Dimineața tu te întorci întotdeauna
Adierea zorilor, ușoară,
respiră cu gura ta
la capătul străzilor goale.
Lumină gri, ochii tăi sunt
stropii gingași ai zorilor
deasupra dealurilor întunecate.
Pașii și răsuflarea ta,
asemeni vântului în zori,
aburesc casele.
Pietrele, umerii orașului,
degajă aburi
tu ești viață, trezire din somn.
Stea pierdută
în lumina zorilor,
susurul zefirului,
cădură, respirație
noaptea a luat sfârșit.
Tu ești lumina și dimineața.
poezie celebră de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.