Renunţ

unu cu unu fac doi
în această lume confuză
cu linii nesigure
şi unghiuri obtuze
o iau de la capăt
- nu că mi-ar fi timpul complice-
pe scara cu trepte ţesute
de minusculi păianjeni
divid
amplific starea de fapt
a multor visuri
oricât m-aş strădui
obţin acelaşi total
mulţimea vidă
mi-e sete să beau
o gură de aer din spaţiul rămas
în timpul acela
între unu şi doi
aproape adorm
cu ochii deschişi
ca două fântâni săpate în cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vino si stai
cat mai aproape
de mine

în dimineaţa asta
stejarul mi-a înflorit
în gât dorul de cântec

stiu ca ţi- e sete
nu stiu cat de mult
ochii tai vor fi pavăza
de verde în lumini translucide

şi mie mi-e sete
de tot ce-a pierit

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu ştiu dacă ştii
Ce înseamnă
Spaţiul rotund
Unde stelele dorm
Cu tâmpla prelinsă
Între doi munţi
Unul de sare şi altul de cenuşă

Pe cerul ce stă să izbucnească
Nu ştiu dacă ştii
Cât de grasă e iarba crescută
Din stânci
Privirea arborilor seci
Nu stiu dacă-o vezi

Despre suflet si altele
Nu îndrăznesc să spun

Mă fac ghemotoc în spaţiul rămas
Şi adorm

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

între noi doi
o cupă a răbdării

eu nu vreau nimic
nu mi-e sete
credinţa o am
nici foame nu-mi este
de trăiri şi speranţe
le-am învăţat pe toate
mireasă fiind

du cupa la gură şi bea
universul cu toţi cei ce sunt
înainte de noi iluzii
speranţe

între noi şi cu noi
din apele timpului
renasc anotimpuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

cărările mă trag în adânc
o umbră se stinge în alta
nu'i nimeni aici, nicăieri
pădurea tăiată gâfâie stins
a fost ieri, ieri...
cuţitul mă doare şi plâng
uneori păşesc peste ape
cuvântul mi-e catarg
bolta o sparg himeric în larg
mă cheamă cuvântul rămas
retina poartă zăpezile polare
e întuneric în lume şi frig
mă apropii de mine
mi-e teamă şi fug
tăcerea asta mă omoară
mă nărui tăcut într-un gând
aici timpul a dispărut, tăcând
aş pleca de aici, aş pleca departe
tremură lumina pe cioturi de viaţă
mi-e sete de cer
mă cufund între ape, a aşteptare
dimineţile zidesc fântâni de rouă în cer
privirea spală nuferi albi în lac de cleştar
coboară stele în fântâni
cuvintele s-au stins tăcute în lut
pe cer a mai rămas o întrebare
sau poate o stea însângerată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-e toamnă de noi
iubesc şi urăsc acest
anotimp aproape incert
nici nu mai ştiu câtă umbră
de frunză am strâns
ca să-mi fie culcuş
în camera asta oarbă
mi-e frig şi mi-e toamnă
de noaptea scăldării
în gheţuri ce dorm
şi adorm toate ferestrele verii
în ruginiul uitării
mi-e teamă şi dor

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumeţul

lumina s-a culcat între pleoape
timpul a rămas singur
între mine şi el un cuvânt ne desparte
ochii privesc ce pot să mai vadă
paşii s-au şters în ecouri târzii
uneori ascultam lutul cum plânge
sub palme, a rugă
seara mă preling într-o mare
dar unde mai este marea o mare
mă doare, mă strigă tăcerea din mine
se stinge în vatră şi cuvântul rămas
nemuritor mă întorc între astre
să fiu lumină pentru suflete plecate
uneori înalţ catarge pe boltă
şi din adâncul nopţii renasc între ape
mi-e sete să beau orizontul
să strâng nemărginirea în palme
sunt suflet ce bate în poartă
drumeţ necunoscut cu chip de ceară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până aproape de cer mai erau o mie de trepte...

aforism de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţimea vidă, ∅={x|x ≠x}

Folosind zero barat
Exprimăm mulţimea vidă
Şi-apoi spunem cu obidă
Merităm ce am votat!

epigramă de Dumitru Râpanu (4 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncuri

tăcerea s-a culcat între şoapte
timpul coboară agale în vale
nimeni în cale
se scutură în zare petale de floare
stele-n fântâni
umbre se scurg în oglindă
păşesc peste ape
cu măşti de oţel între pleoape
în palme adun lut milenar
focul arde în vatră
se coace şi timpul rămas
mă aşez între râuri
din care sorb cu sete
cerul uitat între ape
mă voi trezi în zori
când clipa se-ntoarce stele
şi voi vâsli
spre ţărmul umbrei mele
voi pleca în nefiinţă
în dansul ploilor în noapte
şi din adâncuri
mă reîntorc în ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram tineri

îmi promiteai marea
cu toate urgiile ei
sarea din munţi
mi-o puneai la picioare
să merg drept ca Iisus
pe drumul rămas între ape
săpate de timp
nimic nu-mi promiteai
nici ziua naşterii mele
nici clipa morţii tale
într-o zi de duminică
aproape caldă de noiembrie
marea vuia la uşa noastră
cu toată armata de crabi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înainte de-a ne fi fost
să fim
guri de fluvii spre hăul
deschis între sărut şi frică
am fost două fântâni
una cu apă sălcie
alta cu apa dulce
adâncă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu cum de iubeşti
urma ştearsă de ultima ploaie
căzută pe gura fântânii
dependentă de iarbă

nu ştiu cum poţi să iubeşti
gura arsă a femeii cu o mie de feţe
dragul meu
bat nopţi cu ninsori viscolite
lângă poarta rămasă deschisă mereu
dragul meu
chiar nu mi-e foame de vreun adevăr
îmi este doar sete de absolut
şi timpul rămas joc de puzzle
transformă-l tu în lacrima ce cade
secundă-n cadranul din cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crisalida

cât de adâncă
şi plină de molii
e noaptea
când eu îmbrăţişez
un arbore
gândind că-mi iau seva
din rădăcinile lui
între noi latră
câinii zăpezii
şi muşcă profund
din prima sclipire a lunii
peste un timp îngheţat
eu mă leg de acelaşi copac
şi visez cu mult mai departe
tu dormi cu ochii deschişi
într-un alt cer
sicriu-crisalidă
nepăsător
la toate durerile lumii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu nu înţeleg multe lucruri
ce par a fi simple şi nu sunt
cum ar fi de exemplu
scânteia de început
naşterea moartea această
trecere aproape brutală
prin zeci de anotimpuri incerte
din coapsa evei sâsâitul şarpelui
raiuri promise abandonate
îmi fac semnul crucii pe buze
accept desprinderi masive
din calota polară pentru că simt
cu instinctul acela primar
tragedia supravieţuirii
încă o dată îmi fac semnul crucii
pe frunte în dreptul inimii
şi tot nu înţeleg de ce mi-au fost daţi
ochii aceste fântâni larg deschise
înspre centrul pământului

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se prăbuşeşte timpul

Eu te-am visat
În taină
Şi te-am iubit
La infinit
În lacrimi
Mi-ai rămas iubire
Un râu îşi poartă graţios
Albastra albie de lut
Mi-e plânsul
Doar un nod în gât
Mi-e frig
Şi mi-e pustiu în nopţi
Spre propriul eu
Tot sap adânc
Îmi proiectez
Lumina mea curgând
Să-şi facă leagăn sfânt
Şi-adânc culcuş în tine.
Cum pot să potolesc, iubire
O sete care nu e sete
O apă care nu e apă?
Se prăbuşeşte timpul
Prăpastia ne-ncapă
O zi de linişte n-avem
Nu vezi speranţele cum pier
Se-nfruntă zeii noştri-n cer.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi cu tine

am îmbrăţişat
timpul rămas

el ne-a pus laolaltă
cu ce ne puteam oferi

un pic de tu
puţin din mine

umbre dansând

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nord şi sud

în timpul rămas
vreau să învăţ a scrijeli
pe trupul mutilat de calimă
al arborilor mei
un singur cuvânt
Iubire

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

după poezia cu acelaşi titlu, de Irina Rambu

Timpul nebun aleargă în neştire,
Timpul consumă poveşti de iubire
Timpul curge încet la închisoare
Timpul zboară de eşti în Baleare.

Timpul este în Univers stăpân,
Timpul ia tot ce e rău sau e bun
Timpul de poţi să-l întorci o clipă,
Timpul, oh timpul, ce grea ispită.

Timpul e viaţă şi timpul e moarte
Timpul e un drum spre eternitate,
Timpul e haos şi timpul e-o stare,
Timpul calcă totu-n picioare!

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgăre de lumină

pe ţărm un pescăruş
singur cu marea
păsesc către el
sunt drumeţul cu chipul de ceară
rănit între spini
cu fiecare pas
trecut, rămas
mă apropii de cer
mă rog, mă închin
lucesc între spini
stropi cruzi de lumină
ochii senini
a cui este vina
joc de umbre pe cer
pe umeri mantie cu crini
obosit mă aşez între ani
mă închin în taina primei lumini
curgeam prin viaţă tăcut
în urmă fecioare
născute din mare
păşeau spre soare apune
printre valuri şi spume
apune şi timpul rămas
astăzi iubesc şi beau orizontul cu sete
la final se naşte un prunc
aici, lângă mare
surâde candid devenirii
în ochii lui cruzi răsar bulgări de lumină

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-ai cheltuit

N-am vrut să-ţi dau totul
era ca şi cum
m-aş fi dezgolit definitiv, m-aş fi descărnat
când trupul mi-ar fi fost rănit de mângâieri trufaşe
rămas cu ochii trişti de ciută între vânător şi vânat

N-am vrut să ştii totul
numai aşa
nu m-ai cheltuit
(e atât de puţin mister în lume...)

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!