Prin tunelul timpului

Prin tunelul timpului am călătorit.
M-am luat la trântă cu tot ce-am întâlnit.
Cu zilele, cu anii,
cu averile, cu banii.
Pe autostrada timpului
mă credeam zeul Olimpului.
În tunelul timpului am descoperit
că viaţa noastră este, un bob de nisip.
O scurtă poveste care ne răsfaţă,
pe care omenirea a numit-o viaţă.
În zadar am crezut că tunelul îl pot străbate.
Mi-am domolit avântul şi-am făcut un pas în spate.
Nu a fost să fie ce am încercat.
A fost o utopie şi am renunţat.

poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

călător
prin tunelul timpului meu
mi-e scris în palmă să îl vremuiesc
vampir fotoionic
la un capăt sunt gaură neagră
în oceanul de lumină
pe care zilnic îl scufund
spre-a-mi desluşi misterul
la celălalt izvor de viaţă
ce strălucesc stelar în bezna nefiinţei
însămânţând geneza ce m-o renaşte

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra timpului

Prin fereastra timpului, astăzi când privim,

aura Olimpului încă n-o zărim.

Pentru noi, Olimpul rămâne cum a fost

dacă lăsăm timpul să curgă fără rost.

Dacă muntele Golgota nu-l escaladăm,

rămânem tot în grota în care ne aflăm.

Dacă vom pune steagul pe vârful Everest

putem stăpâni largul universului ceresc.

În lupta cu timpul dacă am învins,

vom admira Olimpul şi aură am scris.

Cu aura Olimpului mai liberi vom zbura,

prin fereastra timpului, mereu vom cerceta (mai multe vom afla)

Din epoca de piatră mult timp noi am parcurs

şi ne-am găsit o vatră în grădina lui Isus.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-ar putea ca tunelul timpului să nu aibă decât un singur capăt.

aforism de Mihail Mataringa (13 iunie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomen

Am vrut pentru o clipă să-mi ies din trup,
Dar m-am prăbuşit mai rău în mine.
Senzaţie de gol...

Păşind încet, şovăielnic, m-am izbit de timp
Provocându-mi răni din care curgea netimp.
Suflet miop!...

Mi-am urnit nefiinţa, în ciuda neputinţei
Şi-am obligat-o să înainteze.
Învins învingător!...

Plimbându-mă prin mine, mi-am zărit sufletul:
Călătorea prin tunelul obscurului.
Găteala aparenţelor!...

Mi-am făcut curaj şi am pornit înspre el;
L –am înşfăcat şi mi l-am remontat în trup...
Am redevenit eu!...

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea

Pielea este o pagină de mătasă
Peste care tălpile timpului
Aleargă liber, trecând prin tunelul de celule,
Abia respirând.
Sunt o amazoană în sufletul meu,
Un cal alergând liber spre plus infinit.
M-am legat de voi doar prin naşterea mea...
Suntem aceeaşi fiinţă divizată
De poemul-cuvânt,
În două universuri inseparabile.
Dar caut simetria judecând imperfecţiunea
După culoare şi formă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întâlnit cu mine...

m-am întâlnit cu mine
în buzunarul necăptuşit al zenitului
îi urcam treptele anevoiase
cu mâinile descălţate de ridul văzduhului
încremenit în Crivăţul sălbatic

butonierele le scămoşasem
când m-am decis să le probez intimitatea
fluturându-le nasturii
pe tunica nepieptănată matinal

căutam infinitul în tunelul timpului
ca un şarpe de apă încolăcit pe-o salcie
boldindu-mi privirea în oglinda mătuită de aporie

la "Masa tăcerii" rămăsesem singură
despicând clipa cu linia orizontului
împletind din lumină lampadar pentru orbi
iar din cânepă, măşti pentru "Cuminţenia pământului"...

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare din timp

M-am apucat să răsfoiesc timpul
cu aprobarea tacită a lui Chronos
aflat undeva în neant

îi simt privirea infinită
şi aud cum întoarce secundele
una câte una

eu însă devin rebel
protestez împotrivă legilor
Zeului Chronos

mă opun să mai investesc în eternitate
şi continui sa răsfoiesc paginile trecutului
oprindu-mă la capitolul copilărie
vârsta neprihănirii şi a inocenţei

nu se mai aud secundele...
doar zâmbete şi chicotiri de copii
am redevenit pur inocent şi sincer

sfidez autoritatea lui Chronos
refuz să mai dau paginile timpului înainte
am reuşit să evadez din tunelul timpului
am plecat adult şi m-am întors

copil...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

şi discretă si cochetă
si cu anii impliniţi..
in a timpului clepsidră
caut urma unui vis

pe a timpului cărare
nicio urmă nu găsesc
totul e pierdut in zare...
mi-a rămas numai un vers

şi incerc cu el să-nvălui
zâmbetul amar si trist...
a fost cândva o poveste
peste care timpu-a nins

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din negura timpului apărut,
la porţile Olimpului am bătut.
Porţile larg s-au deschis
şi am împlinit un vis.

catren de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constructorilor de autostrăzi

Trucat-au licitaţii şi-au luat banii,
Au intârziat la termene cu anii,
Ei au crezut că autostrada este
Un drum care se autoconstruieşte.

epigramă de Valentin David (12 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada

Închis de barierele zăpezii,
bătrânul săpător,
prin tunelul alb,
dă noaptea peste gard
cu lopata.

Dimineaţa,
palmele-i ard...
Cineva a adus-o la loc.

Pierzând notiunea Timpului,
el sapă iar şi iar,
cu sufletu-ngheţat.

Privirea-i orbită
de atâta alb.
Un miez de speranţă
i-apare-n tocul uşii;
se bucură...

Frontierele ferestrei
sunt din nou eliberate.
Până când?

Grea, tăcerea se-aşterne.
Nu se distinge niciun drum,
niciun om.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pornit

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Viaţa este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrăţişare
a timpului petrecut.

Viaţa e o alergare,
maraton fără sfârşit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.

Viaţa e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.

Viaţa este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viaţa noastră
nu are aripi de zbor.

În zadar omul se zbate.
Idealul nu-l atinge.
Viaţa de trup se desparte,
Omul repede se stinge.

Vreme vine, vreme trece,
Fericirea-i doar un vis,
Rămânem statuie rece,
Cu ochii spre Paradis.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 Ianuarie 2016

Astăzi am aniversat
cincizeci şi şase de ani,
de când viaţa ne-am legat
şi am ajuns veterani.

Chiar de când ne-am întâlnit,
ne-am iubit ca şi acum.
Destinele ne-am unit
şi-am pornit pe-al vieţii drum.

Viaţa noastră n-a fost plină
de belşug şi de lumină.
Dar de anii mulţi, trăiţi,
ne declarăm mulţumiţi.

Au trecut anii. Împreună,
bucurii am împărţit.
Necazuri am lăsat în urmă
şi-n viaţă am reuşit.

Întâi am ridicat o casă,
să avem un adăpost.
Ne-am îngrijit s-avem pe masă
şi-n lume s-avem un rost.

Apoi, au venit copiii
pe care mult i-am dorit.
Mai frumoşi ca trandafirii,
lângă noi au înflorit

Ce-am dorit la tinereţe,
pe parcurs, am împlinit.
Acuma, la bătrâneţe,
avem un trai liniştit.

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţia timpului în care un calculator îşi aminteşte trecutul este aceeaşi cu cea în care dezordinea creşte. Asta înseamnă că senzaţia noastră subiectivă de direcţie a timpului, săgeata psihologică a timpului, este determinată de săgeata termodinamică a timpului. Asta face ca legea a doua a termodinamicii să devină aproape banală; dezordinea creşte cu timpul, fiindcă noi măsurăm timpul în direcţia în care creşte dezordinea. Nici că se poate un pariu mai sigur!

Stephen Hawking în Teoria universală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, cu ochii minţii, am privi Pământul începuturilor vieţii, sau am face o călătorie prin tunelul timpului cu 3,5 – 4 miliarde de ani în urmă, am avea în faţă o imagine cutreurătoare faţă de care imaginea Infernului lui Dante ar fi de-a dreptul ademenitoare. Fulgere şi trăsnete înfiorătoare se întreceau cu erupţiile vulcanice zguduitoare şi apocaliptice, aruncând în afară, din pântecele Pământului, râuri de lavă incandescentă ca nişte uriaşe limbi de foc, topind tot ce întâlneau în cale, urmate de valuri de pietre şi cenuşă vulcanică, într-un asurzitor şi halucinant dans al replămădirilor.

Lucian Gavrilă în Miracolul vieţii, miracolul eredităţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în Bărăgan

De pe câmpul cu verdeaţă,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viaţă.
Viaţa mi-a fost un roman.

Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.

Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viaţa mea este frumoasă.

M-am născut în Bărăgan
şi-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
şi poeziei am dat glas.

Cu ea am păşit în lume
şi mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
şi am devenit tribun.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă obosită a căzut

Din geana cerului, o clipă obosită a căzut
Pe floarea de cireş s-a oprit şi-o lacrimă a născut.
Timpu-i strivit acum de durere şi nu mai are rost
Caută disperat, pe cărări neştiute, adăpost.

E clipa ce moare-n suspine pe altarul de spine
Cu jale plânge spirala timpului ce-i aparţine.
Oftând dureros că a trăit doar un moment cu folos,
Priveşte tăcută un ceremonial fastitios.

Nu plânge clipa ce a murit căci şi ea are un sens
În tunelul timpului toate clipele sunt în consens.
O atingere, o geană de cer şi-o floare de cireş
Sunt timplul din noi şi noi suntem timp în continuu iureş.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos este singura entitate care a infirmat legile anatomiei, fizicii, vieţii şi timpului.
1. A fost plăsmuit în relaţia dintre un zeu (Dumnezeu) şi o pământeană (Fecioara Maria)
2. A învins legea gravitaţiei Pământului şi S-A ÎNĂLŢAT LA CER.
3. De la Naşterea Domnului Hristos a început viaţa în era noastră.
4. Iisus Hristos este reper al timpului: înainte de Hristos şi după Hristos.

citat din Maria Filipoiu (27 decembrie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi dintre tinerii de astăzi sunt deconectaţi complet de lumea reală. Folosirea îndelungată a timpului în faţa noilor tehnologii, îi îndepărtează de viaţă şi de problemele lumii. Nu înţeleg mersul societăţii în care sunt obligaţi să trăiască. Şcoala, familia, societatea, toţi aceşti factori, sunt obligaţi să facă ceva mai mult, pentru ca ei să înţeleagă spre ce se îndreaptă omenirea în zilele noastre,

Dumitru Delcă (5 octombrie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!