
Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Citate similare

Clipa de gând
Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu...
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, că mă iubești,
Că iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.
O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune "Nu!"
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iarnă, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre plăcere, poezii despre ochi, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Repere
Înșir niște pași în pustiu
și merg spre nimic. N-am o țintă.
Reperele, de când mă știu,
se schimbă și-ncearcă să mintă.
De urc, mă îndreaptă în jos,
apoi îmi arată un munte
abrupt, c-un decor păcătos,
și nori care vin să mă-nfrunte.
Mă chinui, mă cațăr cât pot,
ajung pe un vârf și-mi apare
platoul pe unde socot
că-mi este cărarea cea mare
pe care aș vrea s-o urmez,
dar nu e. Se-ascunde, vicleană,
o caut, n-am cum să cedez,
căci știu că-i pe-aici, pământeană.
E-a mea de când sunt pe Pământ,
destinul ce-i scris în eteruri.
Repere? Niciunul nu-i sfânt:
mi-arată mereu doar spre ceruri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre schimbare sau poezii despre munți

Promisiuni
E-o vreme potrivită de visare
la tot ce-a fost sau, poate, va veni
atunci când voi putea călători
privind, lipsit de griji, departe-n zare.
Nu mai e mult, iar timpul mă îndeamnă
să vreau să se întâmple ca în vis,
tot ce, în zi, consider interzis,
cu tot ce îmi aduce sau înseamnă.
Te chem să mă ajuți, să fac traseul
spre locuri ce-am visat sau am dorit
când tot priveam, tăcut, spre șemineul
ce corpurile noastre-a încălzit,
iar gându-mi se-ntrecea cu alizeul...
Iubito, iartă-mă, am adormit!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre promisiuni, poezii despre interdicții, poezii despre dorințe sau poezii despre corp

Tunet în nori
Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!
Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!
Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!
Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!
Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre secunde, poezii despre infinit, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas

În adânc
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis,
În lumea în care doar eu am acces,
O lume lipsită de-orice compromis,
În care îmi place și-o caut ades.
Adâncul mi-e leagăn luminii ce-o port,
E poarta prin care spre visuri alerg,
Îmi este putere, credință, suport,
Și locul în care mi-e bine când merg.
Când totul în jur îmi devine abis,
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre lumină sau poezii despre devenire

Păsări rătăcite
Era, în aer, o chemare nouă,
Iar sângele-a răspuns, a fremătat,
Și zborul lor, pornit neașteptat,
Le-a înălțat spre ceruri pe-amândouă.
Zburau alături peste-o lume care
Abia se mai zărea de peste nori,
Se mai strigau discret când, uneori,
Nu se vedeau pe-a cerului cărare.
A fost ca într-un vis, când o furtună
I-a abătut din liniștitul zbor,
I-a despărțit și-a vrut să îi răpună.
În drumul devenit rătăcitor,
Sub soare sau sub razele de lună,
S-au îndreptat, stingher, spre cuibul lor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păsări sau poezii despre Soare

Timp interzis
Pe sub nori osândiți să se scurgă-n potop
Pe-un Pământ vinovat de-o rotire în plus,
Trec în stoluri zvâcniri cu priviri spre apus,
Ca un dor necântat la o frunză de plop.
Sunt doar aripi de gând și secvențe de vis
Îngropate în zori cu o lună în crai
Ce-adunase în ea, de dorințe, alai,
Și lucirea din ochi vinovați de ce-au scris.
E freneticul zbor într-o lume ce nu-i,
Dar atrage-n pustiu, iar pustiul e viu
Ca o inimă-n brațele de bisturiu
C-un tăiș ce o vrea doar în visele lui.
Și mai trece o zi, și apare un gol
De un gând reîntors la o noapte de frig
A osândei în care-am intrat și îmi strig
Valuri noi, răstignite-n pereți de atol.
Se mai văd printre nori urme vagi de apus
De un roșu pierdut în fărâma de vis
C-un Pământ vinovat de un timp interzis
Și de dor când mă caut în mine și nu-s.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre roșu sau poezii despre noapte
Atunci când dormi...
Mergând pe drumul lung ce l-am ales,
Aleg un gând urât ce nu l-am înțeles,
Și-o clipă aș vrea ca tu să-mi dăruiești,
Un vis frumos din care să nu te trezești.
Tu să m-aștepți să vin pe înserate,
Dar eu să nu pot să vin din păcate.
În toiul nopții îngerii tăi te păzesc,
Dar eu la acest vis nu râvnesc.
Voi veni încet și pe-ndelete,
Atunci când trupul meu vrea să se-mbete.
Nu vreau ca liniștea să-ți necăjesc,
Vreau numai visul tău să-l întregesc.
Iubitul meu, din vis când te-ai trezit,
Gândind frumos, să fii fericit,
Să fii pe valul unde din nou plutești,
Vorbind în somn tu gânduri să-mi șoptești.
Apoi, în patul tău târziu eu voi veni
Și visul tău ușor se va-mplini.
poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre seară, poezii despre miezul nopții sau poezii despre frumusețe

Chemarea destinului
Te simt prea singură, și-mi pare rău
că viața ta, atât de împlinită,
te-a abătut, cumva, din drumul tău,
pe o potecă tristă, ocolită.
Destinul tău, cel scris acolo, sus,
e, încă, în putere și te cheamă
pe drumul său, ce este mai presus
de orice lege și de orice teamă.
Îl simți, deja, în gândul tău ascuns,
și simți chemarea lui spre o schimbare,
dar inima așteaptă un răspuns
pe care doar iubirea ta îl are.
E-acolo, e ascunsă într-un pliu,
cu dorul de-a simți, din nou, lumina,
și de-a uita de cerul fumuriu
al scenei peste care-a tras cortina.
Am să-ți întind, în noul răsărit,
o mână caldă și, încet, cu mine,
vei fi purtată-n zborul liniștit
al sufletelor ce zâmbesc, senine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe sau poezii despre legi

Mileniu?! Clipă?!
Mileniu?! Clipă?! Veșnica chemare
Spre mâine, spre sfârșit? Necunoscut!
Un drum ce duce spre o altă zare,
Dar care încă-abia a început...
Neiertător și asimetric, trupul
E gârbovit... Sunt lacrimi prinse-n barbă
Pe-același drum, de generații, timpul,
De-același țel, de nicăieri, ne leagă...
De când ne naștem, graba ne cuprinde
Și alergăm... Când drumul s-o sfârși,
Vom fi decât un piedestal de umbre,
Intrând ca un ecou în veșnicii.
Ce căutăm? Când nimeni nu ne cheamă
Pe drumu-acesta, ce ne-nfricoșează?!
Ne-apropiem cu jale și cu teamă
De noaptea care timpul ni-l veghează.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre viitor, poezii despre naștere sau poezii despre frică

Primul dans
A fost, la început, un dans, se pare,
dar muzica n-o auzeam, căci amândoi
eram surprinși de noul ritm, în care
călcam, iubirea mea, pe cerul de sub noi.
Pluteam privindu-ne cu-nflăcărare,
în vraja clipei, ne rupsesem de Pământ,
simțeam cum, vag, a muzicii chemare
ne poartă printre nori, atinși de un descânt.
Eram ușor, eram într-o visare
în care te strângeam în brațe și, râzând,
m-am bucurat când, la "aterizare"
finalul a fost cu dulci buze sărutând.
Aș vrea ce am simțit să se repete
și caut prin arhive muzica, uimit
că nu e nici măcar printre casete;
-La primul dans, iubito, ce... n-am auzit?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre ritm, poezii despre dans sau poezii despre arhive

Piatra arsă
Se scurge-n noapte -o altă zi
pierdută-n pași lăsați pe drum
de nerăbdarea lui de-a fi
în casa ce-i, demult, doar scrum.
E vie, încă, -n mintea lui
și îi vorbește tot mai des,
dar el nu spune nimănui
ce, numai el, a înțeles.
Și merge, merge unde-a fost
o casă-n care a iubit,
iar viața lui avea un rost:
era atât de fericit.
Pășește, zilnic, pe un drum
cu ochii goi, privirea ștearsă,
și nu ar renunța nicicum
la clipele pe-o piatră arsă.
Acolo doar, privind senin,
spre Soarele ce dă-n apus
se simte, iar, de viață plin
în amintiri de nerăpus.
E-acolo el, e-acolo ea,
cu ochii înspre depărtare,
spre cerul care ar putea
să le aștearnă iar cărare
Pe care-n amintiri, în vis,
o vede și o vrea întoarsă
aici, la el, în Paradis,
pe-un ciot de lângă piatra arsă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre rai, poezii despre fericire sau poezii despre cenușă

M-am oprit o clipă
MOTTO:
"Lucrurile cele mai mărețe
se prăbușesc într-o clipă."
"Brevibus momentis summa
verti." - Tacitus
M-am oprit lângă drum,
Să las clipa să treacă
Ca un fum printre foc,
Ca un fulg printre nori..
Dacă ploaia de vară
Udă câmpul cosit
Printre ierburi înalte
Plâng viorile, plâng.
Trupul gol se-nfierbântă
De durerea ce-o port,
Lasă-mi clipa să zboare
Să m-atingă ușor.
Printre pomi de măslin
Sunt un ram fără rost
Ce-l lovește furtuna
Risipindu-l pe jos.
Voi pleca printre soare
Răsăritul să-l văd
Nu mă tem de iubirea,
Ca și clipă, s-a dus..
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vioară, poezii despre superlative, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre măslini
Noi doi mereu iubire
În care vis mi te-ai ascus iubire
Aș vrea să vin să îți șoptesc,
Că îmi este tare dor de tine
Și în fiecare clipă te iubesc.
De-ai știi că te am în suflet
Esență vie a sufletui meu,
Și prind viață când sunt cu tine
Mă duci prin galaxie, mereu.
În care timp, ușor te voi atinge
Să-mi alin focul ce mă mistuie încet,
O boală ești, te port în sânge
Și în fiecare clipă te aștept.
Să vii să îmi acorzi un ultim dans
O ultima privire, plină de iubire,
Un tatuaj în suflet mi-ai rămas
Aștept doar clipă să fiu doar cu tine.
poezie de Georgescu Elena (9 ianuarie 2020)
Adăugat de Georgescu Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre medicină, poezii despre foc sau poezii despre boală

Împreună, din nou
Se-nalță în văzduh, spre nemurire
Pe note stranii dintr-o melodie
Al cărei autor a fost să fie
Demult pierdut din orice amintire.
Doar ea nu i-a uitat trecuta-i viață
Și tot ce-a scris, și vorba lui blajină,
Plutind ușor, ca-n plâns de violină
Ce-n suflet îți pătrunde și-l dezgheață.
L-a însoțit în lumea lui de vise
Și a văzut în jur doar frumusețe
În timpul ce părea că adormise.
Nu sunt nici lacrimi, nu e nici tristețe,
Ci numai liniștea ce-o bănuise
Când steaua lui, căzând, i-a dat binețe.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele

Pescărușul de foc
Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Și-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.
Plutește cu norii împinși de furtună
Spre zări neștiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Și pare, pe cer, pescărușul de foc.
Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieșit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieții vrea sufletul scrum.
Se-așează pe-o stâncă ieșită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescărușul de foc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci

Pe drumul umbrelor cad frunzele amiezii
și tot gust singurătatea ațoasă
până când cercurile de lumină
se închid
mi se pare că din noroiul ăsta
niciun gând nu poate prinde viață
și nicio clipă nu va purta aripi
mai lipsește să curgă râul de smoală
peste anotimpul fără sfârșit
pe drumul tristeților cad îndoielile
și tot gust singurătatea ațoasă
mi se pare banal să plâng
în camera umbrelor
acolo unde stă adevărul chircit
da
am pierdut
de o mie de ori
și m-am ridicat cu genunchii tremurând
și cu fața palidă
încercând să refac toată nebunia
dar acum
când singurătatea se hrănește cu mine
mi se pare că sunt
prânzul și cina
unui destin prefăcut
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre nebunie sau poezii despre miezul zilei
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre poezie, poezii despre oraș, poezii despre nuntă, poezii despre libertate sau poezii despre flori

Neguri deșarte
Cum să-nțeleg furtuna când este-așa departe
Și nu știu ce-o provoacă, ce vânturi o-ntețesc?
Pot, numai, să-mi închipui ce nori o însoțesc,
Dar, dacă-s niște neguri și goale și deșarte?
De ce-o privești? Vrei, oare, să o atragi spre tine?
Ori e deja acolo și face un pustiu
Din liniștea pe care ai strâns-o-ntr-un târziu,
Acoperind seninul cu negrele-i cortine?
Întoarce-te! Lumina îți e aici, aproape,
E-n tot ce te-nconjoară, în cei ce te susțin,
În tot ce-n visul nopții îți e frumos sub pleoape
Și-n gândul ce mă-ndeamnă în brațe să te țin.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt

Întoarcerea acasă
În sunetul roților vechiului tren
ce lasă în urmă al dalelor chin,
privești, visătoare, spre cerul senin,
iar drumul îți pare desprins din Eden.
Departe, prin nori, amintiri de demult
apar și se pierd, dar se deapănă-n șir,
aduse din timpul în care, ca bir,
mai lasă din cele păstrate prea mult.
Schițezi câte-un zâmbet la cele ce-au fost
trăite frumos într-o vreme când tu
credeai că iubirea nu-și are un rost.
Atunci, ai plecat într-o lume ce nu
știai că e dură cu tine și cu
cel care-a ales al rămânerii cost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri sau poezii despre sunet