E călătoare! A ieşit din muşuroi furnica şi-a pornit, cum face în fiecare dimineaţă, a pornit să vadă lumea... Ea ştia că ochii duc şi mintea întoarce; că, văzând multe, ştii destule şi ai de unde da şi la alţii. Şi ce fericire să călătoreşti dimineaţa, în revărsatul zorilor, când iarba e proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare, şi când pe cer se prelinge lumina ca o undă de aur. Ş-apoi dimineaţa priveşti altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu-ţi sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap şi porneşte la drum.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora cinci dimineaţa

E ora cinci dimineaţa
Şi aerul e curat.
Lumea îmi pare un paradis
Plin cu flori de mac.

E ora cinci dimineaţa
Şi soarele a răsărit.
Eu mă spăl pe faţă
Şi mă simt fericit!

E ora cinci dimineaţa
Şi aud cum cântă o ciocârlie.
Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,
O, ce dulce melodie.

Iarba e cu rouă şi soarele e pe cer.
Se naşte o zi nouă
Şi eu iubesc şi sper.

poezie de Vladimir Potlog (26 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa tu te întorci întotdeauna

Adierea zorilor, uşoară,
respiră cu gura ta
la capătul străzilor goale.

Lumină gri, ochii tăi sunt
stropii gingaşi ai zorilor
deasupra dealurilor întunecate.

Paşii şi răsuflarea ta,
asemeni vântului în zori,
aburesc casele.

Pietrele, umerii oraşului,
degajă aburi –
tu eşti viaţă, trezire din somn.

Stea pierdută
în lumina zorilor,
susurul zefirului,
cădură, respiraţie –
noaptea a luat sfârşit.

Tu eşti lumina şi dimineaţa.

poezie celebră de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai uitat

Ai uitat să priveşti cerul,
Să vezi dimineaţa-n zori,
Cum dispare tot misterul
Nopţilor cu şezători.

Ai uitat trandafiriul
Zorilor în dimineaţă.
Ai uitat să scoţi chipiul,
Cu rouă să-ţi dai pe faţă.

Ai uitat să priveşti soare
Când este deasupra ta.
Să stai în amiaza mare
La umbră cu dragostea.

Ai uitat chiar şi apusul
Când e ziua în amurg.
Mie mi-ai uitat surâsul.
În zadar lacrimi îţi curg.

Ai uitat să-mi dai iubirea
După care eu tânjeam.
Ai uitat că fericirea
Era tot ce îmi doream.

Acum e târziu băiete
De mine să-ţi aminteşti.
În zadar exprimi regrete.
La inimă nu-mi mai eşti.

Ai uitat că viaţa trece,
Că ce-a fost numai revine.
Lumea tot aşa petrece
Când rămâne fără tine.

Trebuia să ştii că viaţa
E făcută s-o trăieşti,
Ziua, noaptea, dimineaţa,
Cât timp pe pământ mai eşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ciudat, gândi furnica în sine, s-ar zice că numai pentru ca să facă rău îşi învelesc oamenii picioarele în pielea groasă a încălţămintelor." Şi tot gândind astfel, furnica ajunse la pânza îmbâcsită de praf a pantalonilor vânătorului. Îi sui şi pe aceştia, în zigzag, şi, când dădu de cel dintâi buzunar al surtucului, se opri. Să se coboare, să nu se coboare-n el? Din cele ce învăţase dintr-atâtea călătorii, şi de la alţii, ştia că pe oameni, mai ales, cu greu îi poţi cunoaşte pe dinafară. Iar în buzunarul unui om, îi povestise o bunică a ei că picase odată peste un pumn de ouă furate dintr-un furnicar; bunica dăduse de veste numaidecât, întreg neamul furnicesc venise şi, în vreme ce drumeţul dormea în iarbă, cât ai clipi, cărăbăniră toate ouăle, ca pe-o pradă de război.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea a pornit la drum

Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec uşor,
Azi te naşti, mâine eşti adolescent,
Apoi te îndrăgosteşti, simţi gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toţi murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viaţă,
Altfel viaţa nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitaţi,
Tot o formă de viaţă, nu ştim nimic despre viitor,
Vor şti alţii, este marea ştafetă a vieţii,
Fără studii, tratate, doar poezie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa zorilor

Iubesc că aşa sunt eu
Până când viaţa-mi îngheaţă,
Şi te iubesc căci tu mereu,
Imi faci frumoasă dimineaţă.
Cu miros de dragoste,
Cu dor de zbor spre lumină,
Ziua de azi a-nceput
Cu o dragoste divină.
O picătură de senin
O alta cu miros de crin,
Să sorbi aroma florilor
Din dimineaţa zorilor.
Uite, în cafea ţi-am pus,
Picături de apă vie
Şi cu raze-am luminat
Drumul tău spre fericire.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul călătoarei

Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au şoptit în vis, s-o facă.

Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă.

Când tinereţea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ş-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.

Iar a pornit pe "drum de fier".

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Bună dimineaţa! - strigăt
lăsat în miez de noapte
"Bună dimineaţa!" şopteşte
aerul îmbălsămat de zorele.

Tu ce mai faci?
A răsărit din nou
un curcubeu ce-mi încălzeşte
talpa aburind de vise.

Ochii mei se învaţă
să doarmă
iar stropii albi
ca o lacrimă târzie
mă limpezesc şi
se sfarmă de pleaope.

poezie de Walter Chiurlea
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ştii ce îţi doreşti, nu ştii încotro să o iei şi îi vei lăsa pe alţii să te influenţeze în deciziile tale. Dacă nu ai un plan clar cu viaţa ta, te vor introduce alţii în planurile lor şi, peste ani, te vei întreba - oare eu a cui viaţă o trăiesc? Dacă nu ai vise, obiective şi scopuri personale, vei fi tentat să faci ce face toată lumea şi vei trăi cum trăieşte toată lumea. Uită-te în jurul tău - îţi place ceea ce vezi? Pentru că exact aşa vei trăi şi tu dacă nu alegi altfel de acum. Devino conştient de calea pe care mergi şi, dacă nu ştii unde eşti sau unde duce mai exact acest drum, opreşte-te, descoperă-te şi fii tu arhitectul unei vieţi originale şi autentice.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rouă de iris

soarele bătea în verde
la umbră creştea un izvor
la stânga curgeau gândurile tale
limpezi
ca o ciocârlie
te împleteai lasciv în spirale
la orizont
palmele tale se făceau pâlnie
de dor
îmi strecurai dimineaţa
proaspătă
în rouă de iris

lumea încă nu îşi arăta faţa
prin desiş

trăiam în zodia copacilor

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stare de dimineaţă...

Am un dor de inimă de copil şi un sentiment fragil,
Era atât de simplu pe atunci pe când eram copil.
Acum mă zbat şi vreau să răzbat precum aş vrea,
O carte s-o citesc de la tine cu părerea ta.
Asta-i doar o speranţă de viitor când sunt tristă
Şi lacrimile curg ca la o artistă.
O stare de-agitare, mă duce-ntr-o simplă constatare, pe care,
Uneori aş vrea s-o văd că fiecare o are.
Chiar vreau să te trezeşti în fiecare dimineaţă,
Cu mintea clară şi zilei noi să-i faci faţă,
Într-un mod curajos şi chiar ingenios,
Cu multe idei, dar de-a dreptul fricos.
Dimineaţa suntem nişte roboţi ai propriilor minţi
Şi murim încet precum nişte sfinţi,
Dar vreau să ştii că şi tu vei afla,
Că va fi cineva ce va salva lumea.

poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renasc în fiecare dimineaţă cu tine

Stau pe oglinda apei
Ca o floare misterioasă
Cu o frunză cât o palmă de suflet
Culoarea mea e uneori albă
Alteori roz
Iar iubirea mă schimbă
De la galben la bronz..
Cu sufletul plutind uşor
Renasc în tonuri de hermină
Iar soarele din ochii tăi
Mă înzestrează cu lumină
Când noaptea cade peste mine
Mă-nchid şi mă ascund în vis
Ca-n dimineaţa ce-o să vină
Să mă deschid ca o floare de lotus
Renasc în fiecare dimineaţă
Când soarele răsare dintre stânci
Parfumul dimineţilor tale
Mă risipeşte şi mă adună
Dezbrăcându-mă de tristeţe şi
Îmbrăcându-mă în fericire...
Renasc în fiecare dimineaţă cu tine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnica modernă

Furnica nu mai dă din clanţă
Şi de-i ceri te împrumută,
Dacă îi dai importanţă
Şi de-o fi... satisfăcută.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În revărsatul zorilor, pe baltă, lumina face minuni. Pe faţa apei sclipesc, ici sfărâmături de oglinzi; colo, plăci de oţel, comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n nişte potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint dă strălucire stufărişului. Peste tot linişte neclintită, de rai. Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subţiri ca nişte lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când îşi udă pliscul; uneori se opreşte de se uită, ispititor, în fundul apei, ca şi cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare şi răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorinţă decât să-şi scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub aripi.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Mărinimie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa nebuloasă...

Lumina soarelui e acum departe de pământ
şi am vrea să resuscităm soarele cu ajutorul laserului,
exact cum am resuscita iubirea,
cu multă vrăjeală ieftină, farmece sau cu ceva apetisant.
Pădurile, pajiştile sau luncile râurilor,
se ascund în ceaţă şi când te uiţi în vale,
vezi o nebuloasă densă ca un nor aburind,
iar tu clipeşti şi te minunezi văzând asta de departe
şi-ţi spui că asta e dimineaţa iubirii.
Sper că ai o inimă suficient de mare pentru iubire,
că dacă nu, sunt destui spini şi mărăcini peste pajişte,
sau cum ar fi să vadă lumea
şi să facă o mulţime de fotografii,
atunci când vei ţipa pentru că din greşeală te-ai înţepat în ele.

poezie de Eugenia Calancea (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face o paraşută dimineaţa când se scoală?

Face duş şi pleacă acasă.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Tiberiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce mă trezesc devreme

Te salut, soare care-mi luminezi faţa.
Te salut, pe tine care faci dimineaţa
şi o desfăşori pe câmpii,
şi peste petalele lalelelor,
şi peste zorelele aţipite,
şi luminezi ferestrele, chiar şi pe ale celor
răutăcioşi sau nemernici –

îţi spun ţie, care ştii să te rogi cel mai bine,
steaua mea dragă, aflată
acolo unde te afli în univers
pentru a ne păzi de noaptea beznei veşnice,
pentru a ne mângâia cu lumina ta caldă,
pentru a ne îmbrăţişa cu razele luminii –
bună dimineaţa, bună dimineaţa, bună dimineaţa.

Priveşte-mă cum îmi încep ziua –
Binevoitoare, plină de fericire.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am strâns dimineaţa

între gene avea polen
şi-un pic de somn plutea
pe crengile ce băteau discret
la geam cu lemnul uşor
udat de ploaie ca-n lungi
sonde spaţiale
mă furnica dimineaţa care a întins
frunzele cu degetele îngheţate
să mă mângâie în singurătate
am strâns dimineaţa între buze
şi i-am strigat cu sângele ce iriga
inima mereu îndrăgostită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişează-mi gândurile

Îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii
şi nu lăsa să se scuture toţi macii verii,
strecoară-i în sân să simt în vene viaţa.

Prinde-i şi-n păr... să-mi lumineze faţa,
suferinţa a-ndepărtat strălucirea privirii,
îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii.

Presară maci pe lungul drum al neuitării,
ca petalele sângerii să descânte ceaţa,
atinge-mi buzele să le-mprumut roşeaţa,
căci s-au mătuit sub arşiţa înstrăinării.

Îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii!

rondel de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmele de dor

Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde eşti tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îţi acopeream ochii cu linişte
Caută-mi un puzzle!
Aşterne-mi în inima foc,
Desfă-ţi mijlocul sânilor!
Şi te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îţi deschid ochii cu dimineaţa ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!