Delir...
Tu mă inspiri, eu te inspir,
nu rupe vraja ăstui fir,
mai bine ia-mă volintir,
să-ți scriu pe sâni cu-n trandafir,
să te ador, să te respir...
Și-apoi, mă lasă să-ți deșir,
într-un tulburător delir,
trei versuri mov, pe un papir,
ce le-oi cânta la un clavir,
cu clape-n fir de zarafir,
clavir ascuns într-un gherghir,
vândut în timp de un vizir,
cu mantie de mohair,
pentr-un neprețuit clondir,
păstrat, duios, ca suvenir,
cândva, de-un falnic triumvir.
Iar, pentru buzele-ți profir,
eu aș institui un bir,
cu versuri calde de zefir,
cu mult zenit, cu mult nadir,
căci, știi tu, Sim, cum eu aspir,
să-ți scriu poeme de safir,
pe trupu-ți roz... Cu elixir!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.