Spirala unui declin

Trup fugarnic de
vestală,
melodie vegetală,
respiri viaţa florilor
şi gândul culorilor,
falnic, duci până
la Cer
esteticul efemer –
simbol al vremelniciei
şi al vidului mental,
eroarea insomniei –
paradox fundamental!

Clipe sumbre, turbulenţă,
voluptăţi prin excelenţă,
lunecare-n Infinit,
nadir tandru şi zenit,
siluirea timpului,
în cordul Olimpului,
lăuntricul poeziei,
neîndurător, năuc,
clar-obscurul Utopiei
rafinat din glas
de cuc,
suflet – flacără finală,
ce se pierde-ntr-un
suspin,
undă existenţială –
spirala unui declin!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără glas

! scepticismul cărnii mele
i-arestat în ghilimele,
freamăt de singurătate,
minus de vitalitate,
raze de nemângâiere,
suflet greu în deraiere,
cândva – cald şi rafinat,
trupu-ţi, azi, e stat în stat,
iarna viscoleşte-n noi,
numărăm până la doi,
din înaltul unui pom,
Adam cade iar în... Om,
rămân, clipe după clipe,
îngerii fără aripe,
viaţa-i îngropată-n vers,
ce tristeţe-n Univers!,
murim de esenţial,
înotând prin ideal,
cântecul mi-e fără glas,
Doamne, Tu mi-ai mai rămas!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadarea din templu

Eu te privesc extatic, incognito,
Prin rotocolul fumului de ceară,
Şi dimineaţa, când răsari, iubito,
Şi când apui, în fiecare seară...

Iar gândul tău, străpungător de linişti,
Eflorescent, irumpe pân' la mine,
Exali parfumul florilor din mirişti
Şi îngeri chemi, tristeţea să-ţi aline.

Tu te-ai retras cu paşii unei umbre,
Din lumea ancestralelor erori,
În ochi ţi se citesc nelinişti sumbre,
Ţi se-nspăimântă trupul a priori...

Ţi-e chipu'-ntemniţat ca-ntr-un ghioc,
Solemn, aspiri la solitudinea totală,
Dar sânii tăi se vor trezi ad-hoc,
Chemîndu-mă spre ochii-ţi de vestală.

Şi-apoi, în urma unei premoniţii,
Vei evada, din gându-ţi subsumat,
Şi îmi vei da, fără să-mi pui condiţii,
Savoarea unui trup neconsumat...

Vom regăsi cărarea spre Shambala,
Vom bea nectarul de extaz, buimaci,
Şi ne-om iubi, nebuni, ca-n "Sakuntala",
Însîngerând, sublim, un câmp de maci!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie finală

Învins de esenţial şi de straniu,
mi se prefiră carnea-n melodie,
melancolia îmi inundă craniu',
ispitele-mi dau aripi sine die...

Înmărmurirea sânilor tăi verzi
fac pietrele să lăcrimeze-n undă,
în recviem de flaut tu mă pierzi
şi-n nimb de alb lumina ne scufundă.

Sudul întreg mi se prelinge-n sânge,
înaltu-ţi zbor converge-n sens invers
şi forţa gândului tău mă constrânge
să-mi scapăt, iute, lacrima în vers...

Mi-au năpădit aromele-n ţesuturi,
când ţi-ai dat jos petală cu petală,
şi,-n patul ierbii invadat de fluturi,
m-ai sugrumat, vedenie finală...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este ascuns...

Lumina se ascunde în întuneric
Şi fericirea-n durere...
Se dilată viaţa, întocmai inimii unui cardiac
Pregătit pentru marea finală.
Se caută substituirea unui element
Şi favorizarea atacatorului.
Se torc gândurile în fuioare de sentimente.
Arde ca un vulcan fiecare atom,
Cât ne mai putem numi om.
Şi când am găsit ceea ce căutam, fericirea,
Descoperim că ne-am fi dorit
Să ne rătăcim, infinit,
Prin labirintul timpului
Şi să cunoaştem imperfecţiunea fiecărei clipe
Ce face parte din noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tunelul timpului

Prin tunelul timpului am călătorit.
M-am luat la trântă cu tot ce-am întâlnit.
Cu zilele, cu anii,
cu averile, cu banii.
Pe autostrada timpului
mă credeam zeul Olimpului.
În tunelul timpului am descoperit
că viaţa noastră este, un bob de nisip.
O scurtă poveste care ne răsfaţă,
pe care omenirea a numit-o viaţă.
În zadar am crezut că tunelul îl pot străbate.
Mi-am domolit avântul şi-am făcut un pas în spate.
Nu a fost să fie ce am încercat.
A fost o utopie şi am renunţat.

poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catharsis...

Prea scâncetul sângelui tău, Miss,
E o izvodire prelungă zidită-n privire,
E un fel aparte, de prea Bună-Vestire,
E un poem dublu rafinat... mai precis.

E un murmur solemn, un cântec, un vis,
E o formă transfigurată de travestire
A marii tristeţi, într-o fantastică iubire,
E-o terapie prin metaforă, un catharsis...

E-un dar de-a trăi, luminând peste sine,
Până la intersecţia Carpaţilor cu azurul,
Un război albastru al vaselor sanguine,

Care te bântuie, Miss, şi face-nconjurul
Bolţii cereşti, ajungând, năuc, şi la mine,
Când vântul ne cântă în ochi – trubadurul!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac

Alunecăm pe clapele pianului -
glissando,
risipă de suflet, parfum,
patimă vie, melancolie,
note scrise pe foi de dictando...

Raiul pitulat în sânii tăi, Simm –
concert de vis,
îngeri nerăbdători să-şi dea duhul
în paradis...

Bântuiţi de primăvara poeziei,
de mitologia sufletului
şi de luminile discrete ale lui Dumnezeu,
scriem răsădind florile îndoielii,
strecurând timpul printre degete,
până când paradisul aprins
se stinge în tine...

Curios, cum putem uita, prin poezie,
scurgerea timpului,
cum lunecăm, glissando,
în murire, prin noi înşine,
cum ne dizolvăm în muzică...

"Tic-tac, tic-tac,
iaca tac!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcrieri 2

Viaţa – în cristalul îndelung şlefuit
al Utopiei,
suspendată între unghiuri şi transparenţe –
rufă îngheţată
de frigul vidului.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra timpului

Prin fereastra timpului, astăzi când privim,

aura Olimpului încă n-o zărim.

Pentru noi, Olimpul rămâne cum a fost

dacă lăsăm timpul să curgă fără rost.

Dacă muntele Golgota nu-l escaladăm,

rămânem tot în grota în care ne aflăm.

Dacă vom pune steagul pe vârful Everest

putem stăpâni largul universului ceresc.

În lupta cu timpul dacă am învins,

vom admira Olimpul şi aură am scris.

Cu aura Olimpului mai liberi vom zbura,

prin fereastra timpului, mereu vom cerceta (mai multe vom afla)

Din epoca de piatră mult timp noi am parcurs

şi ne-am găsit o vatră în grădina lui Isus.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe prispa timpului

Pe prispa timpului stau eu,
Un gând îngândurat mereu,
Din când în când, când mai doresc,
Mă mai ridic şi mai pândesc,
Pândesc cuprins de-o teamă-n vânt
La primul gest, primul cuvânt,
La prima undă de amor
Şi până se sfârşeste-n dor...

Culcuş din valuri de vise
Mi-aştern pe clipe ucise,
M-apuc de lucru-n catrene
Florilor mele obscene,
Nu dau, nici nu iau, doar mă lupt
Cu-n nor ce din mine e rupt,
Şi-aştept cu nădejde-un trofeu
Pe prispa timpului... ce-s eu!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 iunie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir...

Tu mă inspiri, eu te inspir,
nu rupe vraja ăstui fir,
mai bine ia-mă volintir,
să-ţi scriu pe sâni cu-n trandafir,
să te ador, să te respir...

Şi-apoi, mă lasă să-ţi deşir,
într-un tulburător delir,
trei versuri mov, pe un papir,
ce le-oi cânta la un clavir,
cu clape-n fir de zarafir,
clavir ascuns într-un gherghir,
vândut în timp de un vizir,
cu mantie de mohair,
pentr-un nepreţuit clondir,
păstrat, duios, ca suvenir,
cândva, de-un falnic triumvir.

Iar, pentru buzele-ţi profir,
eu aş institui un bir,
cu versuri calde de zefir,
cu mult zenit, cu mult nadir,
căci, ştii tu, Sim, cum eu aspir,
să-ţi scriu poeme de safir,
pe trupu-ţi roz... Cu elixir!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restanţă de... Sf Valentin

Privind năuc la jucăuşii sâni,
Un cald fior prin inimă îi trece,
Îşi trase aer proaspăt în plămâni,
Şi, ispitit, îi puse nota zece!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Zăpuşeala nopţii se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ţi va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vişinii, de lângă mormântul cu amintiri....

Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..

Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzeşte,
mândru, falnic, înfloreşte,
timpul retezându-i viaţa,
ofilind încet, speranţa.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbol

Două scânduri puse-n cruce,
O pădure pe morminte...
Viaţa este la răscruce
Înapoi sau înainte?

De la stânga pân' la dreapta
Scândura orizontală
Este viaţa şi e fapta
Până în clipa finală...

Scândura pe verticală
Este viaţa după moarte
Simbol spre lumea astrală
O răscruce le desparte.

Viaţa pe pământ e scurtă
După moarte-i veşnicie,
Viaţa nu-i decât o luptă
Bine-rău,... zădărnicie...

Crucea-mparte anotimpuri,
Patru puncte cardinale,
Patru elemente-n straturi,
Energii primordiale...

Crucea însă e simbolul
Mântuirii de păcate
Când Iisus şi-a dat,, obolul"
Răstignit, trecând prin moarte...

E simbol de-nchinăciune
Spre Treime îndreptată,
Este crez şi rugăciune
Către Fiu şi către Tată...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua poeziei - CE-i poezia?

Zbor în forma cea mai distilată,
ce se conturează în văzduh,
cântec într-o lacrimă curată,
Doamne, cât fior prelins în duh...

Vis, melancolie şi aromă,
stare de etern şi de neant,
flutur aiurit intrat în comă,
E un pic din Leibniz şi din Kant.

E tristeţe şi cădere-n sus,
mugur alb şi roz, şi absolut,
Poate-i Răstignirea lui Iisus
şi durerea care l-a durut...

Nebunie e şi întristare,
nostalgie, vis şi auroră,
lacrima cireşelor amare,
cîntul unui marinar la proră!

E un gând, un freamăt şi un chin,
care înfloresc în miezul firii,
infinit, mireasmă şi suspin,
cerb în dialog cu trandafirii...

Este bucuria-'nsângerării,
izbăvire cosmică, divină,
clipa, când, de frigu'-nsingurării,
tu, iubito, mă inviţi la cină!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-ai fost şi eşti

Gândind tot ce-ai fost şi eşti-
adiere de avânturi tinereşti;
zbatere de tril, spectru de culori,
un pâlpâit aprig de splendori.

Gingaşă şi statornică iubire,
păgână dar şi înaltă toropire,
de frumos şi unică bunătate,
bântuită sete, prin tot şi toate.

Un paradox ascuns, divinizat,
ori colţ de rai, subtil venerat;
magie de vrajă, semeţie bizară,
o înfiorare şi flacără lunară.

Fugarnic în dumnezeieşti rostiri,
mireasmă şi crezuri de iubiri.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând prin sânge

Parcă zeci de voci necunoscute,
Înlăuntrul meu suspină des,,
Însă, numai una mi-am ales,
Pe cea ce suspină pe tăcute...

Fără glas, ea vrea să mă salute,
Cu suspinu-i rafinat şi-ales,
C-un mesaj subtil, subînţeles
Şi cu versuri vrea să mă sărute.

Scrisul ei e-o operă de artă,
Ce-mi susură lin, în carnea-mi trează,
Doamne, scrisul ei duios mă poartă

Spre un alt poem, care urmează,
Versuri pe ulcioare fără toartă
Se-ntâlnesc în sânge... Scânteaiază!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nadir

În toamna asta am să fac inventar
în suflet
şi toate visele împletite cu iluzia
că poate mai târziu,
le voi îmbrăca cu lacrimi de primenire
şi pe când îngerii vor face reverenţă
ultimei frunze desprinsă din ram
voi elibera visele
lăsându-le să cuprindă
împlinirea unui nadir....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârpesc cerul

Cârpesc cerul cu petece de dor
Şi ud pământul cu lacrimi amare
Sap o fântână şi n-o mai termin,
A căzut în ea Carul Mare.

Aleargă frenetic orele-albastre
Hulpav, în delir aşteaptă pustiul,
Mă-nvârt în cercul de astre
Parc-aş fi increatul, întâiul.

M-a cucerit răcoarea stelelor
Şi zborul paserii spre infinit,
Nemuritoarea amforă virgină
Am îngropat-o pe veci în zenit.

Demonii ridică securea cu drag,
Capul despicat de trup să mi-l taie
Să-l pună iubitei în prag,
Ca trofeu pentru fata bălaie.

Pe valuri care vin şi se sparg
De stânci sterpe, pustii şi deşarte,
Nacela şi viaţa aşteaptă în larg
Să-şi croiasă un drum mai departe.

Never more, aşa, never more,
Cu nava ce viaţa ne-o poartă
Prin ani, prin clipe, prin ore
Ne croim din minuni altă soartă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 decembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!