Omul de zăpadă
Azi te îmbrac cu fulgi
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aștepți cu flori
din ierni pierdute-n
nopțile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simți vibrația mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinși, ce ard
pe chipul tău de gheață
ești omul de zăpadă
din grădina mea.
poezie de Maria Ciobotariu (17 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Revărsatul zorilor
Privesc nemărginita zare,
unde cerul...
se contopește cu infinitul
liniștea mă strigă
împletind gânduri cu șoaptele vântului
sub lumina ochilor adânci
mă îmbată răcoarea nopții
mii de fluturi multicolori
poposesc pe patul de flori
cufundat în visare
respir parfumul îmbătător
ce îmbracă timpul
în veșminte argintii
uneori, simt ape vii din adâncuri
și iubiri ascunse în suflete de ghiață
rămân cuvintele dintr-un vers
ce închid pleoapele grele
căutând fericirea
în revărsatul zorilor.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire sfântă
Mă întreb dacă aș putea opri,
pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
și-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristețea să dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
să gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a așezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
să împart cu voi nesfârșite bucurii
din ochii mei de mamă
cu iubire sfântă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi albastre
S-a așternut la poarta
mea-n tăcere
covor de lacrimi albe
fulgi de nea,
mă pierd pe aceeași cărare
pașii mi se-afundă în trecut
zăpezi albastre
închid tulburătoare
adâncuri
flăcări în haine sclipitoare
plămădesc viață
umbrele nopții împletesc
flori de gheață
dintr-o tristețe de-a mea.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecător popas
Încerc să dezleg în taină
din goana amețitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînțelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereții
un trecător popas
în zorii dimineții,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheață
între pământ și infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger
soarele-și arată veșnicia
prin glasuri de copii.
poezie de Maria Ciobotariu (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am căutat noaptea... să-i fur revărsatul zorilor; s-o îmbrac în liniștea lor.
Eli Gîlcescu (22 martie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mii de flori
Mii de flori ți-aș da în dar,
Nopțile să-ți fie jar...
Zilele cu cerul plin
De iubire și senin!
Mii de flori adun din câmp,
Mlădiate de un vânt,
În nuanțe rogvaiv,
Să-ți pun gândurilor tiv.
Mii de flori ți-aștern în cale,
Să-mi fii vis cu alb de cale,
Să-mi fii zâmbet, împăcare,
Să-mi fii ziua cea cu soare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur cuvânt
Am obosit de așteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
și primăveri fără număr
au trecut
aștern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
ești acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
singur cuvânt
format din două jumătăți.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare roșie
Ascunde-mă în umbra ta
să fiu o floare roșie
printre spice de grâu
iar soarele să lumineze
chipul în primăvară
învelește-mă
cu parfumul tău
când privighetoarea cântă
la revărsatul zorilor
ascunde-mă
între filele timpului,
ca o rază de curcubeu
când plouă neîntrerupt
ține-mă lângă tine
în amintirea primei iubiri
când pășeam
prin pădurea cu stejari
în cea mai frumoasă zi de mai
voi fi o mângâiere de vânt
un murmur de-abia șoptit
păstrează-mă
în pașii trecutului nostru,
fără clipe de uitare
când apusul va coborî în zare.
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău de floare
flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopțile de iarnă
dorul viu de primăvară
pe un colț de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit
a fost numai o părere
nu sunt flori și nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ține-nchis în casă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
într-o dimineață sau poate într-o noapte
printre atingeri, cuvinte, șoapte, suspine
voi așterne în privirea ta un covor fermecat de iubire
îți voi prinde în păr
cu drag, de drag,
flori de iubire, flori pentru tine
flori de liliac primăvara
vara, roșii trandafiri
toamna, galbene crizanteme
steluțe de gheață iarna
cât de frumoasă ești astă seară, femeie...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău
Chipul tău, vișin în floare,
Curcubeu de-alint și dor,
Patimă și provocare,
Nebunie sau amor.
Chipul tău, albă petală,
Orizont... abia sfințit
De o veșnicie goală
Și un cinic... infinit.
Chipul tău... exuberanță,
Îndrăzneală și plăcere,
Pasiune sau speranță,
Enigmatică... tăcere.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În liniștea serii
E tărziu și pașii mei se pierd
în umbra serii
stropi de ploaie
coboară pe alei
într-o liniște deplină
în curând vântul
va aduna frunele căzute
iar fulgi mari se vor așterne
peste trecut
gândurile noastre rătăcesc
prin destine
căutând un nou început
simt firul ierbii
cum alunecă pe gheață
depănând amintirile,
ca într-o poveste
cerul-i o oglindă
ce-mi reflectă visul
șiraguri de mărgele
adunâd din stele
cred c-acolo, tu îmi ești lumină
undeva departe...
prin locuri fără de nume
clipele timpului se schimbă mereu
stropi de dor prefăcuți în ruină,
când soarele apune în priviri.
poezie de Maria Ciobotariu din Nou volum de poezii ,,Un strop de infinit,, (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul vieții
Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulțimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
pași ratăciți de timp
pe țărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz și întunecat
iubirile
se nasc și mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieții
plin de zăpadă și muguri.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Bântuie vântul toamnei
să-mi spulbere anii,
să-mi prăfuiască gândurile
cu polenul din spicele uscate,
ce nu mai dau rod,
iar ploile mă inmoaie cu spălatul sufletului
de iubiri,
uitându-le,
până îmi vor îngheța
în fulgi criotici,
depuși pe geamul conștiinței
sub formă de flori de gheață...
Să nu sufli,
că risc să-mi topești
și ultimele amintiri!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destăinuire
Să nu te miri, nu-s cea de ieri
Din noaptea lungă de tăceri
Eu m-am desprins, nu vreau să mint
Uitat-am chipul tău vrăjit
Un soare-n lac s-a scufundat
Si luna-n noapte l-a urmat
Un cer albastru infinit
De mine s-a indrăgostit
Ce vis frumos, azi lumea toată
E primavara-ntruchipată
Iar țurțurii de gheață reci
I-am risipit pe vechi poteci
In amintiri nu imi mai ești
Te-am scos din file de povești
Plutești pe val purtat de vânt
Nu-mi ești iubire, nu-mi ești gând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina iubirii
Tainice gânduri răsar din depărtare
Când tu, iubite, cu glasul ău fierbinte
Mereu îmi amintești
De-a timpului visare
. Sărutul tău și azi îl mai doresc,
În nopțile cu lună clară
Pe cer când stele strălucesc,
În sunet dulce de vioară.
Simt inima aprinsă
În flăcări de iubire
Și chipul tău...
Îl simt mereu aproape.
. Ridic privirea într-al iubirii semn
-Ești flacără sau dor?
Iubirea ce te-nalță...
Cu-al nemuririi zbor.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec dalb
stele cad pe rând, pomii-și schimbă haina,
dalbe flori la geam, dalbe flori de cânt.
hai să deslușim care este taina
născătoarei ierni de prunci pe pământ!
hornul scuipă fum, adormiți coșarii
rătăcesc în vis ca niște nomazi,
stol după alt stol, numai mătăsarii
trag fuioarele ceții peste brazi.
de argint îmi e răsuflarea caldă,
printr-un ochi de geam deschis între nori
cade-n palma mea fulgul de zăpadă,
lacrimă de mir, cântul dalbei flori.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar o rugăminte
Vino albă de zăpadă și acoperă pământul
Cu-al tău strat pufos de fulgi ce îngheață zburând vântul,
Vino coborând din ceruri cu rochia de promoroacă
Cu fireștile trăiri, zilele cu drag îmbracă!
Vino tu, cea mai albită dintre toți și dintre toate
Și urmează-ți timpul tău și descurcă încurcate,
Vino iarnă, adu norii, scutură-i pe ale noastre
Și ne iartă de-am greșit alungându-te de-o parte!
Vino, adu sărbători să colinde tot românul
Dealurile, văile, vino și îngheață fânul,
Te-așteptăm cu brazii noștri în care am pus cadouri,
Vino dragă, iarna mea, vino iarăși dintre nouri!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!