Facerea
Eram atât de trist și atât de fericit
încît strîngîndu-te în brațe
tot timpul îmi părea
că am cătuși de aer.
El a trecut pe lîngă mine și mi-a zis;
- Ce-mi dai ca să le tai?
- Nu-ți dau nimic, i-am zis,
nu vreau să mi se taie
cătușele de aer.
El a plecat
cu ochii scoși de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.