* * *

când clopotele tac

circul revine-n urban

vântul tremură
în duminici trecute
uitate

nimeni nu râde
nu plânge nici măcar o copită de cal

niciunul din cei ce au fost atât de aproape
de groapa marianelor
nu schiţează aproape nimic
pe faţa lor de clovni acrobaţi
măşti născute din fum
ca fumul se-mprăştie

este un alt an

vântul se zbate şi plânge
delirul turlei din adânc

sunt umbre chircite în clopotul
acestei înşelătoare iluzii a lumii

tac toate şi cad în muguri de pietre
ca la începuturi
şi circul revine-n urban

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când clopotele tac

vântul tremură în liturghii
din duminici trecute

circul revine la noi în oraş

nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schiţează aproape nimic

doar vântul se zbate şi plânge

în turla din adânc
păduri de clopote... tac

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circul

Astăzi trece prin oraşe circul cu-acrobaţi,
Staţi la coada de bilete să vă amuzaţi,
Este circul cel mai mare, clovnii sunt vestiţi,
Cumpăraţi dreptul la viaţă dacă izbutiţi.

Astăzi facem pe circarii, toţi, pe rând, pe rând,
Chiar de stăm în echilibru, vom cădea râzând,
Vom juca mingea pe-o sârmă fără de control,
Vom dribla şi viaţa noastră, dând autogol.

Pe arena mondială, circ de mari artişti,
Noi suntem doar clovni pe sârma celor foarte trişti.
Nu sărim ca acrobaţii, senzaţional,
Ne împiedicăm la urmă-n triplu salt mortal.

Nu dăm bani pe-autografe căci jucăm un rol,
Să murim pe roata vieţii într-un carambol.
Ne-am visat într-un spectacol nişte acrobaţi,
Şi ajungem clovni în circul lumii de rataţi.

Doar directorul de scenă râde magistral
De spectacolul cu fraieri, senzaţional.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

nici nu mai ştiu
cine sunt şi de ce
când vântul tremură
toate spaimele lumii
alunec pe gheţuri ce dorm
şi adorm

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantome

auzi cum tremură
vântul în bălţi
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?

întoarce-ţi faţa spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute

alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe faţa brăzdată a lunii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj urban

Văzând un munte în oraş,
Am întrebat un ştab fruntaş:
- E pus pe hartă pe la noi?
- Nu, este... groapa de gunoi.

epigramă de Ioan Fărcaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circul

într-un oraş populat cu iluzii
din lăuntrul fiinţei mele,
în intersecţii de cuvinte
ochii poposesc pe circul din stradă,
cu saltimbanci visători
bufoni răsfăţaţi
acrobaţi la trapez
ei urcă spre cer
să afle la pieptul fecioarelor
epopeea sânilor sărutaţi
decolteul anunţă pruncii
zămisliţi în nopţi cu foc
iubirea ascunde tăcerea
aşternuturilor pătate
trompeta trubadurilor
însoţeşte dansul balerinei
în căutarea aripilor
prizonier clepsidrei
timpul este mut
aruncă pe jar amintiri
ce ard libertatea de a visa.
a adultului corijent la maturitate

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânc de Groapa Marianelor

Pe unde trece pasu-ţi de zăpadă
cresc roşii trandafiri; spre cer te sui...
Dorm toţi, nicio privire să nu vadă
Cum te văd eu cu ochii nimănui.

Din stele sau din nuferi, orhidee,
Alb, alb mă uit - văzduhul ţi-e deschis...
De pe pământul nins, în Căi Lactee
Duc trandafirii tăi, cu ei, un vis...

Şi pleacă mări albastre-verzi din mine;
Fluidul transparent de-atâta dor
Ascunde lumii ăsteia străine
Adânc de Groapa Marianelor...

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi vine-a-râde şi a plânge

Te-am strâns din vorbe
Şi te-am făcut buchet,
Buchet de crini deschişi spre Soare,
Albi clopoţei ce-au fost azi botezaţi
în lapte dulce, parfumat de-o Toamnă.

Îmi vine-a-râde... şi a plânge!...
... Cum am putut să te adun?
Inima mea a fost lopată?
Ea a uitat cine-ai fost Tu?
Şi-a pierdut toată durerea-aşa-deodată?

Îmi vine-a-plânge... si a râde!...
... De circul sentimentelor din mine!
De-această Toamnă nebunatică!
De frunzele cu gust de citrice!
Sunt trase astăzi prin muştar... dar dulci!

Îmi vine-a-râde... şi a plânge!...
"Cum e posibil să muşti Toamna
Cu ochii şi cu inima înlăcrimată
Şi de te-ntreabă lumea: E dulce,... aromată?
Tu să-i răspunzi: Daaa!!! E ca o pâine caldă.

Îmi vine-a-plânge... şi a râde!
La câte mi-ai făcut Tu mie
Eu să te-adun acum în gând
Cu toate frunzele amare....
Să te transform în pansament... pe rana mea.

Oare am înnebunit? Cum să râd, să plâng... de mine?
Cum să văd în Toamnă, Vara?
Cum să am pe limbă fiere, şi să spun că-i un jeleu
Când din suflet scot pelinul clipelor de bun rămas?
Mi-a pus Dumnezeu în cuget Primăveri în loc de Ierni?

Îmi vine-a-râde.... şi a plânge!...
Cum să te văd un ghiocel?
De unde-atâta Primăvară
Când ploile de Toamnă fac ravagii
În amintirile cu tine şi grădini?

Îmi vine-a-plânge... şi a râde!..
Nu pot să cred.... că te iubesc şi-acum.

poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgicul urban

mă-ncearcă o stare
ca o poezie de dragoste scrisă
de cei ce mângâie faţa ascunsă a lunii
cu degete albe

acolo unde piatra lipeşte afiş
pe singurătatea cât o boltă albastră
întreaga suflare se-ascunde
în carcasa neagră a unei viori
biciuită de ploi

închis
bilete epuizate
înghiţite de veacul vopsit
spune o doamnă din spatele geamului mic
mestecându-şi suflarea
de iarbă proscrisă

urbanul dispare între o notă şi alta acută
cât resemnarea celor atinşi de alămuri

moartea devine nostalgică
anume stare de graţie
ca propria-i farsă
din pustiul urban

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată la fel

ce stare de bine adie
peste ochiul sării din mare

se-aud muzici divine
dinspre pleoapa desprinsă brutal
de ţărmul ce şi el plânge

de parcă o lamă fierbinte-ar tăia
în adânc
nisipul de om
omul de câine

şi totul se zguduie
capătă alt sens
în ochiul furtunii
ce m-a înrobit
fără de sens
atât de aproape

niciodată la fel

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum de speţa a treia

totul se schimbă
nimic nu rămâne ca ieri

intr-un alt secol
unul îşi pune pe chip
masca de lup
şi urlă-n zăpadă
ca nimeni să-l vadă
să-l stie tăgadă
emoţii de fiară
altul scutură norii
peste ape din munti
şi plânge cu tot universul
ce naşte o zi
când cel cu faţă de lup
îşi dă jos masca
şi zâmbeşte aproape uman
unicului cer ştiut

o lacrimă de om

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă ninge nisipul
cu flăcări din guri
de tunuri uitate
pe pârtii neumblate
de om
şi Dumnezeu

ce tare mă doare nămolul
lăsat de urma paşilor tăi
în carnea putredă a lumii

de-acolo unde eşti
ascultă vremea schimbării
atât de aproape
în mine răsar ghioceii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de adânc se înfigea
cuvântul spus de muica
în lutul orb
să nu rămâi dator nicicând
hrăneşte-te din moartea
copacilor bătrâni
sărută talpa grea de rădăcini
când simţi că nu mai poţi
şi lasă vântul să suspine
cum ştie numai el
prin muguri cruzi
copile

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, mamă...

Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Şi noaptea uitå de ninsori

Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!

Nu plânge, mamă, trece toamna
Şi frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!

Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Şi sufletul mi-e îngheţat
De dorul mare ce îl am!

Nu plânge, mamă, lasă aşa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ştergem lacrimile-n zori
Şi până-n seară se usucă!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
şi cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
poveşti nespuse
umbre

e cerul meu

vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă

e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
şi ochi abia născuţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circul vieţii

Disperarea oamenilor
mă deprimă grav,
prinşi în jocul loteriei
numită pompos fericire
trag la sorţi trăiri
şi fac abonamente
ca la un meci oarecare.
Anticamera iubirii
e goală de suflete,
circul vieţii strânge
şi atrage-n capcană
oameni însinguraţi.
Fluturi de noapte
mascaţi în clovni,
bieţi manipulanţi
de zâmbete încreţite
şi de hohote chinuite
iţi fac rolul vieţii:
acela de a ceda
strălucirea interioara
pe-o haină lipsită
de orice scânteie,
ca-ntr-o ruletă rusească
jucându-şi destinul
c-o uşurinţă
demnă de-o cauză
mai bună...
În final de poveste
gloanţele uitate
pe ţeava vieţii
devin solniţe
rănilor cereşti:
astăzi,
iar mi-am jucat
norocul chior
la primul orb
numit destin!
Iar sufletul,
singurul duh
ce revine
în propria lampă
fermecată
a mai gustat din nou
din circul vieţii...

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Policromie

când verdele plânge
ne plouă cu alb
mici sfere de rouă
ascuţite alice ne plouă
şi ninge tăcut peste noi
înşelătoare linişti
ce leagănă cărarea

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circul din parlament

Îmi place circul când văd scene
Cu elefanţi şi câini dresaţi,
Maimuţe, tigri, lei, hiene
... Şi deputaţi!

epigramă de Dan Căpruciu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă poţi
dansează cu mine
până la capăt
chiar de faţa-mi va fi
câmpul brăzdat
de şrapnele
iar braţele crengi
doar cioturi vinete şi reci
pe scena libertăţii promise
dansează cu mine
aproape
la cumpăna simţurilor
dincolo de zăpezi
flori născute din vânt
muguri de piatră
fii partenerul meu de dans
acum şi atunci
când nu voi mai şti cine sunt
să duci dansul nostru
cu mult mai departe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară neagră - I

S-a înnegrit firul de iarbă!
Plânge; nimic pe nimeni nu întreabă!
Atâta moarte e astăzi vai, în jur;
Se teme să trăiască atât de singur!...

Nimeni nu mai trece pea lei...
Nimeni nu-l mai mângâie parcă...
Plânge şi roua din ochii săi
O, viaţă, viaţă de acum şi niciodată!

Pământul e negru şi încruntat;
Nu vrea pe nimeni să mai vadă!
Atâta moarte la cam supărat;
Clopotul se aude în fiece ogradă?!

N-a fost zăpadă; n-au fost nici ploi
Şi bolile ne-au cuprins de peste tot;
Nici firul de iarbă nu vrea să-nţeleagă
De ce e primăvara asta neagră, tot mai neagră!

Destine tulburate de efemer şi de abis;
Firul de iarbă topindu-se întrânsul învins!
Mi-e dor de alb, de iubire, de curcubeu,
Mă iartă, viaţă; credinţă fie-n Dumnezeu!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!