibili, vulnerabili,
visând într-o lume diferită,
liberă, afară din această cutie.
Fără prejudecăţi,
fără nebunia celor mari.
Uneori sunt atât de fragili
de ţi se rupe inima într-o mie de bucăţi.
Copiii au mult de învăţat,
cum trebuie să repare
tot ce alţii au distrus fără milă.
Adunaţi-vă şi de fiecare dată când se vor gândi
rămâne o cicatrice în plus, în suflet.
Asta îi face să fie mai preţioşi şi mai puternici,
uşor determinaţi pentru a face dreptate,
într-o lume atât de imperfectă.

poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd oameni revoltaţi că roboţii înlocuiesc multe job-uri pe care le au acum oamenii. "Vaaai, ajungem să trăim între roboţi!" Noi trăim deja într-o lume în care oamenii sunt roboţi. Mă întreb cum de nu se revoltă aceşti oameni atunci când un om merge 12 ani la şcoală, apoi mai câţiva la facultate şi apoi îşi petrece 10-12 ore pe zi vânzând la Kaufland, sau făcând munci care îi irosesc, unii poate pentru tot restul vieţii. Da, milioane de job-uri vor dispărea peste noapte şi vor fi înlocuite de tehnologie, inteligenţa artificială şi roboţi. Multe din job-urile pentru care facultăţile îi "pregătesc" azi pe tineri nu vor mai exista în 5-10 ani. Asta lasă loc job-urilor şi ocupaţiilor care necesită ceva ce Ai-ul, tehnologia şi roboţii nu vor avea prea curând: suflet. Şi dacă psihologia este la origini ştiinţa despre suflet, pregăteşte-te pentru o lume în care psihologia şi vocaţia sunt noua religie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de ploaie

Mă mai încearcă, uneori, câte o ploaie
Şi mi se risipesc picurii ei prin sentimente,
În torente,
Până când ridic ochii spre cer
Şi nu văd acolo nici un nor şi nicio stea
Sau altceva
Diferit de culorile ochilor ce mă privesc de prin amintiri
Cu gust de furtună
Sau cafea bună
Sorbită pe-ndelete dimineaţa
Sau tăinuită după cină,
La ora când nu ştii dacă e prea târziu
Sau prea devreme
Pentru o ploaie care vine
Dacă vrea,
Când vrea
Şi-mi udă ziua
Sau noaptea
Sau numai ora când mă încearcă şi mă risipeşte
Printre torente
De sentimente.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimănui nuanţa de albastru nu i-ar putea sugera furie, aşa cum roşul nu poate da naştere la sentimente de spiritualitate.

Swami Panchadasi în Aura umană
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiradar

ce ar putea să ne spună oamenii... mereu într-o alergare haotică
cu blazările lor eroismul rutina opiumul zilei
tovarăşi în celula minusculă de unde
se pot conduce imperii// vis cu sirtaki pe o plajă la Acapulco

vin din oraşul-caracatiţă pe străzile căruia aceşti zombi neştiuţi
aprind focuri şi strigă numele celor din eşalonul 1//fii de politicieni rataţi conduc SUV-urile cu mâna dreaptă
iar cu stânga îşi strâng femeile aproape

radarul înregistrează aici şi toţi ştiu că nu poţi
intra în depăşire
trebuie să mergi pe axul drumului cu peste o sută de km/h pe lângă meteoriţi şi eclipse
cu lipsă de sentimente şi un abonament la
erotic-time
tot în acest spaţiu linear ultimul sosit este mesia
doar el îşi poate tăia tendoanele fără lamentaţii
ca într-un puzlle tu ştii că omul se recompune

imaginile cu semenii tăi care fac partide/matrioşka lor amoroasă/te readuc în agora
unde doar tu mai poţi pipăi aburul seminţele neîncolţite masa tăcerii şi flacăra olimpică

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să sorb din roşul buzei tale

Să-mi dai paharul plin, neprihănit,
Să beau amarul neputinţei sale,
Ca pe un vin ce nu s-a împlinit
În crama vie a iubirii tale

Aş vrea să mă îmbăt definitiv,
Fără de leac şi fără de scăpare,
Să fiu năucul veşnic emotiv,
Care iubeşte viaţa până moare

Sunt mult prea treaz, încerc să nu mai fiu,
M-am săturat să îmi tot caut scuze,
Nu vreau să mai recit fără să ştiu,
Cum tremură iubirea ta pe buze

Dă-mi roşul crud, aroma, în pahar,
Îl voi sorbi chiar fără să îmi pese,
Să-mi amintesc de tot ce n-am habar
Prin clipe de iubire tot mai dese

Şi lasă-ţi trupul trestie în vânt,
Licoarea ta mereu să îmi ofere,
Ca să devin acela ce nu-ţi sunt,
Poetul... ce iubirea ta o cere

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ta, cale spre desăvârşire spirituală

Te voi cuprinde în mintea mea
În care numai vocea ta şi poezia ta există
Nu pot exista fără această creaţie... poezia
Fără acest dar pe care mi-l oferi în fiecare dimineaţă
La fiecare răsărit de soare, la fiecare apus
Suntem un ulcior de apă pentru însetaţi de dragoste
Suntem nişte frunze peste grădina bunicii
Sau poate nişte imagini de vis, ancorate de pânze dese
Suntem corăbiile mării ce portul îl inundă
Nu aşteptăm salvarea din nemurirea trupului
Dar suntem conştienţi de salvarea sufletului
De iubirea ce ne salvază, ne ridică, ne venerează.
Amintiri suave pentru iubitori, copii ai sufletelor pereche
Ferestre deschise spre suflete
Căi spre călăuzitoare timpuri...
Cunună în cer şi pe pământ.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori...

Trei culori...
Cunosc pe lume? Ele mă cunosc pe mine?
Eu cunosc de fapt mai multe, dar ideea-i alta-n sine...
Trei culori stau aşezate pe drapelul ţării noastre,
Purpuriul de sub lanuri şi seninul dintre astre...

Trei culori întemeiate pentru-aducere aminte
A trecutului istoric presărat cu reci morminte,
Pentru-a ocroti pământul, avuţie-autohtonă,
De invazia "lăcustei"... nu ne-a trebuit nici bonă...

Trei culori capitonate, sunt primare şi stridente,
Ce-ţi induc cu "dar şi poate", felurite sentimente,
Roşul e simbolul vieţii, forţa şi senzualitatea,
Galbenul e vindecarea iar albastrul libertatea...

Trei culori de care-s mândru, chiar de mi-e prezentul tragic,
Mă gândesc la viitorul, pruncilor, să fie magic...
Sincer, am o doleantţă, este oful meu toracic,
Celor trei culori pe mijloc, le lipseşte lupul dacic!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta self respectului

codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiţia artei
până şi poeţii pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kick boxing
unde îşi trântesc adversarii literari

furtul unor sintagme poate echivala
cu hoţia trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
cum poţi să nu incriminezi
furtul artistic?

se fură sentimente brute falii de viaţă
utopii pigmenţi
arta nu are cod
oricine se poate aşeza la drumul mare
nelegat la mâini
să îşi scrie memoriile fără self respect
faţă de arta din penitenciare

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!