Aproape de tine
Sub tălpile tale fug drumuri de pământ,
printre pași zboară păsări din ierburi,
cu lacrimi de ploaie, norii
te păzesc de întâmplări vinovate.
Aproape de tine
îmi frământ mâinile fără atingeri
sub impulsul trădărilor interioare
de care doresc să mă rup.
Fac scut din urme de așteptări,
mă îmbărbătez să nu uit de îndrăzneală
și lupt cu ochii necontenit,
să vezi ce nu e de văzut.
Nu mă lăsa să sufăr
mai mult decât iubirea mi-o cere,
pune-mi înbrațe trupul și sufletul
ca pe un trandafir alb în zori.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Copiii așteaptă
Amenințarea-i pe urme
o himeră pierdută pe drumuri,
vin anotimpuri nebune
fără oșteni,
fără arme,
doar cu vremuri potrivnice.
Nu poți să fugi;
se urcă frigul în oase,
zăpezile se îmbulzesc,
sănii de vânt aduse de cai
n-au loc pe cărări.
Bunicii povestesc întâmplări,
țes pânza florilor de gheață.
Copiii așteaptă
și visează cu ochii deschiși
o lume ce nu mai vine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau mai mult
Mă prind în jocul gulerelor albe
și mă lupt pentru ideile libere
la care fiecare contribuie,
la ruperea barierelor impuse de alții.
Tot ce se naște crește în os
și în carnea de vultur
care zboară fără aripi.
Lumea nu știe apele în care mă scald,
înot și prin cele tulburi,
mă tem de întâmplările neprevăzute
și le adun între ziduri.
Nu vreau mai mult
decât să încap în propria inimă
cu tine împreună.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânii căpițe de fân alăturate
În trupul tău înmugurit înverzesc gândurile,
în păr îți coboară nopțile din păduri.
Ochii privesc îndepărtările verzi,
sub pași rămân drumurile încărunțite de ape
și somnul visează săruturi flămânde
cu suferința așteptării pe buzele roșii.
Sânii par niște căpițe de fân alăturate
ce-mi dau o neliniște, o dorință de foc,
când mâinile îmi alunecă pe umerii albi
cu nerăbdarea să culeagă fructul copt
mai dulce decât uitarea din vis.
Mângâierile tale gingașe de floare de colț
îmi lasă iubirea să respire la înălțimi,
aromele din esențele de brad.
Timpul legănat de atâta dragoste
se nemurea în plăceri de femeie
cu surâsul plin de sclipiri vinovate,
patima vioaie, nesupusă și sălbatică
fremăta ca o mare în valuri
iar noi așteptam la țărm împlinirea cerească
râmasă într-un poem nescris.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele rămase păsări
număr pe degete zilele rămase păsări
le cuprind aripile-n brațe
și mă înduioșez când zboară
paralel cu pământul
pe sinusoidele sufletului blând
lumina alunecă fără urme
de dragoste
o să strig cu puterea ecoului
să se audă
dincolo de margini
și de începuturi
tu ascultă-ți gândul
pune-l în cuvinte
și scrie
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea care mă înfășoară
Îmi trec multe gânduri prin minte,
puține sunt cele care-mi dau repere imediate
și doresc să le rețin.
Mă îmbrac în poezia lor și aștept,
să înțeleg sensul pentru care mă lupt,
să capăt bucuria fiecărei zile și nopți
pe care timpul mi-o împrumută.
Dragostea care mă înfășoară în fibre nevăzute
mă face să cânt ori să sufăr,
mă întoarce pe toate părțile cu gura arsă,
vine vara cireșelor amare și a vișinelor acrișoare
și alerg să le strâng
astfel contopesc vorbele în gesturi fără cuvinte
în dulcea iubire
pictată pe zidurile inimii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără corp și pași
tăceri rupte din tainele nopții
îmi lasă teama în simțuri
într-un timp continuu, fără corp și pași
prin care trec fără să-l percep
unde-mi pot grava clar amprenta
sau pierd în uitare trecutul
multe întâmplări se pot manifesta
în viața fiecărui om
indiferent de participarea sa
nu și de performanțe
sedimentate-n scrieri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici urme nu sunt
Alerg pe zăpada înghețată ca pe hârtie
unde să mă opresc, nu apare niciun drum,
nici urme nu sunt,
imensitatea albă prinde depărtarea în dungi subțiri.
Copacii și ei sunt sculptați în tablou,
în ochii mei joacă toate liniile
doar mâinile înghețate și ele
caută pri buzunare
monade de căldură.
Caută-mă,
apropie drumurile de mine
și lasă-mă să vin în oraș la tine
unde îți voi pipăi trupul cald și alb
ca pe un bibelou de porțelan.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea-i într-o rază
Iubirea mea-i într-o rază pe buzele tale
și tu n-o vezi,
îi simți doar căldura ademenitoare
cum îți urcă prin sânge.
Palmele noastre cuprind lumina
ca pe o sferă de bucurie în ochii
ce privesc în suflet întruparea întregului
din care curge unduind viața.
Când mă vrei, desprinde-ți sentimentele
ce așteaptă-n odăile inimii dezlegarea
limbii de foc din cuvintele nespuse
aflate dincolo de zăbrele.
Tu știi, fără mine lacrimile cristalizează
pe obrajii tăi de piersică coaptă,
eu te simt cum respiri în fiecare femeie
și te aduc pătimaș în trup.
Sarea îngheață sub tălpile tale
pe urechea pământului,
în aerul tău mă îmbrac în dragoste
și dragostea se îmbracă cu mine.
Prin mâneci îmi zboară liber păsările
în pieptul meu sunt cuiburile lor
la care întotdeauna se întorc repede
să-și crească nestingherite puii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu doresc să cadă fluturi din cer
nu știu dacă cineva mă caută de singurătate
sau eu fug permanent de ea,
îmi cad norii în cap cu păsări cu tot
tu de la o vreme alergi după ele
și nu se întâmpla nimic statornic.
mă așez cu greu la locul oferit
împart zâmbete de circumstanță
și gândesc mai departe
m-a lovit dragostea din unghiuri drepte
nu pot să o ridic în brațe
mă îndoiesc aproape de toate lucrurile
ce vreau cu adevărat mă ispitește
nu doresc să cadă fluturi din cer
lumea din jur binevoitoare îmi pare prefăcută
nu simt niciun punct de sprijin
n-am aripi
tot ce am e voința de a mă ridica deasupra de cuvinte
cu mâinile gata să se prindă
de cerul tău ascuns în piept
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un imbold care vindecă răni
Tu știi prea bine
în care sălaș o să locuiești
niciodată nu pleci
pe drumuri care nu duc niciunde
eu rămân cu sufletul împăcat
să aștept la fereastra nopții deschisă
te păstrez stăpână a inimii
un imbold care vindecă răni
și nu iese în afară
decât cu iubirea adusă în brațe
cu trupul subțire
și arcul întins
peste pustiul vieții nisipos
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întorc la matcă
întorc noaptea pe fețele lunii
într-un descântec
fac incantații pentru aducerea ploii
pun semne la izvoarele dragostei
apă neîncepută beau și arunc împrejur
să mă vindec de dor
îmi las urme pe pietrele albe
peste care alunecă destinul
cu întâmplările vieții
dimineața urcă prin frunzele copacilor
lumina le sărută seva
rădăcinile se răstignesc în pământ
flămânde
păsările se opresc din cântatul zorilor
și zboară în altă parte
ziua se prinde cu mâinile de gât
și răsuflă ușurată
nu-mi doresc decât un curs normal
lăsați-l liber
mă întorc la matcă
unde m-a lăsat Dumnezeu
să-mi caut drumul
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâs
sub tălpile tale pământul lasă urme
pietrele se rotunjesc și ascultă
cum fuge praful
din spate vântul îți flutură părul
soarele cade pieziș pe trup
cu săgeți înfipte-n lut.
timpul se scurge topit ca ceara
aproape că râde
pe gura ta arsă de sete
dragostea mea te urmărește
cu o răcoare
pentru fiecare surâs blând.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aură norocoasă
Să-i pui iubirii aură norocoasă
și din plinul ei să umpli sufletul,
e o tandrețe de floare mirositoare,
pliază în inimi bucurie
cu flămânde așteptări de dragoste.
Când nimic nu se aude în jur
totul foșnește în sânge.
Iar gândurile din zbor se desprind,
cad prin tine în forme de înrobire.
Intră în trupul poeziei fără cuvinte
și se păstrează definitiv în memorie.
De o asculți iubirea crește ca iarba
și flori te înfășoară în albul purității
cu aură norocoasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu poate să prevadă
Lumea-i plină de îndoieli, are multe fețe,
s-a trezit la realitate adâncul din conștiințe,
dar mulți privesc fără să participe,
spectacolul se desfășoară cu ușile închise.
În scorburi am găsit șerpi și păsări,
am un fior de teamă ascunsă,
păsările oricum zboară, dar șerpii rămân
și fără precauție nu-ți bagi mâinile.
Nimeni nu poate să prevadă
când se schimbă ordinea existentă,
se emit scenarii și păreri năstrușnice
cu fundamente fără conținut
care se pierd în tăcere,
la noi tot ce începe nu se mai termină
voința e aproape nulă.
Unora ne place mersul cocostârcului
cu pasul rar,
văd lumea dintr-un con de umbre
fără să mă concentrez prea mult
asupra formelor ei de manifestare
care sunt de neînțeles.
Capăt mereu respectul pentru ce a făcut,
trăiesc siguranța că și-n viitor
schimbarea forțată a lucrurilor
va lăsa loc și credinței omului,
în sentimente și artă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte fără armură
Nu se mai storc lacrimi înșelătoare
ce lasă urme pe pomeții obrajilor
mai subțiri decât apa de ploaie,
se scaldă lumina în ochii verzui
fără să se mai rotunjească dezinvoltă,
bucuria sădită-n flori face boboci
și se deschid cu arome pe limbă.
Grădina mușcă din faguri lumină
și nu se lasă păcălită de nori,
într-un imperiu cu margini de argint
dispare orice urmă de singurătate.
Cuvinte fără armură de apărare
se tem de răzbunarea verdelui crud,
se îmbracă-n veșminte de fildeș,
elefanții prind spaimă de moarte
și de rup totul în cale.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut femeia de ploaie
Ne-am despărțit din același drum
Mersul ei, grăbit, cât cerul traversat de comete
Nu se mai vede.
Să așezăm cuvintele în fața oglinzilor
Să nu se frângă de pietre sparte, de durere
Ca o moarte rătăcită
În plânsul căzut peste cruci.
Aproape întotdeauna
Luptele se vor da pe întuneric
Victoria va fi stabilită de alții,
Ajunși la lumină.
Adaug neliniștea-n uitare
O las s-alunece-n silabe de durere
Și alerg pe ulițele strâmte
Trăgând târâș imaginile.
Se urcă-n mine un obstacol
Flacăra așteptării de plumb, arde
Nimicul ia forme de cenușă udă
Și mă îmbărbătez.
Mânia îmi surpă blesteme
Sămânța tăcerii se împrăștie pe drumuri
Mă voi urca pe acoperișul nopții surde
Însetat, caut femeia de ploaie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizontul cu porți de piatră
Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
și rodește în ploi
zămislind ființa din lutul sterp.
Atunci se naște lumina,
aura de botez a capului meu
primește duhul
și se înalță cu el în picioare.
Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porți de piatră,
Drumuri prin gânduri trecând...
De înalț mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
pe brațele tale,
Semne de pământ se desfac.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zilele luminii
Mă regăsesc în fiecare dintre oameni
și caut răspunsuri la întrebările lor,
cel ce uită să se apropie de rădăcini
nevrednic își pierde credința
și e zbate răpus de îndoieli.
În zilele luminii mă dezleg de întuneric
mai hotărât decât înfometații de cuvinte,
mă rup de teama care surpă voința
și-mi rămâne în urmă ecoul.
Trăiesc în umbra răcorii de seară
dau la o parte nepăsarea,
odată cu puterea care se ridică pe zid
de zidul pe scară îl urc
în vreme ce orizontul se îmbracă în purpură.
De la mine scapă idei ce scapără,
lupt cu întâmplări care înghit scântei,
tu-mi dai iubirea ce-mi înfășoară trupul,
eu nu știu ce să-ți dau
nu vrei nimic.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea cerească
Te modelez transpir
in gând
In gând te modelez
visând
Din albul lut eu te
frământ
Cu mâinile eu frec
pământ
Si ochii albastri ții
sărut
Îți mângâi coapsele
mai jos
Îți mângâi trupul cel
frumos
Tu esti in gândul meu
iubire
Luceafăr îmi esti
dumnezeire
Voi cere voie de la
soare
Să iau o raza lucitoare
Să-ti o asez jos la
picioare
Sufletul să-ti încălzească
Iar inimă îți pun o stea
cerească
Te-as modela din lut
mereu
Asa cum te doresc
doar eu
Să iau durerea de la
tine
S-o pun in suflet doar
la mine
Si te-ncalzesc c-o
sărutare
Tu simți cum inima mă
doare?
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am tălpile rănite
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și urme-nsângerate las timpului anost.
Simt gândul meu vibrând și las singurătatea,
În urma-mi cad stele fără să simtă noaptea.
În trupul meu suspină albastre picuri reci,
Nu-s lacrimi și nici patimi din visele betegi.
În mine încolțește din nou fugarul timp
Cuvinte-obositoate le scriu în contratimp.
Neputincoasă stau în sufletul ce doare
Și-aud ecoul greu în sunet de izvoare.
Eternitatea-i, pădurea fără glas
Dar n-o să-mi frângă visul, e tot ce a rămas.
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și timpul mă îngână, gândindu-se la cost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!