Stare
niște drumuri zdrențuite
pietre grele se spintecă una pe alta în creier
apa alergând goală
printre picioarele confuze
chipul legănându-se
între două căderi dilatate
fără să mai cunosc drumul
despart ceasul de timp
înainte de a uni malurile serii
într-o veghe copleșitoare
tăcerea era ca un film mut
fără actori și regizor
în minte toate gândurile s-au stins
în curând mă voi bate pe întuneric cu liniștea
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.