Strigăt de pace
Se varsă lacrimi printre frați,
Ne mor oamenii, nevinovați,
Pentru o cruntă încăpățânare,
Se varsă lacrimi arzătoare...
Sunt minți bolnave, imbecili,
Făcând să sufere vlăstare de copii,
Nebuni ce vor să ne înjuge...
Pământul-i tot un lac de sânge!
Se înlocuiesc bomboane cu blindate,
Tancuri care zac pe catafalcuri,
Cu încrâncenare azi ne domină prostia...
Nu le furați, vă rog, copilăria!
Sunt semne apocaliptice, divine,
Sau interese doar meschine,
De ce ne transformați părinții în eroi?
Lăsând copii flămânzi și goi,
Doar pe motivul că ați vrut război!
Chiar dacă ne desparte acea fâșie
Și nu vorbim aceeași limbă,
Aceleași sentimente avem de mame și soții
Și cu regret vă spun, aveți și voi copii...
De ești un om de rând, un diplomat sau președinte,
Cuvântul este același, de te numești părinte,
Nu contează în fața morții statutul pe care-l ai,
În fața lui Dumnezeu suntem egali!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Livia Mătușa. [Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre căsătorie
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre vorbire
- poezii despre sânge
- poezii despre soție
- poezii despre soț
- poezii despre război
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.