
* * *
omul acesta este înalt și alb
ca un mesteacan obosit
de lungile clemente
abia de vad de unde a venit
sa-mi fie frunte
frunza
in iarna ce se-apropie subtil
cu umbre fade si miros salciu
de gheata ce se sparge si disipa
lumina-n aurori
e omul meu venit de nicaieri
o doamne
cat suflet poti sa pui
peste ghetari
paduri
și tot ce-a mai rămas
înalt și alb în omul ăsta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Anotimpuri
A venit iarna-ntr-o zi - Era de așteptat -
N-ai vrut s-o primești în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.
A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna și ești tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aștepți până la sfârșit
A venit iarna și-ntreabă nevinovată:
"Nu știi unde sunt zăpezile de altădată?"
Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea ghiocelului
Poate-ati putut si voi afla,
Poate v-a spus-o cineva,
Ori ati citit povestea lui,
Povestea ghiocelului!
El a ramas orfan pe lume
Si n-avea capul unde -si pune.
Copil sarman, fara putere
N-avea nici rude, nici avere.
Iar Iarna a venit si ea,
Incercand viata sa i-o ia
Dar Dumnezeu l-a ocrotit
Si o zana buna a venit
Ca sa-l fereasca de ninsoare
L-a prefacut in alba floare.
De-atunci, copilul calator
E-al primaverii vestitor!
Cand ea apare, ca o boare,
El ii agata-n par o floare
Si pune pe vesmantul ei
Covor gingas de clopotei.
Iar omul, omul este fericit,
E semn ca iarna s-a sfarsit!
poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Politrucul este o specie umanoidă nouă, Homo degeneratus (omul degenerat), cu sinonimele: Homo agrammaticus (omul agramat), Homo atheus (omul ateu), Homo avarus (omul avar), Homo demagogus (omul demagog), Homo duplex (omul duplicitar), Homo egocentricus (omul egoist), Homo ferox (omul feroce), Homo hypocritus (omul ipocrit), Homo ignorans (omul ignorant), Homo ilogicus (omul ilogic), Homo inanimis (omul fără suflet), Homo ireligiosus (omul nereligios), Homo mendax (omul mincinos), Homo necans (omul ucigaș), Homo sanguinis (omul sângeros), Homo vindictus (omul răzbunător). Specia Homo degeneratus a degenerat din specia Homo sapiens subspecia sapiens (omul înțelept sau omul inteligent) și n-are nici conștiință, nici suflet, nici remușcări. Multiplele sinonime ale lui Homo degeneratus arată doar o parte dintre trăsăturile definitorii ale acestei specii.
George Budoi în Politică și politicieni (14 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de la nivel înalt
Hai să eliminăm risipa...
Și-au spus aleșii într-un glas
Și a venit, în sfârșit clipa
Să strângă și... ce-a mai rămas!
epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit toamna
A venit toamna încă o dată
am mai îmbătrânit puțin
sunt un șurub ce-a ruginit în poartă
și scârțâie-n prelung suspin.
Aleargă frunze pe asfalt
și se lipesc de el, prea ude,
când curge ploaia din înalt
fiorul toamnei mă pătrunde.
De mă cuprind melancolii
nădejdea mi-e, Doamne, la Tine
Ești rațiunea mea de-a fi
că-n rest toate-s deșărtăciune.
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără suflet, omul nu mai este om
Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzește,
omu-n pământ putrezește.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.
poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din om, omul se îndrăgostește de umbră, animalul de trup. Abia când omul privește în suflet realizează că n-are ce căuta acolo.
Ion Bardung
Adăugat de Ion Bardung

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care face tot ceea ce duce la fericire să depindă de el însuși, și nu de alți oameni, a adoptat cel mai bun plan de a trăi fericit. Acesta este omul moderat, omul cu caracter bărbătesc și cu înțelepciune.
citat celebru din Platon
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabla înmulțirii cu șapte
Nimeni,
nimeni nu mai vrea să fie balaur.
Nimeni.
Mai ales balaur cu șapte capete.
Că nu-i glumă să-ți cumperi
șapte pălării deodată.
Sau șapte perechi de ochelari.
Iar dacă mai ești și fumător, ce faci?
Iar dacă-ți mai place și păhărelul?
Bineînțeles, e grozav să-l bârfești pe cutare
cu șapte guri sincronizate,
dar face să fii balaur
numai pentru atât?
Dar când prind a se certa
cele șapte capete care dintre ele-i mai deștept?
vai, Doamne! cum se mai mănâncă,
cum se mai mușcă!
Hai să fim oameni, zice balaurul,
furat de gândurile acestea pedagogice,
apoi se dă de șapte ori peste cap
(peste... capete),
având certitudinea că se transformă
în
omul nou, omul nou, omul nou,
omul nou,
omul nou, omul nou, omul nou.
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul bun și omul rău
Doamne,-s după chipul Tău
Și cel bun, și omul rău;
Dar, o spun cu reverență,
Totuși, câtă diferență!...
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (21 martie 2018)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul bun și omul rău
Omul bun e o bomboană,
Rău-ți pune sare-n rană.
Omul bun te vindecă,
Omul rău te spintecă.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (12 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când există o taxă pe venit, omul cinstit va plăti mai mult, iar cel necinstit mai puțin pe același venit.
citat celebru din Platon
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
bat la poarta diminetii
smulg ganduri si le lepad din mine
fac o curatenie generala in interior
fiecare pata sta prinsa de
suflet
cu pioneze
vreau sa extirp orice pacat
insa doar tu Doamne poti
sa-mi stergi din suflet
tot intunericul
te rog Doamne
adu lumina ta peste
sufletul meu.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ratezi vreo binecuvântare! Într-o zi un om a șoptit: "Doamne! vorbește-mi!" și o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit. Așa că omul a mai strigat: "Doamne! vorbește-mi!" și bubuitul unui tunet a răsunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a ascultat. A privit în jurul lui, și a spus: "Doamne! dă-mi voie să te văd!" și o stea a strălucit scânteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul acela a strigat cu disperare: "Doamne! atinge-mă! ca să știu că ești aici" după care Dumnezeu S-a aplecat și l-a atins pe om. Omul însă a dat cu mâna, alungând fluturele așezat pe umărul lui. Apoi și-a văzut mai departe de drum. Tu nu rata vreo binecuvântare! numai pentru că nu o primești în felul în care o aștepți tu.
citat din Chris Spheeris
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga unui suflet trist
În ispita cruntă Doamne am intrat,
Și cu a mea voie și fără de voie,
Îmi este sufletul veșnic condamnat
În focul etern singur să îmi steie.
Sunt Doamne un simplu, umil muritor
În această lume plină de ispite,
De aceea Doamne îți cer ajutor
Să mă mântuiești, Înalt Prea Slăvite.
Am greșit ca omul, azi capul mi-l plec
Să îți cer iertare, Ție Domnul meu,
Vina mă apasă, am sufletul sec,
Adu-mi mântuirea păcatului greu.
Sufletului meu Raiul fă-i-l casă
Să-mi stau veșnicia în frumosul loc,
Ia te rog povara ce sufletul mi-apasă
Și mă scapă Doamne de Iadul de foc.
poezie de Răzvan Isac (16 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul nu este niciodată mai înalt decât atunci când stă în genunchi ca să ajute un copil.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul și pomul
Omul se naște din iubire,
Pomul prin încolțire.
Omul crește mare,
Pomul să înalță spre soare.
Pomul frunză verde are
Și se mândrește cu ea tare,
Omul muncește și adună
Și are inimă bună.
Iar când iarna vieții sosește,
Omului părul îi albește,
Pomului ramurile îi trosnesc
Și amândoi îmbătrânesc.
poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
simt cum te scurgi
în golul din ziduri
crăpături abia inventate
pe podele deja șubrezite
de molii
chiar și în visuri uitate
te duci
doar zbor dus
lângă cocori
aripa mea vede
cu alți ochi
zborul întors
pe ramul cu flori
omul meu de zăpadă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghimpu rupe tăcerea: Când omul lui P se schimbă pe omul lui F, asta nu e reformă!
Stăm cu sufletul la gură
De la ce să-ncepem oare
Primul pas, de anvergură,
În reforma Țărișoarei
Ne dorim să fie dură
Cum a spus-o Gimpu-Iute,
Scoatem deci omul lui P..
Și numim omul lui F...
Parcă nimeni nu se plânge
De valori și de principii,
Vom numi omul lui L...
Căci oricum e omul P...
poligramă de Iurie Osoianu (26 iulie 2011)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul ideal
Este omul ce rezistă
Nebăut și nemâncat,
Omul fără de păcat,
E ceva ce nu există.
epigramă de Corneliu Ioan Iovuța din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!