Nostalgicul urban
mă-ncearcă o stare
ca o poezie de dragoste scrisă
de cei ce mângâie fața ascunsă a lunii
cu degete albe
acolo unde piatra lipește afiș
pe singurătatea cât o boltă albastră
întreaga suflare se-ascunde
în carcasa neagră a unei viori
biciuită de ploi
închis
bilete epuizate
înghițite de veacul vopsit
spune o doamnă din spatele geamului mic
mestecându-și suflarea
de iarbă proscrisă
urbanul dispare între o notă și alta acută
cât resemnarea celor atinși de alămuri
moartea devine nostalgică
anume stare de grație
ca propria-i farsă
din pustiul urban
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.