Împreună, din nou
Se-nalță în văzduh, spre nemurire
Pe note stranii dintr-o melodie
Al cărei autor a fost să fie
Demult pierdut din orice amintire.
Doar ea nu i-a uitat trecuta-i viață
Și tot ce-a scris, și vorba lui blajină,
Plutind ușor, ca-n plâns de violină
Ce-n suflet îți pătrunde și-l dezgheață.
L-a însoțit în lumea lui de vise
Și a văzut în jur doar frumusețe
În timpul ce părea că adormise.
Nu sunt nici lacrimi, nu e nici tristețe,
Ci numai liniștea ce-o bănuise
Când steaua lui, căzând, i-a dat binețe.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trecut în viitor
E-o pagină din cele ce vor fi
Și nu pot, ce-i acolo, să citesc.
Tu poți citi? E scris că te iubesc?
Nu poți vedea nici peste, doar, o zi?
Ei, lasă, nu-i nimic, citim ce-a fost!
Vezi? E frumos, e-al nostru, bine scris,
Și e adevărat, nu e un vis
Cu întâmplări ce-n viață nu-și au rost.
Am o idee: ce ar fi ca noi,
Din ce s-a scris, din tot ce am trăit,
Să ne alegem doar ce ne-a unit?
Vom retrăi ce-a fost și... mai apoi!
Iubita mea, să scriem, amândoi,
În viitor, trecutul cu noi doi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picătura de viață
Sunt un crâmpei din visul frânt
al păpădiei, pe Pământ;
Sunt umbra florii ce-a dorit
să înflorească-n asfințit;
Pot fi un curcubeu căzut
din zborul unui gând pierdut,
sau doar amestec de culori
adus de fluturi călători;
Mai sunt suspinul ce-a zburat
spre norul cel întunecat
în noaptea cerului spuzit
cu stele-n timpul infinit.
Iar ce n-aș vrea să fiu, nici pic,
e, numai, stropul de... nimic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mamă
Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 6 comentarii până acum.Afizic
Zile-am de sensibilitate
Când tânguiesc de frumusețe
Pierdut în impoderabilitate,
Ușor, doar fum, delicatețe.
Nici fulg nu sunt, doar șir de lacrimi
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.
Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ține pieptul în "suspens";
N-am niciun sens, de în jur de mine...
Îs plecat fără prezent, un mers!...
... Fără de pași, tot o plutire,
Ce-o țin, m-agăț de ea, n-o las
Și-o pierd, că timp n-am... Amăgire
Sunt tot... Produsul de-un impas!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea
Deschide-mi poarta, nu-s ce par a fi!
Eu înlesnec, doar, trecerea spre-o lume
În care nici regretele postume,
Nici lauri sau averi nu pot veni.
Deschide-ți sufletul, de-acum e-al meu!
Ți-l voi elibera pe căi celeste
Spre Casa de lumină care este
Al sufletelor neștiut nucleu.
Te înspăimânt? De ce? Nu-i niciun chin,
Iar haina mea cea neagră va ascunde
Din timpul tău, doar câteva secunde
În care voi lua ce ai divin.
Ascultă-mă! Deschide și-ți promit
Că va uita de pământeana-i viață,
De tot ce-l înconjoară și-l răsfață,
De trupul ce, o vreme, l-a primit.
Deschide-acum, nu pot să mai aștept!
Sunt multe suflete ce vor să plece
Și doar cu mine-n lumea lor pot trece.
Tu, pune-ți mâinile, ușor, pe piept!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
în câte chipuri încerc să mi te amintesc
nici unul nu rămâne
pentru că zborul lor, e doar
o închipuire
în cate vise încerc să te găsesc
nici unul nu-i, o amintire
căci totul în mine este șters
de timpul care a trecut, și nu mai ești
în nimeni
dar ai lăsat cuvinte scrise
cuvinte din suflet amintire
pentru mulți care încă, vor să știe
că nu ai fost trecut, ci iar prezent
un suflet cald pentru vecie
acum eu mă uit la ele, citesc și nu pot
nici măcar să-ți spun, că-i fost
doar... amintire
poezie de Viorel Muha (august 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușa pe care nu am avut-o
Am atât de multe vise...
și o singură viață doar...
Luna alergă după mine,
pe strada pustie dar plină...
Acum, nici măcar nu plouă,
pentru că în jurul meu
înfloresc ghioceii...
Autoportretul și-a pierdut
creionul care mă cunoaște,
undeva într-o toamnă
de demult...
Încâlcesc adevaruri
pierdute pe un val de tristețe...
E o zi bună
pentru a inventa lumi!
Păpușa pe care nu am avut-o
Ți-am dăruit-o ție la prima ocazie.
Dar tu ai uitat că trebuie
să vorbești cu ea din când în când;
Stă uitată în mormanul tău de jucarii...
Și tace...
Păpușa pe care nu am avut-o,
pe tine te iubește mai mult...
îmi e dor de păpușa care te iubește pe tine...
Când sunt singură,
mă mai atârn doar de vise...
Am atât de multe vise...
și o singură viață doar...
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (5 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul pădurii
Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.
De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.
Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep și... nu visez,
Iar mintea, să continui îmi impune.
Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.
Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.
Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte
Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare
Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine
Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.
Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insistent
Când ai plecat, ai uitat izul de înapoi,
Atinsul pielii, toată buze înroșite
De atâta sânge, lavă caldă de amândoi
Și atâta dor strigat în șoapte înăbușite.
Te-ai prelins toată, din torente un șuvoi
Cu purul cald de lacrimă în sudoare....
Ești doar un nume, nu romanul cu eroi,
Doar ai rămas parfumul dintr-o floare.
Mai umpli rama, se-aplecând încă pe scrin,
Ce-o țin cu suflet, să nu cadă-n disperare
Și-mi țin doar gând de amintiri, le tăind spin...
Plutind din vise, înlăcrimate cât o mare.
Poate te întorci, cum valul din oceane,
Mai înspumată, într-un galeș de privire,
Să mă topesc printre genunchi-ți în volane,
Ce i-am atins și-i mai ating în amintire.
Sunt tot aici, scurs tot răvașul de amor,
Doar loc să stai, pe timpu-mi ce încă-l mai am,
Făcut buchet, tot numai brațe, pline dor,
Portretul, veșnic, dinspre stradă, pus pe-un geam...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger și talaz
Pianul nostru cântă cu-aceeași pasiune
O nouă melodie ce urcă înspre cer
Chemând în juru-i norii ce par să se adune
Ca în cetăți oștenii când vine-un curier.
O nouă melodie se-nalță înspre cer
Pe note de iubire, ușor, ca un descânt
Ce poartă-n valuri albe și negre spre eter,
Talazul care crește-n asaltul unui vânt.
Pe note de iubire, ușor, ca un descânt,
Mișcarea mâinii care de clape se atinge,
E-oprită de o alta, slăbită în avânt,
Iar valul ce vuiește, în mare,-încet, se stinge.
Mișcarea mâinii care de clape se atinge
E-oprită de iubire c-o forță ce învinge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul pierdut
Sunt gândul ce vine spre tine când dormi,
pe urma luminii ascunsă în noapte,
din vastul neant, pe-armăsarii informi
ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.
M-atrage puternic seninul ce-l ai,
șuvița ce-atârnă și vorba ta dulce
pe buzele roșii, lumina ce-o dai
când stelele-jad se ascund, să se culce.
Eu nu te-am văzut, dar te simt și te știu
din vremuri străvechi, dintr-o viață-mpreună
pe care-am uitat-o, și-aș vrea iar să fiu,
din nou, cel ce-a vrut, cald, "iubito" să-ți spună.
M-apropii de tine, spre-un nou început,
aș vrea ca și tu să mă poți recunoaște,
te caut de mult, eram "Gândul pierdut",
îți intru în vis, iar iubirea renaște.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
Tot ce am în viață e tristețe
În ochii mei durere și necaz
Nu am cuvinte care să mă învețe
Nu am decât regrete și lacrimi pe obraz
Și sufletul meu arde de atâta suferință
Pierdut în umbra morții în fiecare zi
Tot ce iubesc ramane astăzi umilință
Si inima tăciune a morților cei vii
Nu văd decât o umbră a zilei ce a fost
Nu văd speranță oarbă sau vis de fericire
Rămâne doar otrava iubirii fără rost
Și zilele amare raspaltă în nemurire
Raspata unui cost
Și întind a mele mâini spre Dumnezeu
Și trup și suflet Lui se-nchină
Iubirea s-a eternă va exista mereu
Și-n suflet am doar pace și lumină
poezie de Grigore Ovidiu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândind la Eminescu
Azi Eminescu mi-e în gând
Rătăcitor prin Universuri
Alunecând pe-o rază spre Pământ
El încă scrie versuri.
La fel ca-n alte dăți, demult
El printre rime tot ascunde
Cuvinte pline de tumult
Ce greu putem pătrunde.
De vrei egal să îl socoți,
Cu noi să îl asemeni,
Nu încerca că n-o să poți
El, scânteiază-n cremeni!
Privind spre cercul nostru strâmt,
Ne-ndeamnă spre căutare,
"Porniți cu toții cu avânt,
Spre tarmuri de visare..."
Nu cată vorbe pe-nțeles,
Nu-i totul la vedere
Dar uneori el a ales
Sa ne dezvăluie mistere
Azi nu mai cade ca-n trecut
În mari din tot înaltul
Căci s-a întors pe veci în lut
Acum e doar un... "altul"
Dar va rămâne tot ce-a scris
Mereu o amintire vie
Un leac ce-n taină a prescris
Iubirea pentru... poezie.
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (1 ianuarie 2019)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua ochilor mei
Te oglindeai, zâmbind, în ochii mei
Și deveneai, în ei, o floare-albastră
Când începea, demult, iubirea noastră.
Erai strălucitoare-n ochii-acei
Ca steaua ce-i a cerului regină
Când zorii se revarsă în lumină.
Iubita mea, trimisă-n dar de zei,
În suflet, pe vecie să rămână,
Lumina ta, de-atunci îmi e stăpână,
Iar tot ce-ți cer e, doar, să nu îmi iei
Din ce mi-ai dat, nimic, nicio scânteie
Din aura ce-o ai, iubită zeie
Și să privești, zâmbind, în ochii mei.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mai am puțin, renunț la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Și acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!
Mai am puțin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Și cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!
Mai am puțin, și de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În viețile ce vor urma Tu călăuza... mea
Și singura muză cu ochii verzi de Stea!
Mai am puțin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Și dimineața naște roua peste flori
Tu floarea mea din viața ce va urma!
Mai am puțin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu ești încă lacrima ce arde-n viața mea
Și singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!
Mai am puțin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul amintirilor
Amintirile mele sunt vii
și au prins rădăcini într-un loc
unde,-atunci când apune o zi,
ce a fost mai frumos îmi îngrop.
Fericite, acolo răsar
ca lăstari ce se-nalță spre cer,
și-mi aduc bucurie în dar,
într-un fel ce îmi e un mister.
Uneori, într-o stare de vis,
trec de poartă și merg pe un drum
care-mi este doar mie permis,
ca turist în al vieții album.
S-a-ntâmplat, să m-opresc sub un brad
ce-mi părea mai puțin cunoscut,
nu știam ce a fost ca răsad,
și demult acea zi a trecut.
El mi-a spus -mai degrab-a șoptit-
că mi-a fost doar privirea ce Ea
mi-a trimis-o - și tare-am iubit
amintirea în care-a zis "Da!".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca-n serai de mai
Într-o zi, spre sfârșitul lui mai,
Mă simțeam ca un pașă-n serai.
Ce-o fi fost, nici acum nu-nțeleg
Și aș vrea, că-i mister, să-l dezleg.
Oi fi fost sub o vraja de zână
Ori aveam mâncărime la mână
Când stăteam pe fotoliu-ntr-o rână
Și-atingeam câte-un șold de cadână.
Și-mi plăcea o, my God! ce-mi plăcea
Când, mai sus, mâna mea atingea
Rotunjimi dintr-o lume de vis!
Ce să mai! - un serai... paradis.
Oh, ce zi! Ce a fost, ce n-a fost,
Cred c-avea-n ziua-ceea un rost,
Că mi-a fost zi de dulce, nu post
Ca acum: robotind ca un prost.
Muncă, eu? Munca mea-i să gândesc
Și, cumva, chiar acum mi-amintesc
De o zi când prin juru-mi muncea,
Prin "serai", doar o singură... Ea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Ești clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!
Tu! Mi-ești viață, chiar neviață,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Ești visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!
Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viața asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să știi tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!
Tu! În liniștea ce-i doar amăgitoare,
Ești torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naști curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi și iubirea ce nu moare!
Tu! Ești răsăritul și-asfințitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împletești cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi reci
Ești tristă ca și vremea de afară,
cu lacrimi reci alunecând din nori
nehotărâți și ei, de multe ori,
ca ochii tăi, ce azi se-ntunecară.
Oftezi ca-n răbufnirile de vânturi
ce poartă înspre zări suspinul mut
al celor ce nicicând nu au avut
spre o iubire sau frumos, avânturi.
În ritmuri scurte pieptul îți tresaltă
ca marmura cioplită de o daltă
ce-o nemurire rece-ar vrea să-i dea,
spre lumile înalte, de-ar putea,
uitând de inima ce îți exaltă:
să vii, să ierți, să pleci din lumea ta?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!