Am căutat noaptea... să-i fur revărsatul zorilor; s-o îmbrac în liniștea lor.
Eli Gîlcescu (22 martie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Revărsatul zorilor
Privesc nemărginita zare,
unde cerul...
se contopește cu infinitul
liniștea mă strigă
împletind gânduri cu șoaptele vântului
sub lumina ochilor adânci
mă îmbată răcoarea nopții
mii de fluturi multicolori
poposesc pe patul de flori
cufundat în visare
respir parfumul îmbătător
ce îmbracă timpul
în veșminte argintii
uneori, simt ape vii din adâncuri
și iubiri ascunse în suflete de ghiață
rămân cuvintele dintr-un vers
ce închid pleoapele grele
căutând fericirea
în revărsatul zorilor.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am căutat puritatea
Am căutat puritatea
în albul trandafirilor.
Am căutat puritatea
în lacrima zorilor.
Am căutat puritatea
în albul zăpezilor.
Am căutat puritatea
chiar și-n albul mieilor.
Am căutat puritatea,
n-am găsit-o nicăieri.
Am căutat ziua, noaptea,
astăzi, ieri și-alaltăieri.
Un înger m-a ajutat
să descopăr puritate,
în sufletul tău curat,
care-acum îmi este parte.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă
Azi te îmbrac cu fulgi
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aștepți cu flori
din ierni pierdute-n
nopțile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simți vibrația mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinși, ce ard
pe chipul tău de gheață
ești omul de zăpadă
din grădina mea.
poezie de Maria Ciobotariu (17 decembrie 2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Revărsatul zorilor nu ține toată ziua.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Urzicile lehuze
Am căutat ciocanul în magazia cu cranii
să-i pun o floare de cui.
Am căutat fânul în podul cu animale
să-i pun picioare cu varice.
Am căutat în bluza ta sânii căprui
să mă rănesc cu spatele de bici.
Am căutat în Lună un strugure
în care pisicile-n călduri
s-au aruncat confuze.
Am căutat pe chipul tău
păduri
de umbre scuturate de gutui
peste urzici lehuze.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoșul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă asta - în oglinda dimineții s-a arătat că din viața ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ți dai seama.
citat din Omar Khayyam
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se treziră din somn, în revărsatul zorilor, băgară de seamă că la poartă îi aștepta o caleașcă trasă de opt cai albi, împodobiți cu panașe albe de struți și având hamuri cu totul și cu totul de aur.
Frații Grimm în Prințul fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
sufletul meu moare încet
la revărsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta maturizării
Negur-alburie plutește subtil
Peste lacul ușor tremurând,
Orizontul se topește umil
Și curge în picuri de taină,
Iar eu biet suflet de copil
Îmbrac a toamnei haină.
De ce să port eu haina grea,
Sa-nec în mine dansul verii
Și cantecul de pitpalac
Din liniștea din zori și-a serii?
De ce să las eu ce-am mai sfânt
Spre coacere sub un veșmânt?
Și-oftez adânc: se duce!
Tot ce-i mai pur în noi, ușor se duce...
Vai ce-aș dansa acum în ploaie,
Cu pletele în vânt bălaie,
Să simt mirosul florilor
De la venirea zorilor!
Dar timpul curge vrei-nu vrei
Și mă ivește-n fața ei:
Eu pierd aroma florilor
De la venirea zorilor,
Dar simt parfumul ei.
Și Cupidon din piept
Mi-a scos săgeata.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

E călătoare! A ieșit din mușuroi furnica și-a pornit, cum face în fiecare dimineață, a pornit să vadă lumea... Ea știa că ochii duc și mintea întoarce; că, văzând multe, știi destule și ai de unde da și la alții. Și ce fericire să călătorești dimineața, în revărsatul zorilor, când iarba e proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare, și când pe cer se prelinge lumina ca o undă de aur. Ș-apoi dimineața privești altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu-ți sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap și pornește la drum.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat
te-am căutat in tot albastrul mării
pe câmpul inverzit te-am căutat
te-am căutat in albul depărtării
si in pădurea de salcâmi de lângă sat
te-am căutat in casa de sub stele
te-am căutat in câmp de vânători
ești peste tot in gândurile mele
in noptile târzii si fără somn
te-am căutat... voiam să-mi fii aproape
la fel ca pân-acum.... dar in zadar
este târziu și știu că nu se poate
pe Cronos să-l inchid intr-un sertar
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineața tu te întorci întotdeauna
Adierea zorilor, ușoară,
respiră cu gura ta
la capătul străzilor goale.
Lumină gri, ochii tăi sunt
stropii gingași ai zorilor
deasupra dealurilor întunecate.
Pașii și răsuflarea ta,
asemeni vântului în zori,
aburesc casele.
Pietrele, umerii orașului,
degajă aburi
tu ești viață, trezire din somn.
Stea pierdută
în lumina zorilor,
susurul zefirului,
cădură, respirație
noaptea a luat sfârșit.
Tu ești lumina și dimineața.
poezie celebră de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pocăință
În jur, natura este-nbălsămată,
Mireasma florilor, sclipit de stele
Acoperă un tainic joc de iele
Ce-n revărsatul zorilor s-arată.
Îndepărtat-am gândurile rele
Să nu se mai întoarcă niciodată,
Să am senină fața, nu crispată,
Fărădelegile făcute să se spele.
Am planurile bine stabilite,
Privirea nu-mi mai este-ncețoșată;
De toate răutățile urzite
Mă vei ierta Măicuță Preacurată?
Acele zile mie rânduite
De har dumnezeiesc fie păzite!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinarul zorilor
dragostea se ascunde în buzunarul tăcerii
țipătul ei nu atinge decât buzele pecetluite de legea destinului
curcubeul se zbate între norii neputinței
ziua face compromis cu noaptea
mă agăț de vise camuflate cu zâmbet
sărutul speranței se sparge în mii de cioburi
lumina țâșnește din felinarul viu al zorilor
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
- răbdare
- Ce înseamnă răbdarea? Înseamnă să te uiți la ghimpe și să vezi trandafirul, să privești noaptea și să vezi revărsatul de ziuă.
definiție de Elif Shafak în Cele patruzeci de legi ale iubirii
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn ușor
Noaptea se joacă printre stele,
Visele pândesc tăcute după somn,
Gândurile se așază ordonate
În liniștea întunericului.
Amintiri, dorințe,
Tristeți, împliniri,
Așteptări, temeri,
Iubiri, dezamăgiri,
Speranțe, iluzii,
Toate aliniate
În așteptarea zorilor.
Acum totul e atât de ușor;
Somn ușor!
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul zilei... între două păci
Cer zorilor, când se-mbrățișează-n cuib,
să-mi cânte fericirea bucuriilor din vise
și-i mulțumesc amurgului pe calul roib,
pentru șopârlele cu ''pinteni aurii'' ucise.
Cer zorilor, când freamătă prin labirinturi,
să-ngroape cu lumină cazmaua insomniei
și-i mulțumesc amurgului sfidat de vânturi
pentru argintul smuls... din pleata vicleniei.
Cer zorilor, când se aștern pe fruntea beznei,
să-i susure domol, pe ochi, descântecul iubirii
și-i mulțumesc amurgului în șemineul vinei
pentru frenezia scânteii din cenușa amintirii.
Cer zorilor, când tainic se-oglindesc în verde,
să-mi picure în suflet crudul firului de iarbă
și-i mulțumesc amurgului cu flacăra ce arde
pentru ''fitilul'' candelei aprins în noaptea albă.
Cer zorilor, când lamentează dorul trist în noi,
să-l farmece cu inocența și galbenul din raze
și-i mulțumesc amurgului ce plânge în zăvoi,
pentru speranța lacrimei înveșnicită-n frunze.
Cer zorilor, când arfa lui Apollo cântă dimineții,
să scrie cu lumină crezul... pe inima viorii
și-i mulțumesc amurgului atins de gura răutății,
pentru Cuvânt... rănit de Eris și fript în focul urii.
Cer zorilor, când teiul crud mocnește în cuptor,
să plămădească aluat... cu mâna apei cristaline
și-i mulțumesc amurgului, în sanctuarul creator,
pentru proscura slovei coaptă cu răbdări senine.
Cer zorilor, când mustul fierbe-n cada de stejar,
să plăsmuiască-n mintea vinului odorul pastoral
și-i mulțumesc amurgului blajin, pe vatra din altar,
pentru Virtutea Mirului... sfințită-n Sfântul Graal...
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutat!...
Nu există-n lumea lată
Dar și lungă la șosea,
Ca, de cineva vreodată,
Să nu fi căutat cumva;
Poți fi căutat de medic
Sau prin poștă cu facturi,
Pe la geam de câte-un cleric
Ori să fi atras de nuri...
Și poliția măi tată
Te mai poate căuta
Cu-o cătușe, o lăcată...
Și cu flori "Nu-mă-uita"...
Căutat să dai o bere,
De pomană o piftea,
Căutat pentru-o părere
Sau la banii din saltea...
Te mai caută pe-acasă
Când tu umbli dezlegat,
Cea cu glugă și cu coasă
Să te pună "la pastrat"...
Totuși este-o importanță,
Te simți ca un reputat,
Parcă dă și cu speranță
Să tot fi... un căutat!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (27 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de vară
Obosit de-o zi toridă,
Soarele a asfințit;
Este liniște divină,
Totul pare adormit.
Din nori luna se arată
Mare și strălucitoare,
Făcând noaptea să apară
Mai frumoasă ca oricare.
Luna-n ceruri se răsfață
Ca o zână din povești,
Prinsă cu un fir de ață
De-nălțimile cerești.
În lumina-i argintie
Liniștea pare deplină.
Greierii, în simfonie,
Strică liniștea divină.
Deodată vântul bate,
Mișcând frunzele de plop,
Parcă vrând să ne arate
Cum merg caii în galop.
Sus în deal, la nea Ilie,
Urlă-un câine-n disperare,
C-a uitat la el să vie
Să-i aducă de mâncare.
Mai la vale, nu departe,
Doi cocoși s-aud cântând,
Anunțând că-i miez de noapte,
Ori că zorii vin curând.
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2013)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt
Te-am căutat în zbuciumul de mare
În țipătul furtunii,-n tremur de pământ,
În susurul ce plânge în izvoare
În taina ce-i purtată de-un cuvânt.
Te-am căutat în razele de soare,
Sub umbra munților încărunțiți,
Pe după nori, în zarzării în floare,
În codrii de cuvânt-n versuri despletiți.
Te-am căutat în stele, după Lună,
În ochii ce pe drum i-am întâlnit,
În liniștea ce tace în furtună,
În versul ce durerea și-a doinit...
Te-am căutat... dar unde n-am făcut-o?
Că universu-ntreg l-am răscolit,
La îngerii din cer ce-au zis:
-Nebuno!
La tine-n suflet încă n-ai privit!
Mi-am amintit că te-am ascuns în mine,
Ca să te am chiar dacă nu-mi mai ești,
Când doruri plâng inima să-mi aline...
Cuvântul care-mi deapănă povești.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!