Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
sufletul meu moare încet
la revărsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
în țipăt
sufletul meu moare încet
cu revarsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teide
ce caută lupii
în ținutul acesta
unde nimeni
nu mănâncă nimic?
mi-am găsit sălaș
sub pietrele fierbinți
lângă șopârle
port un coș de nuiele
pe brațul drept
mâna mea stângă
mângâie luna născută
aproape de tropice
câtă risipă de suflet
și sânge lichefiat!
câtă risipă de oase
și verde nescris
pe craterul selenar!
respir prin alveole
și nu mă mir
dacă sunt om sau pește
mai ușor ajung
în inima unei pietre
decât în suflet de om
să nu mă-ntrebi
de ce iubesc atât de mult
stânca fierbinte
să nu mă-ntrebi nimic
din ce nu știi
îți zic așa
ca un final de poveste
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sub ploaia de gheață
vin îngeri cu brațe de flori
pentru copiii din casa speranței
ce bine, și cât e de cald
în spectrul acesta hrănit
de însuși Dumnezeu
Moș Niculae există!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Căt cer moare
în coastele mele de iarbă!
Și câtă splendoare se naște!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubesc trupul acesta
de oase și limfă
vasele mici
ascunse în porturi
de umbră
și sângele tău
fereastră deschisă
sângele tău îl iubesc
din trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revărsatul zorilor
Privesc nemărginita zare,
unde cerul...
se contopește cu infinitul
liniștea mă strigă
împletind gânduri cu șoaptele vântului
sub lumina ochilor adânci
mă îmbată răcoarea nopții
mii de fluturi multicolori
poposesc pe patul de flori
cufundat în visare
respir parfumul îmbătător
ce îmbracă timpul
în veșminte argintii
uneori, simt ape vii din adâncuri
și iubiri ascunse în suflete de ghiață
rămân cuvintele dintr-un vers
ce închid pleoapele grele
căutând fericirea
în revărsatul zorilor.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând
mi-aș fi dorit să scriu
un poem despre iarba
crescută în piatră
despre piatră gândeam
să spun
intangibilă stare
pun bandana pe fruntea
celui mai înalt munte
și rămân sclava foilor albe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
INIMA ȘI FLOAREA VOR SĂ ÎNFLOREASCĂ ÎNTR-O LUME TULBURATĂ
Inima și floarea vor să înflorească într-o lume tulburată.
Sus, pe steiuri de granit s-ar naște albe flori de colț și de mușcată
Dacă-n mintea noastră-ncețoșată, o speranță de mai bine-ar fi,
Toate-acestea se vor împlini când pacea-n lume-i betonată.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație
ciudat mi se pare a fi
bobul de grâu ce naște
negrăitoare lanuri în care mă pierd
când așez luna pe masă și chem
înfruptați-vă cu toții din trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în ape mirosind
a flori de lotus
înguste canale
prin care trec
maiestuos gondole
spre timpuri în care-am
mai fost
tulburătoare vise
peste un ciob din bălți
un dor ascuns în liniște
se lasă încet
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger în derivă
Dacă vântul ar sta
nemișcat pe o piatră.
O, Doamne, câtă apă-ar țâșni
din frunți de păsări și de arbori!
El, îngerul meu trist
îmi mai zâmbi încă o dată
din colțul stâng al vântului
și părăsi fără suspin
o aripă-n ghețari.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se treziră din somn, în revărsatul zorilor, băgară de seamă că la poartă îi aștepta o caleașcă trasă de opt cai albi, împodobiți cu panașe albe de struți și având hamuri cu totul și cu totul de aur.
Frații Grimm în Prințul fermecat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cele mai frumoase povesti de fratii Grimm" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar * * *
simt cum te scurgi
în golul din ziduri
crăpături abia inventate
pe podele deja șubrezite
de molii
chiar și în visuri uitate
te duci
doar zbor dus
lângă cocori
aripa mea vede
cu alți ochi
zborul întors
pe ramul cu flori
omul meu de zăpadă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot desface cerul în fâșii de apă
iar timpul nu-l înghesui
între două inutile clepsidre
oricum nicio imagine nu surprinde întregul
nici măcar vederea de sus
cum nici feliile de prezent nu dovedesc nimic
oricâte grafice îmi fac în mintea mea
nu cuprind sufletul
poate doar plaja asta pe care îmi zburdă inima
și scoica...
scoica aceea din care marea îmi șoptește
te iubesc delfinule
te iubesc atlantule rătăcit...
peste nuferi nouă
firicel de rouă
limba mea de lut
seara o ascut
polizor de stele
aripi albe și...
câmpii cu mărgele
un fel de lacrimi însorite
pe flori întristate
sărbătoresc omizile
doamne
cât zbor într-un vierme
câtă risipă într-un vis
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
Dumnezeu a lăsat un har
în sufletul unor oameni,
spirite albe ce călătoresc
între dimensiuni...
Aceia sunt poeții.
Nu aruncați cu pietre spre îngeri!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoanele nu plâng
ți-am spus de-atâtea ori
despre iluzii optice
icoanele stau înrămate
în ziduri
legate cu lanțuri de flori
în altarul vremelniciei
totuși
se pare că tu ai dreptate
icoanele plâng și zâmbesc
uneori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arșiță
soarele trimite ciutura arsă
peste florile albe ce râd
nimic nu îmi pare a fi ci este
moartea o dulce stare de spirit
în care mă lichefiez și atât...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percepție
Câtă vreme țin
ochiul deschis
înseamnă că sunt.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-aș fi dorit să scriu
epocal despre tine și noi
un poem cu alte cuvinte
multe cuvinte neînțelese
de noi, cu atât mai mult
de cei ce trăiesc și sunt
minunea piramidelor
sufletul meu zboară
ca sufletul tău eliberat
de frontiere fără de hades
ape limpezi, cristale de sare
lăsate de praful cometelor
în noaptea cea neagră
dragul meu
sufletul nostru se-agață
de-o stea ce e și nu e
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi înțelegi durerea, tată
șase fetițe pe șase scăunele
de lemn în jurul mesei cu trei picioare
înting cu bucata de mămăligă rămasă
în ochiul de ou făcut de tușa
cu mult înainte de revărsatul zorilor
doge făcea naveta pe margini de lumi
pământești, șapte kilometri între
gară și sat, sora mea, prima piatră din neam
ce vorbește i-a spus doge, el era mijlociul
cel născut să fie tatăl a patru stele
George l-ar fi strigat îngerii pe vremea aceea
când două copile orfane mâncau
mămăliga din cioburi de ceruri
tata veghea drumul pe care-l făcea doge
între o margine și alta
seara își rezema bicicleta de poarta ce scârția
a durere, își punea brațele curcubeu
pe umerii mamei și spunea
hai, ia fetele și vino să mâncăm împreună
partea nevăzută a lunii
șase copile pe șase scăunele de lemn
incantația durerii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!