Eu și cu tine
am îmbrățișat
timpul rămas
el ne-a pus laolaltă
cu ce ne puteam oferi
un pic de tu
puțin din mine
umbre dansând
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Jertfe
ne-am dăruit golului
într-un moment
de caldă apatie a lunii
vidul creat de noi
apleacă un munte
sfios renaște un altul
din lava lui
noi umbre dansând
pe marginea lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu sunt iluzia
repetabilei morți
cărăușul poverii
aș spune
în spațiul rămas
construiesc niște cuști
pentru cei singuri
oameni și câini laolaltă
orbiți de prea multă lumină
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nord și sud
în timpul rămas
vreau să învăț a scrijeli
pe trupul mutilat de calimă
al arborilor mei
un singur cuvânt
Iubire
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desigur
voluntar
plec la război
iau cu mine
pana și arcul
să apăr
ce-a mai rămas din noi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub același platan
te-astept aici
noapte de noapte
pe-aceeasi bancă
sub lacrima
aceluiași platan
ce ne-a surâs odată
din umbre mirosind a spaimă
povesti cu frunze verzi
mă vei gasi în bob de iarbă
de vei dori să afli despre mine
câte în lună și-n stele
mai pot să se întâmple
din cea mai grasă țărână
văzută vreodată de ochiul
din marea iubire a lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
tu ai murit
eu încă sunt o umbră
din spatele oglinzii
o umbră ce disipă
în mii de țurțuri
gheața din inima lunii
tu, eu sau tu
sufletul tău sunt eu
inima mea bate
pe cele zece octave rămase
neconvițional alese
tu ai plecat
eu am rămas să duc mai departe
un ce... puțin
atât cât a rămas
din marea durere a lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facerea
Eram atât de trist și atât de fericit
încît strîngîndu-te în brațe
tot timpul îmi părea
că am cătuși de aer.
El a trecut pe lîngă mine și mi-a zis;
- Ce-mi dai ca să le tai?
- Nu-ți dau nimic, i-am zis,
nu vreau să mi se taie
cătușele de aer.
El a plecat
cu ochii scoși de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu mai am mult
până la mine acasă
doi munți de sare
și-un văzduh
mai am de străbătut
cu tălpile goale
bocancii i-am pierdut
demult
în tranșee
nisip
durere
câmpuri cu maci ofiliți
pe marginea retinei
bobului de grâu
nu mai am mult
ca să ajung oricum
acolo
unde m-așteaptă
suave flori de lut
lipite-n geam
îți zic
a mai rămas puțin
destin sau destinație
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând
nimic nu rezistă
acestui val visător
ce mistuie marea
în dansuri de foc
și o despică
spre noi începuturi
ca un câine pribeag
rămâne nisipul
mângâiat de vânt
suflet rătăcind
în bezna umilă
a singurătății
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între noi
depărtări cu mult mai adânci
decât pietrele spălate de ploi
povești ce înfloresc
din spaima pădurii
și umbre tremurând
la ceas de zăbavă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impar
îngerul meu juca la ruletă
tot ce agoniseam cu greu
în ziua de coasă
eu adunam fluturi verzi
el cosea iarba albastră
inechitate, i-am spus
dacă vrei, eu sunt tu
tu poți mai mult decât mine
adună frumusețea ce piere
vezi cum pui laolaltă
pe rânduri matematic alese
aripa ta, sufletul meu
mie să-mi lași o brazdă de cer
un pic mai searbăd
decât o plăpândă speranță
de număr impar
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunț
unu cu unu fac doi
în această lume confuză
cu linii nesigure
și unghiuri obtuze
o iau de la capăt
- nu că mi-ar fi timpul complice-
pe scara cu trepte țesute
de minusculi păianjeni
divid
amplific starea de fapt
a multor visuri
oricât m-aș strădui
obțin același total
mulțimea vidă
mi-e sete să beau
o gură de aer din spațiul rămas
în timpul acela
între unu și doi
aproape adorm
cu ochii deschiși
ca două fântâni săpate în cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
omul acesta este înalt și alb
ca un mesteacan obosit
de lungile clemente
abia de vad de unde a venit
sa-mi fie frunte
frunza
in iarna ce se-apropie subtil
cu umbre fade si miros salciu
de gheata ce se sparge si disipa
lumina-n aurori
e omul meu venit de nicaieri
o doamne
cat suflet poti sa pui
peste ghetari
paduri
și tot ce-a mai rămas
înalt și alb în omul ăsta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă uit la un film sf așa
ca să îmi duc timpul rămas
într-un cadran ce bate nemilos
și-mi pare că viața asta a mea
a fost gândită de aștri
sau zei cu chipuri întoarse cumva
spre ochiul din frunza mereu verde
când cineva ucide pe altcineva
în numele unei legi fără substanță
rămâne un liber arbirtru
telecomanda îmi este aproape
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
mă-nvăluie toamna
cu umbre cărămizii
și frunze veștede
mi se zbat lângă tâmplă
lasă-mi timp
doamna mea
între noapte și zi
o răsuflare și alta
curând
voi îmbrăca
rochia neagră a iernii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
hai,
vino cu mine
să punem pe soclu
grădina din partea întunecată
a Lunii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când dorul dezlipește
rădăcina de lut
nu vreau să-mi fie dor
de mine
nu pot să plâng
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mi-e frică,
Tată,
Mă țin de Tine.
Tu ține-mă pe mine
Să-ți fiu izvor
De apă crudă.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați mâhnirea!
Nu, dragii mei, lăsați mâhnirea!
E timpul care ne-a schimbat,
Zadarnic luptă amintirea,
Nu-nvie arborul uscat!
Ne-a despărțit de mult destinul,
Ne-a înrăit al vieții greu.
Azi ne-a rămas prieten vinul,
Și tinerețea e-n căminul
Și-n catalogul din liceu.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar azi
ninge
cum odată ningea
prin cuget
în suflet
răsar alte drumuri
legănate de ierburi
ce rost au
ninsorile nesăbuite
peste gândul rămas?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!