Anexă
plânsul zorilor alungindu-se
în prăpăstiile lumii
mirosea a rouă și a carne crudă
din ce în ce mai mult
mi se pare că
târziul curge prin ceasuri copleșitoare
nu avem un scenariu scris
pentru malurile noastre
uneori trecem prin nisipul mărilor
fără să avem vreme în tălpi
și ca-ntr-o anexă a morții
ne ducem viața de aici până mai încolo
mai ne jucăm de-a viața o bucată de drum
țesem pânze de păianjen pentru corăbii
și ca să fie totul perfect
trăim o fărâmă de moarte în liniște
așteptând sub iarbă cuminți
o nouă înviere mai bună
sau poate doar o ploaie fecundă
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.